50,991 matches
-
toate astea sunt nimic față de nemernicia de-a vorbi despre Mona Muscă în termenii în care nu se vorbește nici în birturile de mahala. A te referi la o femeie, oricine ar fi ea și oricât de mari păcatele, în formula de-o extremă murdărie "Doamna Musca, rea de Mona" înseamnă a te descalifica în veci nu doar ca scriitor, ci și ca bărbat. A spune, de asemenea, că " Musca oricât de sus ar zbura, tot duhoare de gunoaie răspândește", înseamnă
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
metode sau, mai larg, al unei concepții asupra literaturii se modifică în timp, pentru ca susținătorul lui să nu rămână obtuz: operele pe care le citește sunt atât de diferite, încât, în percepția și înțelegerea lor, un "liberalism al conștiinței" (cu formula lui Thibaudet) devine imperios necesar. Adesea, nu este valoros ceea ce ne confirmă presupozițiile, teoria, sistema, ci tocmai ceea ce ni le răstoarnă. O evoluție inversă are C. Rogozanu, cronicar la "România literară", la puțin timp după absolvirea Literelor bucureștene, și "prelins
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
Rodica Zafiu Rigiditatea administrativă nu produce, în nici o limbă, cele mai fericite mostre de stil. Textele abundă în formule clișeizate și acronime, conțin o terminologie de specialitate adesea obscură, au o sintaxă greoaie, cu acumulări nominale. În unele cazuri, e vorba chiar de abateri de la normele curente, de erori perpetuate cu ajutorul formularelor. În instrucțiuni, dispoziții, cereri, declarații etc. se
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
mai mare decât juxtapunerea; e mai curând vorba de crearea unui efect de "stil telegrafic", asociat birocrației eficiente - ca și cînd, stilistic, ar fi foarte important ca limbajul administrației să nu se confunde cu cel de toate zilele. Una dintre formulele supărătoare ale limbajului juridic-administrativ actual este membri de familie. Caracterul ei nefiresc provine din combinarea nepotrivită a sensului lexical (al cuvîntului membru) cu semantica unei construcții gramaticale (cu prepoziția de). Membru impune folosirea genitivului, care să indice relația de apartenență
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
fie ei și "de familie": sensul relațional al cuvîntului membru (,fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea", DEX) excluzînd o asemenea construcție. E foarte probabil ca această formulă să fi rezultat din traducerea mecanică a sintagmei family members, asimilată construcțiilor de calificare românești cu prepoziția de; probabil că fenomenul s-a petrecut și în alte limbi romanice, în care texte juridic-administrative conțin (dar nu foarte frecvent) sintagme similare
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
tânăr aspirant la gloria literară ? Că zodia Profesoarei i-a pus lauri merituoși numai de ea știuți, și a încredințat-o să persevereze pe drumul deschis, să folosească toate oportunitățile de manifestare în dulcea povară a scrisului. Deoarece acesta, în formula completă a modernității europene, încântă în sintaxa operantă a enunțului, relaxând în ansamblul lexicului folosit. 12. Există între enunțuri un fel de parâme care fluidează semnificațiile, etajele lor de escortă. Există o singură clauză în acest contract tacit, și anume
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
nu preconceput, nu prezumțios. 13. Suita de cronici literare, în formatul cărții B5, din 2009, cu un titlu de maximă decență - Valori și prezențe conjuncturale (la care ne vom referi în continuare) - se constituie în adevărate studii de caz. Cu toate că formula comparatistului versat care știe să scrie diferențiat, apelând la genul proxim și diferența specifică. Alternanțele acestea îi dau posibilitatea să intre în jocul ofertelor date și de istoria literară la: Iosif Cheie Pantea, Cornel Ungureanu, Șerban Foarță, Mateiu I. Caragiale
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
sclipitor portret revenit lui Victor Iancu. Iată doar un exemplu: „Oximoronică și voit șocantă, ipostaza parodică a unui Blând Dracula poate fi circumscrisă literaturii consumiste, de al doilea sertar. 17. Deși nu se află la prima tentativă de coabitare cu formula dramatică, Patul convertește un subiect contemporaneizat. Dacă Avram Iancu era subintitulat clasicizant „trilogie drama tică”, piesa mai sus amintită dinamitează maniheic taxonomiile înrădăcinate ale teoriei literaturii, fiind subintitulate „comidramă în 2 acte”. Habitanții teatrali sunt tributari fragmentar expresionismului, purtând nume
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
simțit „teroarea istoriei” în propria-i biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să se oblige, măcar pentru zăbavă de o clipă, să-și mai aleagă și culorile? Ba, pentru urzeală, ba, pentru băteală? Așa că formula jurnalului prin implicare (fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte stabilit ori creat în focul
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
lungul vremii, (după 1986) între cei mai aproape de noi, Eugen Simion și Gheorghe Glodeanu, are menirea de a contemporaneiza (!) o preocupare literară a câtorva scriitori români și străini. Iar mai încolo, de a dovedi că jurnalul (nu numai cel de formulă intimă) i-a prins și pe alții, fie că au fost ori nu în exil. De acum, noblețea profesiunii ex cathedra stabilește titulatura capitolelor, autorul obligându-se în fața nevăzută a noastră să dea o monografie viabilă a jurnalului intim: I.
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
îngrijit-o și noi în 1996. Pentru un astfel de a face...critică literară, citez, din ediția nominalizată, câteva pasaje din postfața lui Marin Sorescu (admirabil survol critic expus în alt registru decât cel cunoscut de disciplina în cauză). Așadar: Formula Jurnalului îmbracă cel mai bine spiritul oral al lui I.D. Sîrbu care se încărcă în fața interlocutorului, guraliv sau mut, și funcționa ca un aparat de fotografiat cu blitz. Fotografia petece din realitate, petele din soare și din lună, de parcă ar
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
locul lor bine definit și Sanda Cordoș are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără este formidabila dexteritate prozodică și stilistică, naturalețea cu care comunică în formule poetice dintre cele mai diferite, de la rimele jucăușe, unele aflate în imediata vecinătate a versului popular, până la respirația amplă, majestuoasă, a poemelor în proză. Cultivată și sensibilă, Roxana Sicoe-Tirea este una dintre poetele tinerei generații căreia critica ar trebui să
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
inimiciția principelui, adică se poate spune că a fost victimă. Tensiunile erau mari în senatul roman după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. O serie de delatori erau cunoscuți, dar nu toți. în această situație se decide conceperea "unei formule de jurământ prin care rând pe rând cu toții, începând cu magistrații, pe măsură ce li se cerea părerea îi luau drept martori pe zeii nemuritori că nu au făcut nimic din proprie voință care să pericliteze securitatea cuiva și că nu primiseră
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
luau drept martori pe zeii nemuritori că nu au făcut nimic din proprie voință care să pericliteze securitatea cuiva și că nu primiseră vreo răsplată sau vreo demnitate de pe urma nenorocirii unui cetățean; panica și schimbarea în fel și chip a formulei jurământului i-a trădat pe cei care aveau conștiința vinovăției. Senatorii au recunoscut sanctitatea jurămintelor sincere și i-au respins pe sperjuri; respingerea i-a lovit asemenea unei cenzuri". Astfel, o serie de delatori au fost obligați să părăsească senatul
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au țesut elogiul răzbat cântecele neamurilor riverane: Dunărea ne este mamă, / Pe toți Dunărea ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din folclor. Puține ape de pe pământ au biografii atât de pasionante. Dunărea a fost martora, vreme de milenii, marilor bătălii și zidiri ale Europei, seva sa miraculoasă va continua și de-acum Înainte să marcheze viața popoarelor pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
style national roumain. Construire une Nation ŕ travers l'architecture 1881 - 1945 reprezintă cu certitudine o operă de referință pentru istoria arhitecturii românești. Cercetător asociat în cadrul institutului "André Chastel" (Université Paris IV - Sorbonne), autoarea reia în acest volum, într-o formulă condensată, teza de doctorat susținută în decembrie 2001 sub conducerea lui Bruno Foucart. Bine structurată și atent construită, cartea se adresează deopotrivă specialiștilor, dar și publicului amator, captivat rapid de textul ce îmbină elegant bogăția informațiilor, imaginilor și un ritm
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
de eforturile de constituire a statului național modern; Carmen Popescu își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil neo-românesc"), iată explicația autoarei: "Ťnațional (românesc)ť pentru a pune în valoare atașamentul său ideologic, Ťstil ť, pentru a respecta imaginea pe care o aveau despre această arhitectură creatorii săi"(pag. 22). Dificultățile demersului
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
intră într-o perioadă fastă ce îi aduce consacrarea; în plus, crearea Școlii superioare de arhitectură în 1904 marchează un moment esențial în dezvoltarea disciplinei; printre întemeietori se regăsesc, firește, promotorii stilului național. Treptat, tot mai multe programe arhitecturale adoptă formulele propuse de noul stil: clădiri administrative (primării, prefecturi, ministere - Petre Antonescu, Ministerul Lucrărilor Publice, transformat în Primăria Capitalei, Prefectura din Craiova), oficii poștale (Alexandru Clavel), edificii destinate culturii și educației (Nicolae Ghika-Budești, clădirea Muzeului Național de Artă, în prezent Muzeul
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Smărăndescu, Henriette Delavrancea-Gibory), spiritul clasic (Petre Antonescu și, din nou, Henriette Delavrancea-Gibory). Arhitectură și putere (Architecture et pouvoir). În timpul lui Carol al II-lea, arhitectura românească cunoaște tentația grandorii și a monumentalității, apropiată de noua ideologie a Italiei fasciste; această formulă poate reprezenta o altă latură a reînnoirii stilului național. Carmen Popescu expune contextul politic și ideologic al anilor 1930 - 1940 și proiectele grandioase prin care regele visa să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial al arhitecturii, ce se constituie în instrument al
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Adevărul, 16.11.2005). Nu lipsesc nici variațiile expresive, prin substituirea verbului, cu păstrarea ideii de "'ofertă" și "'acțiune": "'înaintează pe interval", "'sari pe interval" etc. În uzul familiar-argotic curent, expresiile și construcțiile care conțin termenul interval sînt folosite ca formule de provocare, înfruntare, agresare verbală - "'dacă sunteți bărbați, haideți pe interval" (freewebware.com); "'scoate-l pe interval... dă-i un cap în gură" (home.ro/forum) -, dar cel mai adesea exprimă ideea de simplă apariție: "'fă bine și-apari pe
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
și matematicii un numitor comun interesant? În perioada 1992-1994 am funcționat, câte patru luni în fiecare an, ca profesor vizitator la Departamentul de Antropologie culturală de la Universitatea Laval (Canada), unde profesorul Pierre Maranda mi-a propus să studiez așa-numita formulă canonică a mitului, lansată în 1955 de Claude Lévi-Strauss, prilej cu care am așezat sub microscop o serie de mituri analizate de maestru în ciclul său "Mythologiques", dar și în cărți ulterioare, mai puțin cunoscute în România. Mi s-au
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
autoreferențială; cu alte cuvinte, ea nu se referă la entități prealabil constituite, ci la entități care emerg chiar sub acțiunea procesului metaforic. Mai sunt și altele, dar ne oprim aici. Desigur, chestiunea comportă o dezvoltare mai amplă. În ce constă formula lui Lévi-Strauss ? Cuvântul îformulă' trebuie acceptat aici cu bunăvoință. Este vorba, într-o viziune teatrală, de actori și de roluri. Și de faptul că, printr-un proces de dublă torsiune, un rol se metamorfozează într-un actor, iar un actor
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
și de roluri. Și de faptul că, printr-un proces de dublă torsiune, un rol se metamorfozează într-un actor, iar un actor poate deveni un rol. Plecând de la doi actori, a si b, și două roluri, x si y, formula afirmă că esența unui mit constă în faptul că actorul în care se transformă rolul y și preia rolul obținut prin transformarea actorului a se află față de actorul b în rolul x în aceeași situație în care s-a aflat
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
câteva decenii pentru a-și explica ideea; faptul s-a întâmplat abia în cărțile sale din anii '70 și '80. Tot atunci, numeroși exegeți în domeniul antropologiei culturale au pus sub lupă îformula' respectivă. Nu este vorba, desigur, de o formulă matematică, dar până la urmă s-a dovedit că intuițiile lui Lévi-Strauss ascundeau metaforic fapte matematice de o mare profunzime. În ce a constat contribuția Dv în această chestiune? În urmă cu vreo zece ani, am publicat două articole pe această
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
pe această temă, unul în revista "Semiotica" din SUA, altul în revista franceză de antropologie culturală L'HOMME. Am propus o interpretare coerentă a dublei torsiuni actor-rol și rol-actor și am creat un cadru conceptual unitar care cuprinde toate elementele formulei. Ce a mai urmat ? În 1998, Lucien Scubla face sinteza cercetărilor pe această temă în cartea Lire Lévi-Strauss, iar în 2001 Pierre Maranda editează la Toronto University Press cartea colectivă The double twist; from ethnography to morphodynamics, unde câțiva dintre
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]