2,684 matches
-
din 4 rânduri întrețesute. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Căpriorul reprezintă fauna predominantă a zonei. Arborele simbolizează bogăția silvică a zonei în păduri de foioase. Zidul face referire la Fortificația "Peștera Zidită", din secolul al XVII-lea și la Cetățuia Dacica din localitatea Ardeu. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. -----
HOTĂRÂRE nr. 546 din 27 iulie 2016 privind aprobarea stemei comunei Balşa, judeţul Hunedoara. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274185_a_275514]
-
Armate Biroul Șefului de Stat Major, Aviație 2 Comandamentul Aviatic Logistic și Administrativ Atelierul General pentru Echipament Aeronautic Biroul Șefului de Stat Major, Armata de Uscat 2 Departamentul Logistic Direcția pentru Inginerie Militară Direcția de Comunicații a Armatei Direcția pentru Fortificații și Lucrări Militare Direcția pentru Educația Fizică Militară Direcția responsabilă pentru Calculatoarele Armatei Direcția pentru Intendenta Direcția pentru Echipament Direcția pentru Sănătate Direcția pentru Transport Spitalul Militar Principal Atelierul General pentru Uniforme și Echipament Atelierul General pentru Echipament Ingineresc Brutăria
jrc3346as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88504_a_89291]
-
Regionale Consiliul de Garantare a Creditelor la Export F Consiliul Proprietăților cu Drept de Moștenire Restricționat Autoritatea de Supraveghere Financiară Consiliul Național al Pescuitului Institutul de Cercetări Aeronautice Institutul Național de Sănătate Publică Consiliul pentru Planificarea și Coordonarea Cercetării Administrația Fortificațiilor Centrul de Tratament în Eliberare Condiționată Biroul Național al Conciliatorilor Administrația Civilă a Forțelor Armate Centrul de Procesare a Datelor în Apărare Institutul Național de Cercetare în Apărare Școala Administrativă a Forțelor Armate Administrația Materialului Militar Institutul de Radio pentru
jrc3346as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88504_a_89291]
-
obiectiv turistic important. În ultimii ani a fost conceput un program de amenajare a Cetății, proiect foarte controversat, pentru a o pune în valoare și a o face accesibilă tuturor vârstelor: instalarea unui telescaun și amenajarea unei terase în incinta fortificației (idee abandonată ulterior la insistențele reprezentanților Muzeului Deva). Odată ajuns sus lângă ruinele cetății, ni se dezvăluie panoramă orașului și a împrejurimilor. Se vorbește despre existența unui tunel subteran care unea Cetatea Devei de Castelul de la Hunedoara. Câțiva kilometri mai
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
incendiu) pe locul unei mai vechi basilici. 1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora. 1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din Șchei și lasă să se întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei. 1421 și 1438: Invazie
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagră (secolul XIV cu excepția boltei și a acoperișului) și fortificațiile (secolul XV), se pot aminti Casa Jekelius, Biblioteca Honterus și Grânarul orașului, toate datând din secolul XVI. Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Brașovia), romanic (Biserica Sf. Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (astăzi mai puțin observat, datorită
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Primele informații scrise privind această regiune indică Satu Mare drept centrul comitatului regal cu același nume, funcționând în jurul unui castru fortificat: cetatea Satu Mare. Mintiul apare în documente la începutul secolului al XIII-lea ca o așezare de coloniști germani. În lipsa unei fortificații proprii, Mintiul nu a avut niciodată importanța strategică și militară a Sătmarului. Primul privilegiu cunoscut este acordat orașului Mintiu de către regele maghiar Andrei al II-lea, în anul 1230. Pentru Satu Mare s-a emis un privilegiu similar în anul 1264
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
care intră sub stăpânirea Habsburgilor, care în 1543 le dăruiesc fraților Báthory: Andrei, Cristofor și Ștefan. După 1543, când cetatea intră în posesia familiei Báthory, se fac schimbări ale albiei Someșului, pentru a apăra cetatea în partea sa sudică, astfel încât fortificația rămâne așezată într-o insulă legată de principalele drumuri prin trei poduri peste Someș. La 1562 cetatea este asediată de armatele otomane conduse de pașa Ibrahim din Buda și de pașa Maleoci din Timișoara. Apoi cetatea a fost asediată de
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
Buda și de pașa Maleoci din Timișoara. Apoi cetatea a fost asediată de trupele habsburgice, iar armatele transilvănene, părăsind-o, o incendiază. Din însărcinarea generalului austriac Lazarus von Schwendi începe reconstruirea cetății conform planurilor arhitectului italian Ottavio Baldigara după sistemul fortificațiilor italiene în formă de pentagon cu cinci bastioane. . În timpul Răscoalei lui Rákóczi Mintiul, locuit de germani, a luptat de partea lobonților, iar Sătmarul de partea curuților. În timpul conflictelor violente, la 28 septembrie 1703, Sătmarul a fost ars și dărâmat de
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
centre urbane având statut de municipiu. În zona Huedinului, descoperirile arheologice au evidențiat existența unor așezări încă din neolitic (7000-4500 î.Chr.), pentru ca în perioda fierului Hallstatt (1150-450/400 î.Chr.) populația autohtonă să ridice una dintre cele mai mari fortificații din zonă. Prima atestare documentară a Huedinului este din anul 1332, fiind pomenit sub numele de "sacerdos de villa Hunad, Hunok". Dată fiind poziționarea sa, localitatea se transformă treptat într-un centru comercial pe vechiul drum al sării dintre Depresiunea
Huedin () [Corola-website/Science/296964_a_298293]
-
areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum. După cucerirea Daciei de către Traian (106), granița Imperiului Roman trecea pe culmea Meseșului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est și sud-est (Meseș) se află fortificațiile romane de graniță, turnuri, ziduri, șanțuri și mâluri de apărare. Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău apare în "Gesta Hungarorum", numită și "Cronica lui Anonymus" - notar la curtea regelui Béla al IV-lea al Ungariei - lucrare definitivată între anii 1200 și
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
culmea Meseșului. Cu o suprafață totală de 90,09 km, teritoriul administrativ al municipiului include și localitatea Stâna. Zalău este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman de la Porolissum - cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei romane Dacia. În epoca medievală reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării". Azi, municipiul Zalău, situat pe axa Cluj-Napoca-Satu Mare-Petea, DN1F-E81, este conectat
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
Dacia, în tot timpul existenței acestuia, respectiv de la începutul domniei regelui Burebista (82 î.Hr.) până la cucerirea imperială romană din anul 106. Capitala statului dac a fost la Sarmizegetusa Regia, în munții Orăștiei, și era înconjurată de un sistem exterior de fortificații: Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița etc. Regele Decebal (87-106) este cel care asigură regiunii o notorietate în lumea antică datorită războaielor contra Imperiului Roman. După o pace de compromis, încheiată în anul 89 de către împăratul ((Domițian)), Marcus Ulpius Traianus (98-117
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
se afla și reședința vornicului Țării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcționat temporar și cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turcești în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind așezat în mijlocul Țârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat și ars
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
orașele săsești. Un act regesc din 1387 consfințește dreptul Sebeșului de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din zidărie. Atacul Imperiului Otoman din 1438 găsește Sebeșul apărat de o centură de ziduri nu foarte groasă, cu turnuri și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a unuia dintre turnuri: cel zis al "Studentului". La 1485 regele Matia Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante le suferă incinta bisericii al carui zid este supraînălțat. Lucrări de mai mică anvergură, terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante le suferă incinta bisericii al carui zid este supraînălțat. Lucrări de mai mică anvergură, terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul interior) și două porți prevăzute cu barbacane. Ultimele urme ale șanțurilor de apă care înconjurau orașul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul orașului. După pandemia
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
secol, deși așezarea daco-romană de la confluența Dunării cu Siretul este confirmată de existența a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboși, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galațiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificații și un Castelum. În fragmentul nr. 9 al hărții este reprezentată și așezarea „Galatie”, care, potrivit lui Dumitru Săndel, ar fi fost situată pe locul Galațiului de astăzi. În baza acestui detaliu, istoricii ar putea stabili atestarea documentară a Galațiului în
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească și prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniță este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea fortificație de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
cu înfrângerea dezastruoasă a austriecilor, însuși comandantul armatei, generalul Veterani, fiind ucis de turci. După semnarea păcii, în urma tratatului de la Karlovitz (1699) Banatul a rămas sub dominație otomană, insă prin câteva stipulații ale tratatului, turcii sunt obligați să dărâme unele fortificații, printre care și zidurile cetății Lugoj (1701). După alungarea turcilor, prin pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718), a început colonizarea germană, iar primii coloniști s-au stabilit pe malul stâng al râului Timiș (circa 1720), punând bazele "Lugojului german". În
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
a fost descoperit nici un document care să dateze din acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă, cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă care era apărată din trei părți de brațe de apă, iar pe a patra latură de un canal. Așezarea care a evoluat în această zonă nu dobândise până atunci o importanță politică
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
râul Bega (numit din greșeala Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII. Dar rolul său militar, strategic rămâne foarte important prin implicarea garnizoanei turcești în acțiunile desfășurate
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
intenționează în repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697), dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703), demonstrează importanța cetății în planurile otomanilor. După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
care se desfășurau conflicte: frontieră dunăreană atacată de goți și frontieră orientală atacată de sasanizi. Constantinopolul a fost mai ușor de apărat, fiind înconjurat de apă din trei părți, fiind ușor accesibil pe uscat doar dinspre vest, împărații construind multe fortificații pentru apărarea orașului, ca Zidul lui Teodosius al II-lea sau Zidul lui Anastasius, cu scopul de a-i respinge pe barbarii dinspre Dunăre să pătrundă în oraș. Mutarea centrului de greutate și stabilirea reședinței imperiale de la Roma în alte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri și protejat cu un șanț adânc, plin de apă. Constantinopolul avea o line triplă de fortificații, cele două ziduri fiind separate de o terasă și șanțul adânc care înconjura zidul exterior. S-au mai construit noi ziduri de-a lungul litoralului sub administrația perfectului Cyrus. Attila a invadat Imperiul Roman de Răsărit, devastând Peninsula Balcanică, și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]