5,247 matches
-
a propovăduit de când s-au căsătorit în 493. Grigorie de Tours povestește că la auzul cuvintelor din rugăciunea spusă de Clovis, alemanii au început să se retragă când s-a auzit că liderul lor a fost ucis cu un topor. Francii i-au nimicit pe alemani în cele din urmă. Alemanii au abandonat Rinul Superior și le-a lăsat-o francilor ripurieni ca să-și păstreze teritoriul, ba chiar l-au sprijinit pe Sigebert în timpul cuceririi părții franceze a regatului vizigot. O
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
Clovis, alemanii au început să se retragă când s-a auzit că liderul lor a fost ucis cu un topor. Francii i-au nimicit pe alemani în cele din urmă. Alemanii au abandonat Rinul Superior și le-a lăsat-o francilor ripurieni ca să-și păstreze teritoriul, ba chiar l-au sprijinit pe Sigebert în timpul cuceririi părții franceze a regatului vizigot. O altă consecință a fost convertirea lui Clovis la catolicism, după o lungă perioadă de reflecție (de obicei, istoricii cred că
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
în funcție de rangul protocolar al candidaților (astfel prințul Albert de Monaco a fost direct avansat la funcția de Mare Ofițer la Ordinului în 1984). Admiterea în ordin (la rangul de Cavaler) cuprindea, la început, o rentă anuală insesizabilă de 250 de franci de aur. În 2004, această rentă anuală (pentru Cavaleri) era de 6,10 euro. Atribuirea Ordinului se face aproape automat pentru foștii miniștrii, prefecți, deputați, senatori. Miniștrii și parlamentarii în activitate sunt excluși din această categorie, cu excepția celor care s-
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
trunchiul secundar al soclului se află următoarea inscripție săpată în piatră: ""D.T.O.M. A.C. MDCCXXXIV XVII Kal. Jun."". Dedesubt, pe trunchiul principal, este o inscripție în limba latină, pe 33 de rânduri, parțial ilizibilă: ""VI [...] collosum [...] IOANNIS NEP. martiris [...] FRANC. de PAUL [...] Cibiniensis [...]"".
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
Singer etc. După ce Charles Lefranc, comerciant din Nișă, l-a recomandat lui Édouard Baudouin, noul concesionar al Cazinoului municipal din Nișă (demolat în 1979), Negresco a acceptat postul de director al restaurantului cazinoului, cu un salariu de 20.000 de franci pe an, devenind în cele din urmă director al Cazinoului municipal din Nișă și prieten, în 1904, cu arhitectul Édouard Niermans. Clădirea se află în faza finală a procesului de reamenajare sub supravegherea arhitectului Édouard-Jean Niermans, unul dintre cei mai
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
unde lucra în sezonul de vară, în timp ce în perioada noiembrie-martie se află la restaurantul din Nișă. Prin relația sa cu Alexandre Darracq, el a achiziționat un teren de la Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus, contra sumei de 1,2 milioane de franci, pentru a construi la Nișă un mare hotel, cu cel puțin 400 de camere. After visiting hotels în Paris, London, Berlin, and Brussels, design plâns were completed în May 1911, and construction began în September of that year. Negresco and
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
de proiectare au fost finalizate în mai 1911, iar construcția a început în luna septembrie a aceluiași an. Negresco și Darracq au fondat o companie, Negresco & Cie, pentru a administra hotelul cu un capital social de 1,11 milioane de franci, care a deschis 04 ianuarie 1913. [4] Hotelul Negresco, supranumit „Le Palais de "Belle Époque"”, a fost construit de Niermans, arhitectul olandez al "Belle Époque", într-un stil caracteristic anului 1872, pe Promenade des Anglais, cu vedere la Golful Îngerilor
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
când a fost întrebată din ce motic a făcut aceasta, i-ar fi răspuns lui Hermanfrid: "Un rege care stăpânește doar jumătate din regatul său merită doar jumătate de masă." Stârnit de aceasta, Hermanfrid a încheiat un acord cu regele franci din Metz, Theuderic I, pentru a-l ataca pe Baderic. Acesta din urmă a fost înfrânt de către franci și decapitat, însă Hermanfrid a refuzat să își îndeplinească obligațiile față de Theuderic, fapt care a condus la dușmănia dintre cei doi regi
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
care stăpânește doar jumătate din regatul său merită doar jumătate de masă." Stârnit de aceasta, Hermanfrid a încheiat un acord cu regele franci din Metz, Theuderic I, pentru a-l ataca pe Baderic. Acesta din urmă a fost înfrânt de către franci și decapitat, însă Hermanfrid a refuzat să își îndeplinească obligațiile față de Theuderic, fapt care a condus la dușmănia dintre cei doi regi. În 531 sau 532, Theuderic, alături de fiul său Theudebert I și de fratele său, regele Chlothar I din
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
să își îndeplinească obligațiile față de Theuderic, fapt care a condus la dușmănia dintre cei doi regi. În 531 sau 532, Theuderic, alături de fiul său Theudebert I și de fratele său, regele Chlothar I din Soissons i-a atacat pe thuringieni. Francii au obținut victoria într-o bătălie în apropiere de râul Unstrut, cucerind sediul regal de la Scithingi (astăzi, Burgscheidungen). Hermanfrid a reușit să scape cu fuga, însă francii au capturat-o pe nepoata sa Radegunda , fiica lui Berthar. Theuderic i-a
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
de fratele său, regele Chlothar I din Soissons i-a atacat pe thuringieni. Francii au obținut victoria într-o bătălie în apropiere de râul Unstrut, cucerind sediul regal de la Scithingi (astăzi, Burgscheidungen). Hermanfrid a reușit să scape cu fuga, însă francii au capturat-o pe nepoata sa Radegunda , fiica lui Berthar. Theuderic i-a acordat lui Hermanfrid liberă trecere, i-a solicitat să se deplaseze până la Zülpich și i-a promis numeroase cadouri. În timp ce Hermanfrid discuta cu Theuderic, a fost împins
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
cea mai cunoscută fiind "Rerum gestarum saxonicarum libri tres" a lui Widukind de Corvey, un mit al întemeierilor saxone scris în 967. Principala sursă pentru această perioadă este cronica lui Grigore din Tours, care însă prezintă punctul de vedere al francilor. Cronica lui Widukind este scrisă mult mai târziu și are în mod clar încorporată o componentă mitică. Procopius din Cezareea menționează evenimentele doar în treacăt și doar în măsura în care se referă la Italia.
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
musulmane nu trebuie privite ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară mai largă pentru putere în Italia și Europa, în care Bizanțul se afla în competiție cu creștinii franci, longobarzi și apoi normanzi pentru deținerea controlului în regiune. De altfel, sarazinii erau adeseori chemați ca aliați în luptele dintre diferitele facțiuni creștine din Italia. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet, ca urmare a invaziei normande în sudul
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
887, puterea în Italia a fost asumată de către markgraful Berengar I din familia Unruochingilor, pe atunci markgraf de Friuli, care a primit Coroana de fier a regilor longobarzi din mâinile arhiepiscopului Anselm al II-lea de Milano. Arnulf, rege al francilor răsăriteni (Germaniei) a pornit în marș asupra Italiei, pentru a dobândi coroana longobardă pentru sine, drept pentru care Berengar a găsit de cuviință să îi presteze omagiu, fapt care a condus la o discordie a sa cu nobilimea din Italia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
a ducilor de Suabia, Bavaria și Lorena, Conrad, aflat pe patul de moarte în decembrie 918, l-a convins pe fratele său Eberhard, markgraf și ulterior duce de Franconia, să renunțe la pretențiile sale la coroană și să recomande nobililor franci alegerea puternicului duce de Saxonia, Henric "Păsărarul" ca rege, în ideea de a asigura unitatea în cadrul triburilor germane și prezervarea Imperiului. Eberhard a onorat această solicitare, iar Henric a fost de către "Reichstag"-ul de la Fritzlar în 919, sub numele de
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
de aur strâns de la popor. Aurul digerat de "Gargantua" este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit...” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la "Sainte-Pélage", iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist. În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada "Saint-Denis" din
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
pe inamicul comun, pe când acesta se afla în defensivă, în alte părți ale Europei Răsăritene. La câteva luni după ce-a auzit că papa și-a pus cruciada în mișcare, Constantin a invadat Atica. Ducatul Atenei și Tebei, întemeiat de franci după cea de-a patra cruciadă, avusese tot soiul de conducători străini. La începutul sec al XV-lea, era stăpânit de familia neguțătorilor florentini Acciaiuoli, dar sub suzeranitatea sultanului otoman. Constantin se gândise mai demult să le anexeze teritoriul. În
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
achiziționate de Matilda pe colinele care să îi străjuiască drumul către și dinspre Canossa) până la 1622, când au fost vândute în piața din Reggio. Potrivit biografului său, Donizone de Canossa, Matilda vorbea fluent "limba teutonică", ca și "minunata limbă a francilor"). De asemenea, ea scria în limba latină. Cândva în această perioadă, Matilda s-a căsătorit până la urmă cu fratele ei vitreg, Godefroi "cel Ghebos", față de care ea avea un mare dispreț. În 1071, ea a născut-o pe fiica ei
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Din cauza implicării sale în demonstrația de la Auteuil, când l-a lovit pe președintele Franței, Émile Loubet, cu o cârjă în cap, Jules-Albert de Dion a fost închis timp de 15 zile, plătind și o amendă în valoare de 100 de franci. Referitor la incidentul de la Auteuil, Weber spunea că acesta fusese „fabricat pentru presa sportivă” (). Primul și cel mai important ziar sportiv francez la acea vreme era "Le Vélo", care vindea 80.000 de exemplare zilnic. Editorul publicației, Pierre Giffard, îl
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a acestei idei și a fost la un pas să renunțe la ea. Totuși, a micșorat perioada de desfășurare a cursei la doar 19 zile, între 1 și 19 iulie și a oferit o indemnizație zilnică, în valoare de cinci franci, tuturor cicliștilor poziționați în primii 50, cu condițiile ca ei să nu fi câștigat până atunci mai mult de 200 de franci și să fi avut o viteză medie de deplasare de minim 20 km/h în fiecare etapă. Această
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
doar 19 zile, între 1 și 19 iulie și a oferit o indemnizație zilnică, în valoare de cinci franci, tuturor cicliștilor poziționați în primii 50, cu condițiile ca ei să nu fi câștigat până atunci mai mult de 200 de franci și să fi avut o viteză medie de deplasare de minim 20 km/h în fiecare etapă. Această sumă reprezenta echivalentul venitului zilnic obținut de un muncitor în fabrică. De asemenea, a micșorat taxa de participare de la 20 la 10
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și să fi avut o viteză medie de deplasare de minim 20 km/h în fiecare etapă. Această sumă reprezenta echivalentul venitului zilnic obținut de un muncitor în fabrică. De asemenea, a micșorat taxa de participare de la 20 la 10 franci și a stabilit ca valoarea premiului pentru câștigătorul Turului să fie de 12.000 de franci, iar cea pentru învingătorii de etapă să fie de 3.000 de franci. Astfel, cel ce avea să câștige Turul Franței urma să obțină
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
etapă. Această sumă reprezenta echivalentul venitului zilnic obținut de un muncitor în fabrică. De asemenea, a micșorat taxa de participare de la 20 la 10 franci și a stabilit ca valoarea premiului pentru câștigătorul Turului să fie de 12.000 de franci, iar cea pentru învingătorii de etapă să fie de 3.000 de franci. Astfel, cel ce avea să câștige Turul Franței urma să obțină de șase ori venitul anual al majorității muncitorilor. Aceste modificări au sporit numărul celor înscriși la
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
De asemenea, a micșorat taxa de participare de la 20 la 10 franci și a stabilit ca valoarea premiului pentru câștigătorul Turului să fie de 12.000 de franci, iar cea pentru învingătorii de etapă să fie de 3.000 de franci. Astfel, cel ce avea să câștige Turul Franței urma să obțină de șase ori venitul anual al majorității muncitorilor. Aceste modificări au sporit numărul celor înscriși la 60-80 de persoane, - numărul lor nu este exact întrucât unele doar au părut
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a preceda cicliștii a fost compania producătoare de ciocolată, Menier. Șeful departamentului de publicitate al acesteia, Paul Thévenin, a fost cel care i-a prezentat pentru prima dată o astfel de idee lui Desgrange. Menier a plătit 50.000 de franci vechi pentru a obține respectiva calitate. Publicitatea înainte de cursă era foarte atractivă pentru diversele companii întrucât spectatorii obișnuiau să se adune de-a lungul drumului încă înainte de cursă, iar alții puteau fi atrași chiar prin această metodă. Companiile care optau
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]