8,186 matches
-
undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era Alan Margoulies. Alan o luase spre nord de la Archway Tower, trecuse de Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
coapsa stângă pe cea dreaptă, am pus palma peste o gropiță din materialul ușor uzat. După o pauză lungă, s-a uitat în jos la mine cu un ochi știutor. Am fluturat servieta spre ea și-am murmurat ceva în franceza mea de baltă, executând în același timp o pantomimă elaborată a căderii pe scara rulantă abruptă, aproape pierzându-mi echilibrul. Zborul spre Orly a avut loc sub privirea sceptică a doi pasageri care fuseseră martori la acest episod, un afacerist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ceea ce v-am povestit nu e încă nimic, între timp, firește, nu mai aveam nici o încredere în domnul ăsta, și voiam să ne lămurim, să confruntăm traducerea cu originalul. Ce descoperim? Nu era nici măcar Bazakbal, era un roman tradus din franceză, de un autor belgian puțin cunoscut, Bertrand Vandervelde, intitulat... Așteptați să vi-l arăt. Cavedagna se îndepărtează și când reapare îți întinde un fascicul de fotocopii: - Iată, se; cheamă Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Avem aici textul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările de călătorie și experiențele personale ale unui marinar. Mai Încolo, aproape spre final, caligrafia măruntă și Îngrijită făcea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și mă preocupa creația literară. Rusa ne‑o predau ofițerii albi, emigranți ai anilor douăzeci, care, În absența profesorilor de specialitate, ne Învățau cu aceeași pricepere matematica, fizica, chimia, franceza, latina. După susținerea examenului de bacalaureat am intrat la Universitatea din Belgrad, pe care am absolvit‑o ca șef de promoție al secției nou Înființate de literatură comparată. Am funcționat ca lector de limbă și literatură sârbo‑croată la Strasbourg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lângă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ucraina. 7. În bagajul ofițerilor albi (care părăseau țara În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorându‑se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n‑am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiecărei zile de naștere. De Paști, când împreună cu copiii lui, cu nepoții părinților lui, caută ouăle roșii ascunse prin casă, morcovul fantomă plutește deasupra tuturor. E prea scârbos să vorbească despre el. Francezii au o vorbă: „Spirit de scară”. În franceză: Esprit d’escalier. E atunci când găsești o replică, da-i prea târziu. De pildă, ești la un chef și cineva te insultă. Trebuie să zici ceva. Așa că, presat, cu toți ăia care se uită la tine, scoți pe gură ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a se acomoda aproape oricărei dorințe. Păpușile, spunea broșura, suportau ani întregi de satisfacere violentă, susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză, italiană, și ceea ce părea chineză. Siliconul era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță, o pereche de pantalonași și o cămășuță. Când s-a întors la biroul ei, cutia era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
seama dacă se legase de femeia robustă, care-i dezlegase primele taine ale învățăturii, ori pur și simplu o îngrozea ideea că de acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mesaje, Luana hotărî că trebuie să-și schimbe locul. Făcu această mișcare la timp deoarece, într-una din zile, sub un pretext oarecare, George se învoi în timpul orei de educație fizică și deschise ușa clasei în care profesorul de franceză își preda lecția. Rămase perplex văzând că banca lui e goală. Căută în jur atent dar nimic nu i se păru în neregulă. Repetă gestul de câteva ori, în vreme ce "mesajele" Luanei continuau să curgă. Începând cu trimestrul al doilea, materiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
importanță limbile străine, obiectele de specialitate, desenul, chiar și educația fizică au fost înlocuite, neoficial, din ce în ce mai des, cu fizica și matematica. Cum Luana dorea să dea la filologie avu o discuție cu dirigintele și-l rugă s-o mediteze la franceză. Când auzi de această înțelegere, Sanda sări cât colo. Nici nu se gândea s-o vadă profesoară, cu un salariu de mizerie, omorându-și nervii în fața unei clase de elevi indisciplinați. Făcu ce făcu, îl trase pe diriginte de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își schimbă modul de gândire, să realizeze cât de ușor ideile noi schimbă mentalități vechi de când lumea. Obsedată de telefonul pe care-l primise, neștiind ce urma să se mai întâmple, Luana îi ceru s-o mediteze la engleză și franceză. Își pierdeau cel puțin trei ore studiind și conversând. Avea atâta forță și dorință de perfecționare că, uneori, îl obosea cumplit. Inepuizabilă și de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că era aproape la fel de scund ca ea. Nici pe-asta n-a uitat-o! — Mon Dieu, a exclamat el, e impresionant. Ea l-a Întrebat printre hohote de râs. — De ce-ai spus asta? Vreau să zic, de ce neapărat În franceză? El a dat din umeri și a zâmbit. Ei i se păruse că a și roșit. — Îmi pare rău! Am trăit câțiva ani buni la Paris și presupun că unele vorbe se Întipăresc În minte fără să-ți dai seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca În fiecare an de o vreme Încoace, la Feldiu. Se ducea acolo la culesul viilor și se Întorcea după Bobotează. În ultima vreme s-au văzut foarte rar. Doamna Ster urca cu tot mai puțin entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să locuiască Într-un mare oraș. Auzise și ea de Givenchy și Yves Saint-Laurent și se socotea capabilă să Înfrunte viața pe orice meridian. Praful s-a ales de visele ei. Iat-o Împărțind totul cu acest obscur asistent de franceză la o universitate obscură ea Însăși. O legătură care intriga pe mulți mai ales că de oferte avantajoase nu ducea lipsă. Ea Însă Îi rămânea credincioasă. Pentru că putea renunța la el În orice clipă, fără nici un efort, fără păreri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deși avea un Renault Chamade albastru cu inițiala CH plus o cruce albă, pe fond roșu. Noul cooperant era domnul Amedeo Longo din Torino. Italianul Îi plăcea ca bărbat, dar cu elvețianul se Înțelegea mai bine căci și ea știa franceza ca tot omul. Mă rog, cât se poate Învăța la școală, fără să te pasioneze În mod special. Oricum, doar pentru limbă nu s-ar culca cu el. Avusese cândva, În liceu, o aventură cu un tip respectabil, de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Veselia umple țara C-a sosit Întâi de Mai O bună parte a vieții sale a fost ritmată de aceste versuri și de câteva slogane: Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]