1,246 matches
-
perioada Războiului arabo-evreiesc din 1948-1949 , și din anul 1948 ea a devenit sinagoga imigranților evrei din Libia care au fost cazați în oraș. Legenda povestește că atunci când acești imigranți căutau în Jaffa un loc de rugăciune, au întâlnit un călugăr franciscan care le-a dăruit cheia casei, spunându-le ca ea a fost odată loc de rugăciune evreiesc. Abia în anul 1980 clădirea a fost identificată cu hanul din 1740. Schimbări demografice în cartier au dus la abandonarea locului de către o
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
(n. 31 iulie 1931, Galbeni, com. N. Bălcescu, Județul Bacău - d. 12 iulie 1986), medic și preot. Școala elementară a urmat-o în localitatea natală, între anii 1938-1944, după care s-a înscris, pentru a deveni preot, la Seminarul franciscan din Hălăucești, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii 1945-1948. În anul 1948, autoritățile comuniste au închis toate seminariile catolice și a fost nevoit să se întoarcă acasă. În același an s-a înscris la Liceul de Băieți din Bacău
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
doar puține zile de viață, dar el, prin voința, știința și credința sa, reușește să mai trăiască încă 14 ani. Sora lui, Varvara, îi va veni în ajutor și-i va fi mereu aproape. A intrat în secret în Ordinul Franciscan călăuzit de Pr. Gheorghe Patrașcu. Face noviciatul și profesiunea simplă în anul 1976, iar cea solemnă în anul 1979. La 14 septembrie 1980, în mare taină, este hirotonit preot în biserica din Slănic Moldova de către episcopul Alexandru Todea. A continuat
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
Pavel” din Onești, (str. Pr. Eduard Sechel, nr. 1) la ora 10.30, P.S. Petru Gherghel, episcop de Iași, s-a celebrat Sfânta Liturghie și ceremonia de deschidere a procesului de canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu preotul medic din Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali. După etapa diecezană, actele rezultate vor fi trimise la Roma, la Congregația pentru Cauzele Sfinților, ce se va pronunța asupra cazului.
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
perioada 1903 - 1920 episcop greco-catolic de Oradea Mare. s-a născut din părinți țărani la Uifalau, aflată pe atunci în comitatul Alba Inferioară (vezi "Uifolo" pe harta aferentă articolului despre comitat, la sud de Aiud). Și-a făcut studiile la franciscani în Aiud și liceul la Blaj. În 1879 a fost trimis la Roma, la Institutul Sfântul Atanasiu și la Colegiul de Propaganda Fide. La Roma a studiat timp de 6 ani, la sfârșitul cărora a obținut titlul de doctor în
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
Sakai. El este chemat nu după mult timp înapoi la Kyoto și îi ordonă să se sinucidă. 1592 - Era Bunroku. 1592 - Trupele japoneze invadează Coreea cu gândul de a continua invazia în China. Seoul este cucerit într-o lună. Ordinul franciscan intră în Japonia, construiește biserici și începe acțiunea de a prozelita. 1593 - Trupele japoneze sunt oprite la P'yongyang de către forțele chineze și coreene. Un armistițiu este negociat și majoritatea trupelor japoneze se reîntorc acasă. Patru fortificații sunt lăsate în
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
cu turnuri, săli și camere de onoare. "Galeria" și "donjonul" - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și "Turnul Capistrano" (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr franciscan) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite "Sala Cavalerilor" (o mare încăpere de recepții), "Turnul buzduganelor", "Bastionul alb" care servea drept depozit de bucate și "Sala Dietei", având medalioane pictate pe pereți (printre ele
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
oara colonizata de Tongva (sau Gabrieleños) și Chumash în urmă cu câteva mii de ani în urmă. Juan Rodríguez Cabrillo, un explorator portughez, a susținut partea de sud a Californiei pentru Imperiul Spaniol în 1542. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí, au atins locul unde în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
un explorator portughez, a susținut partea de sud a Californiei pentru Imperiul Spaniol în 1542. Gaspar de Portolà și misionarul franciscan Juan Crespí, au atins locul unde în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles”, un
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
președinte Izetbegovici arată clar că unul din strămoșii săi era un feudal local numit Izet). În același timp o parte importantă a populației locale rămâne fidelă celor două biserici creștine, catolică și ortodoxă. Biserica Catolică din Bosnia supraviețuiește datorită călugărilor franciscani, prezenți în special în regiunea Herțegovinei Occidentale (la vest de orașul Mostar), iar cea ortodoxă are o prezență largă pe tot teritoriul Bosniei. Administrația otomană a fost inițial ostilă Bisericii Catolice, care avea o ierarhie în afara hotarelor Imperiului Otoman și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
treime uciși. Autoritățile NDH au urmărit transpunerea în realitate a acestor directive. Pe teritoriul Bosniei-Herțegovina, în regiunile în care mișcarea Ustașa beneficia de un sprijin susbtanțial (în special în Herțegovina occidentală), atât autoritățile NDH, cât și clericii catolici (în special franciscanii) au organizat represiuni sângeroase contra sârbilor și evreilor sau convertiri forțate la catolicism. O parte a populației musulmane a acceptat includerea în Statul Național Croat și a participat la atrocitățile comise contra sârbilor, deși identificarea cu cauza națională croată a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica se găsește pe actualul Bulevard al Eroilor, la nr. 10. Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de ordinul romano-catolic al Fraților Minori Conventuali (așa numiții „minoriți”, cea mai veche ramură a franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” și pe alte terenuri învecinate obținute prin schimb, meșter și totodată proiectant fiind Francisc Kirtner. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei. Din cauza unei erori
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
fațada au fost ridicate din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Eberhard Blaumann. După ce papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice), călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenția forțelor de ordine pentru evacuarea lor. Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
de Francisc Lohr și restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu. Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al Minoriților în secolul al XVIII-lea) și stema Ordinului Minoriților. Vitraliile de secol XIX reprezintă sfinți legați de istoria ordinului franciscan și de istoria Ungariei. Odată cu preluarea bisericii, inscripțiile de pe vitralii (în limba maghiară) au fost distruse. Imagini
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
bisericii - a activat aici, unde a învățat limba română („IN K.[olozs]MONOSTOR VALACHORUM QUORUM LINGVAM IMPROBO LABORE CONDIDICIT”). În 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost oferită franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, după care a fost dată în chirie Bisericii Greco-Catolice pentru o sumă simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar. În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Facultatea de Arte Liberale, apoi în 1243 devine "magister in artibus". În același an se înscrie la "Facultatea de Teologie" unde preda cel pe care Bonaventura îl va numi „părinte și profesor”, Alexandru din Hales, intrând și în Ordinul minoriților (Franciscan), ordin care deținea una din catedrele Facultății de Teologie din Paris (cealaltă aparținând dominicanilor). În 1248 primește licența în teologie, devenind astfel "Magister regens", ocupând catedra în locul lui Alexandru din Hales. A continuat să lucreze la facultate și începând cu
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Comentariul la Cartea Sentințelor lui Petru Lombardul". Între 1254 și 1255 a existat o întrerupere a activității universitare a celor două ordine datorită scandalului izbucnit între profesori și călugări. Mai întâi, Papa Inocențiu al IV-lea anulează dreptul dominicanilor și franciscanilor de a preda, apoi Papa Alexandru al IV-lea revine asupra deciziei dar polemica este redeschisă de către Guillaume de Saint Amour, prin lucrarea sa "Despre pericolele vremurilor noi" (1256), în care acuză cele două ordine de îndepărtare de la doctrina creștină
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
să ocupe cele două catedre de teologie. Astfel încât, după un an de amânare, cei doi acceptă în 1257 numirea papală. Totuși, după primirea titlului de doctor, Bonaventura se va retrage din Universitate și va alege o viață dedicată întăririi ordinului Franciscan (fusese numit și Ministru general al ordinului) care trecea printr-o criză internă. Ordinul era deja fracționat în două „partide” numite "Spirituales" și "Relaxti". Prima facțiune insista asupra respectării în literă a regulamentului ordinului, mai ales a regulii sărăciei, fiind
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
tradiția spirituală augustiniană și cea a Sfântului Anselm, compunând tratatul "Itinerarium mentis in Deum" („Itinerariul minții în Dumnezeu”, 1259). Va scrie și o biografie a Sfântului Francisc din Assisi, numită "Legenda maior" (1260), care va deveni versiunea oficială a ordinului Franciscan. Printr-o serie de conferințe intitulate " Despre cele zece precepte" (1267) și "Despre cele șapte daruri ale Sfântului Spirit" (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral. Conferințele sale
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon și canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea, reprezentat de Albert cel Mare și Toma, fără a fi un necunoscător al lui
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
Toma, fără a fi un necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am lua în considerare numărul de trimiteri la Aristotel, Bonaventura l-ar putea concura în mod direct chiar pe Toma. Astfel, Bonaventura a fost călugăr franciscan, dar niciodată un adversar pătimaș al dominicanului Toma din Aquino. Există, de altfel, o îndelungată tradiție a „comparării” celor doi doctori. Se spune că Toma era analitic în timp ce Bonaventura sintetic, apoi că Toma ar fi fost un „Aristotel creștin” în vreme ce
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
limba O'odham "",„izvor mic”. Etimologia bască este cea preferată de istoricul Marshall Trimble, printre alți specialiști. Numele de "Arizonac" a fost aplicat inițial minelor de extracție a argintului, și ulterior (prescurtat la "Arizona") întregului teritoriu. Marcos de Niza, un franciscan spaniol, a explorat regiunea în 1539 și s-a întâlnit cu băștinașii, probabil din tribul Sobaipuri. Expediția exploratorului spaniol Coronado a ajuns în regiune în 1540-42 în timp ce căuta Cíbola. Iezuitul Eusebio Kino a dezvoltat o serie de misiuni și a
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
papa Ioan al XXII-lea pentru erezie. A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui, actul din 1327 a căzut în desuetudine, după ce Ludwig a părăsit Roma pentru a se întoarce în Germania ,așteptat de probleme
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
, OFMConv. (n. 5 noiembrie 1896, satul Valea Mare, județul Bacău - d. 16 iulie 1981, orașul Târgu Jiu), a fost un cleric romano-catolic franciscan, care a fost consacrat în clandestinitate la data de 8 decembrie 1948 ca episcop titular de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. s-a născut la data de 5 noiembrie 1896 în satul Valea Mare din comuna Faraoani (județul Bacău
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]