19,543 matches
-
sînt aproape antonime. Atitudinea "de sus în jos", politețea evident autoimpusa, îngăduința față de un inferior, superioritatea afișată sînt cu totul altceva decît respectul sau cordialitatea. Confuziile care se pot naște din folosirea întîmplătoare a acestor termeni sînt destul de neplăcute: o frază construită pentru a măguli poate provoca furie și dezamăgire. Sensul uniformizator e însă, din păcate, teribil de răspîndit: cineva "privește condescendent, ba chiar cu invidie, creșterea numărului de figuri sindicale și politice" ("Cotidianul", 104, 1992, 1); o tînără prezentatoare de
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
ale eului poetic: La casa din deal/ Odihnesc mâinile mele/ Peste care am presărat decembrie." (Aroma de arbore sculptat) "Numai eu tresar/ Dacă munții se prăbușesc/ ăntr-o clipă de oboseală/ și de resemnare." (Numai eu tresar) "Mă preschimbasem într-o frază/ fluida/ Aș fi vrut sa tip sau să curg." (Contrast) După cum dovedesc versurile citate, abstracțiile devin fugitiv vizibile. Uneori poezia are chiar o surprinzătoare plasticitate, autoarea reușind să proiecteze în conștiința cititorului tablouri virtuale: "De aceea mă voi închină ție
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
determinant, și între subiect și predicat: "În scrisorile, sale, trimise din străinătate, Dostoevschi, își exprimă deseori dorința de a petrece un timp oarecare într-o mănăstire rusească" (p. 243). Neînțelegerea rostului virgulei ca semn de punctuație persistă și la nivelul frazelor: "Că, Dostoevschi, era familiarizat cu cărțile lui Isaac Șirul, scrie Zander, acest lucru este confirmat de listă cărților din bibliotecă sa personală și prin faptul că în timpul unei întrevederi a treia și ultima, dintre Ivan Fiodorovici Caramazov și Smerdeacov, în fața
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
mai principale idei de ale lui..." (p. 301) etc. Trec peste nefirească ortografiere a numelui romancierului, în răspăr cu uzanțele ("Dostoevschi"), precum și pește aceea a unora dintre personajele sale ("Caramazov"; "Smerdeacov"); dar nu pot trece, iarăși peste neconcordanta verbelor din fraze precum: "Cand, în sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare spre a-l întâmpina pe tatăl meu, scrie Liubovi mai departe care venea să se odihnească de aici înainte în mijlocul comunității lor" (p. 245); peste
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
înainte în mijlocul comunității lor" (p. 245); peste compuneri sintactice stranii, gîtuite teribil de virgule, ca: "(...) iar cand a murit acestuia, copilul, Alexei, scriitorul ăă făcut de trei ori semsntul crucii asupra lui și a izbucnit în plînsa" (p. 247); peste fraze ilizibile gen: "Dar aceasta judecată vine din altă lume și nu este înțeleasă de inimă omenească păcatele, I-a nici pe pamant." (p. 289); peste dezacorduri elementare, ca de exemplu "chiar însăși (sic!) călugării din Optina" (p. 251) ori " El
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
aceasta în primul rînd din cauza neglijentelor cu care s-au abordat citatele cu pricina, ghilimelele fiind adeseori...uitate (cum se întîmplă la paginile 200, 201, 208, 264, 268, 277, 294, 392 etc.)! Mai grav este că, atunci cînd, precum mortarul, frazele autorului se strecoară printre extinsele excerpte, cititorul avizat sesizează adeseori un amatorism naiv gen: "Așadar, crizele sale de epilepsie șunt la originea epilepsiei prințului Mâschin (sic!), eroul principal (sic!) din Idiotul" (p.21) ori: "Dumnezeu a întors, spre bine, pînă
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Invitat telefonic la RTV, șeful INS, Vergil Voineagu, a participat rupt de beat. Încerca să explice manualul recenzorului, dar cuvintele ieșeau greu, greu de tot. Abia reușea să articuleze o frază corect. Invitații din studio râdeau cu lacrimi, iar publicul a reușit să înțeleagă de ce recensământul e puțin bulversat, ca să nu spunem beat. Acum îl înțelegem pe Boc care spunea că asta este culmea incompetenței. Ce-i drept, afirmația venind din
De ce recensământul e puţin "pişcat" () [Corola-journal/Journalistic/24759_a_26084]
-
pătrunderea într-un labirint în care nume, sintagme, situații și teorii se întretaie aparent aleatoriu, dar, în fond, într-o perfectă logică a asocierilor și a ecourilor intertextuale. Dificultatea deosebită a capitolului Proteu rezidă în obligația de a identifica sursa frazelor care se constituie, parcă, într-un delir verbal. Fără a fi preveniți, „locuim” în mintea lui Stephen, urmând deplasările sinuoase între situații reale și imaginare, salturile bruște de la teorii filosofice la imagini literare și poetice — un adevărat Babel lingvistic ale
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
în mintea lui Stephen, urmând deplasările sinuoase între situații reale și imaginare, salturile bruște de la teorii filosofice la imagini literare și poetice — un adevărat Babel lingvistic ale cărui chei par a se naște și a se topi cu fiecare nouă frază. În întregul capitol nu se petrec decât trei lucruri efective: deducem că, la un moment dat, Stephen urinează în mare, îl descoperim apoi scobindu-se în nas și lipind conținutul orificiului nazal pe una din pietrele de pe marginea promenadei și
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
săptămânală a cronicii literare (Andrei Terian, Mihai Iovănel, Simona Sora, Teodora Dumitru, Bogdan Crețu ș.a.). Multă vreme, mărturisește, a rezistat tentației de a li se alătura în decizie. Acum, devine solidar cu ei. Dar să nu mai parafrazez. Iată prima frază: „Resimt, tot mai acut ș,ț inutilitatea cronicii literare, caracterul ei de joc autist de societate, de ritual inutil șsic!ț și minor.” Până la un punct, sentimentul de deznădejde poate fi împărtășit sau măcar (ca orice sentiment) respectat. Ca să nu
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
literare, caracterul ei de joc autist de societate, de ritual inutil șsic!ț și minor.” Până la un punct, sentimentul de deznădejde poate fi împărtășit sau măcar (ca orice sentiment) respectat. Ca să nu fiu suspectat de scoatere din context, citez și frazele imediat următoare: „Mă motivează tot mai puțin, deși scriu (tot mai rar) despre noile apariții editoriale, în special despre cele de critică, istorie culturală, ideologie și nonficțiune. Cum bine spunea cineva, n-am fost niciodată un cronicar «de voie», ci
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
critică rămânea pentru mine fără nici un haz”. Sigur, vremurile s-au schimbat, și Paul Cernat nu ezită să le radiografieze, construind astfel, pentru propria „ieșire din scenă” două tipuri de argumente. Cel dintâi, de ordin socio-economic, e comprimat în trei fraze: „Învățămîntul de profil se află în faliment nedeclarat, cercetarea literară e marginalizată și subfinanțată, sistemul Bologna a masificat și nivelat în jos instrucția, statul, marile corporații și universitățile cultivă numai ce aduce profit imediat și servește interesele neoliberalismului global, gîndirea
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim să ii urmeze vreun Appendix, vreo Addenda sau vreun Post-Scriptum, dar, cum bine spune autorul în ultima frază a cărții, cu o poantă ce deturnează un dicton cunoscut, „nu mai e timp să anticipăm imprevizibilul, fiindcă, după cum știm, viitorul nu aparține nimănui.” (204). 1 Entretien avec Antoine Perraud, „Epilogue”, ou la suite à vivre de Gérard Genette, https
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
unui imperiu virtual (care se și numește “Virtual”) în media românească și pentru aplecarea acestei medii dinspre tabloidul precar spre actul aprofundării culturale a științelor comunicării digitale, prin această rafinată și costisitoare surpriză repet, ca să-mi trag sufletul față de lungimea frazei, frază dificultoasă care mă tot obligă la virgule mi-am găsit și eu cadrul pentru a publica în întregime, spre citire și auzire deocamdată, răcnetele cu inflexiuni de amuzament cu care-mi tot provoc citorii, spectatorii și ascultătorii de vreo
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
imperiu virtual (care se și numește “Virtual”) în media românească și pentru aplecarea acestei medii dinspre tabloidul precar spre actul aprofundării culturale a științelor comunicării digitale, prin această rafinată și costisitoare surpriză repet, ca să-mi trag sufletul față de lungimea frazei, frază dificultoasă care mă tot obligă la virgule mi-am găsit și eu cadrul pentru a publica în întregime, spre citire și auzire deocamdată, răcnetele cu inflexiuni de amuzament cu care-mi tot provoc citorii, spectatorii și ascultătorii de vreo douăzeci
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
publica în întregime, spre citire și auzire deocamdată, răcnetele cu inflexiuni de amuzament cu care-mi tot provoc citorii, spectatorii și ascultătorii de vreo douăzeci de ani prin încercările de glumă din “Gura leului”. Și, fiindcă am trecut de prima frază în care ai multe de spus și simți că nu se mai termină, o pot zice acum pe scurt: Pe cititori, spectatori și ascultători i-am provocat; dar pe politicieni i-am deranjat de vreme ce de atâția și atâția ani mi-
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
principiu pentru idealurile sociale ale lui Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii anilor, ultima latură devine dominantă. Deja romanul Os Maias marcase un nou tip de proză față de proza practicată pînă atunci. Fraza atinsese un soi de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
de a concepe literatura. Pentru amîndoi. Arta, cu majusculă, ajunge echivalentul unei religii, iar aspirațiile socialumanitare își pierd importanța. „Arta înseamnă totul - restul nu înseamnă nimic. Doar o carte e în stare să facă eternitatea unui popor”: cînd scria asemenea fraze, în ultimii săi ani, Eça se afla foarte departe de tinerețea jurnalistică, de idealurile socialiste și de combativitatea socială; dacă majoritatea colegilor săi din Cenaclul anilor ‘60 se vor recunoaște, în ultimul deceniu al secolului, drept niște vencidos da vida
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
arta pură - iată o interesantă soluție personală de supraviețuire. Ultimele romane queirosiene (Corespondența lui Fradique Mendes, Ilustra casă Ramires, dar mai ales Orașul și muntele) duc la extrem inovațiile stilistice din Os Maias: absența aproape completă a acțiunii, descrierea somptuoasă, fraza arborescentă și melodioasă, de o cadență ciceroniană. Dar mai ales cultul cuvîntului în sine, care acaparează atenția cititorului. Un fapt asemănător s-a întîmplat și cu Caragiale, deși nu în aceeași proporție. Ultimele sale mari proze contrazic programatic „modelul Caragiale
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
al învățământului politic sau tentație a eternului omenesc? - nimeni nu se mulțumește cu propria alegere, încercând să-i alinieze pe alții. Așa se trezesc femeile astea între două vârste, dedicate și neglijate, folosite și nesocotite, cu găleata cu morală și fraze bune la toate răsturnată în cap. Tot ce nu le trebuie, dar parte obligatorie din supliciul cotidian. Fiecare le șmotruiește cum știe, de la mame și mătuși, la soți și superiori, încercând, în numele unui altruism de care s-ar lipsi, să
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent, î ș ă â ăă ă î î ț stau n odaie i
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
cu mare admirație de Joyce, seamănă ca două picături de apă cu un autoportret. E adevărat că mai târziu Stephen va vorbi și altfel, ca tot omul deștept, care nu-i tot timpul prost. Ce poți să zici despre o frază ca „Pentru un om cu inteligență obișnuită ca tine poate fi, dar nu pentru mine...”, frază spusă cu seriozitate? Altceva nimic decât că Stephen e un imatur. Ceea ce nu-l împiedică, ba poate îl ajută, ca tot ce spune în
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
că mai târziu Stephen va vorbi și altfel, ca tot omul deștept, care nu-i tot timpul prost. Ce poți să zici despre o frază ca „Pentru un om cu inteligență obișnuită ca tine poate fi, dar nu pentru mine...”, frază spusă cu seriozitate? Altceva nimic decât că Stephen e un imatur. Ceea ce nu-l împiedică, ba poate îl ajută, ca tot ce spune în continuare să fie sclipitor. Pentru ca egocentrismul lui Stephen să nu mai pară de om necopt este
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
de peste zi, vorbe auzite, „frânturi” de gând, orice. Acum îmi dau seama că eram pe cale să-l resuscitez, după trei decenii, pe Joyce. Decât că... „Cu trup înfometat, noptatec, jinduia mut să adore.” Joyce a muncit câteva ore la această frază, aflu. Aș zice că asta înseamnă să fii scriitor dacă nu m-ar încurca oarecum personajul lui Camus, din La peste, care lucrează de o viață la fraza: „Par une belle matinée du mois de mai, une élégante amazone parcourait
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]