1,800 matches
-
1978; O fată imposibilă, București, 1985; Lacrima incașului, București, 1993; Jurnal absurd, București, 2001. Traduceri: Eva Curie, O viață închinată științei, umanismului și păcii - Marie Curie, pref. trad., București, 1987. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Freamăt”, GL, 1968, 12; Emil Manu, „Freamăt”, F, 1968, 8; Aura Pană, Discuții, IL, 1969, 5; Nichita Stănescu, De Felicia, O, 1981, 2; Virgil Nistor, „O fată imposibilă”, ST, 1985, 8; Mihaela Ursa, „Lacrima incașului”, ST, 1994, 10-11; Iolanda Malamen, With Felicia Marinca in Front of Damascus
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
rurali. A absolvit Școala Comercială Superioară din Iași (1907), apoi a fost o vreme funcționar bancar în București. În această perioadă și-a câștigat o anume notorietate prin versurile și proza publicate, mai intens din 1910, în „Universul literar”, „Fulgerul”, „Freamătul”, „Ramuri”, „Cosinzeana” „Flacăra”, „Drum drept”, „Viața literară” ș.a., dar și ca ziarist, colaborând cu comentarii despre actualitatea politică și artistică la „Rampa”, „Lumina” și „Steagul”. Un amplu reportaj în mai multe episoade a fost retipărit în broșura Moartea regelui Carol
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
comunității. O complicată țesătură de conflicte sentimentale sau familiale încarcă, uneori obositor, demonstrația cărții, după cum exprimarea elegant-metaforică, excesivă, inadecvată, produce un efect contrar celui scontat. În Trenul albastru, perspectiva vieții este înscrisă într-un registru grav, tragic uneori. Se simte freamătul unor trăiri îndrăznețe, câțiva tineri propunându-și, mirobolant, atingerea absolutului, dar fiind condamnați în cele din urmă la o existență limitată de invizibile bariere sociale. Cu atât mai mult vor funcționa astfel de convenții în spațiul vătuit al mediului provincial
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
postbelic (Viața în continuare, 1991). A tradus în special din literatura ucraineană (Taras Șevcenko ș.a.). SCRIERI: Mărul discordiei, Chișinău, 1969; Neliniști matinale, Ujgorod, 1969; Brad de munte, Chișinău, 1970; De-a baba oarba, Chișinău, 1971; La marginea câmpiei, Chișinău, 1972; Freamăt verde, Chișinău, 1974; Să vezi și să crezi, Chișinău, 1977; Ochi de stea, Chișinău, 1979; Înălțimi constante, Chișinău, 1979; Simplu, Chișinău, 1981; Vorbe năzdrăvane, Chișinău, 1982; Ecoul de a doua zi, Chișinău, 1983; Zodia Inorogului, Chișinău, 1983; Mure din pădure
GHEORGHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
caută alinare în peisaj - ca un romantic sau ca un citadin -, dar care aleargă în natură spre a-și exacerba suferința, pentru ca pe un fundal impasibil zbuciumul să capete o mai mare acuitate. Natura e un amplificator, în sensul că freamătul interior se izbește de indiferența și de tăria ei. Aceasta e semnificația tăcerii în poemele sale, și din această cauză în reprezentarea lui codrul sau muntele apare ca o entitate mută. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Tăgăduința lui Petru, Iași, 1918; Imagini
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
volumul de versuri Crâng și luncă, reeditat de două ori în următorii doi ani. În ciuda unei tehnici poetice aproape fără cusur și a faptului că o oarecare unitate există în plan stilistic, textele rămân mediocre. Celui de-al doilea volum, Freamăt (1898), nu-i lipsește o prefață laudativă, semnată de Alexandru I. Hodoș. Dar nici de data aceasta autorul nu se înalță cu adevărat la poezie. Într-un alt fel de ars poetica, Scrisoare, alcătuită după modelul epistolelor eminesciene, se afirmă
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
culegerea folclorului autentic. În afară de un libret propriu, reușit, la opereta în trei acte Dora, compusă de Ionel G. Brătianu, D.-D. mai traduce libretul operetei Lăutarul de Kalman și libretul operetei Noaptea în Veneția. SCRIERI: Crâng și luncă, București, 1896; Freamăt, pref. Alexandru I. Hodoș, București, 1898; Jianu (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1901; Avem cu ce să ne mândrim, București, 1903; Considerațiuni critice asupra poesiei noastre poporane, vol. I: Doine
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
al Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, F. se înscrie la Facultatea de Drept din același oraș în 1940. A căzut pe frontul din Moldova, în luptele împotriva armatei sovietice. Debutase la șaisprezece ani, în 1935, cu o poezie, în revista „Freamătul literar” (Siret). Alături de Aurel Bogaci și Nicolae Tăutu, este întemeietor al „Septentrionului” cernăuțean. Tot la Cernăuți, F. inițiază și îngrijește colecția „Miorița”. Colaborează la un număr relativ mare de periodice, între care „Bugeacul”, „Înnoirea” (Arad), „Junimea literară”, „Observatorul” (București), „Prepoem
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
literară” și „Arhivele Olteniei” (1928); continuă cu proză, în „Biletele de papagal” argheziene. În treacăt sau pe spațiul unor rubrici consacrate, mai publică în periodice ca „Ramuri”, „Muguri”, „Ostașii luminii”, „Azi”, „Familia”, „Linia nouă”, „Vremea”, „Universul”, „Adevărul literar și artistic”, „Freamătul”, „Poezia”, „Viața Basarabiei”, „Hyperion”, „Frize”, „Meridian”, „Litere”, „Gând”, „Junimea literară”, „Luceafărul” (Timișoara), „Nenufar”, „Viața românească”, „Gând românesc”, „Pagini basarabene”, „Festival”, „Front literar”, „Pasărea albastră”, „Gazeta femeilor”, „Domnul de rouă”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Făclia”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Cuget clar”, „Lumea
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele, mici falii sufletești trezesc un „freamăt al zădărniciei”. Spațiul delimitează și închide ca într-un cerc apăsător, malefic, ecoul vocilor (și vieților), acutizând obsesiile (Stradă, Disc). Alienarea și scindarea ființei, îndepărtarea de sine și de ceilalți conduc la fragmentare discursivă (Întuneric). Terifiant, simbolul păsării de pradă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene (1970), o altă carte-cheie. Scrise, majoritar, în anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
redactează revista „Țivil-Cazon” (1906). A fost redactor la ziarele „Adevărul” (în care ține și o rubrică interesantă prin atitudinea polemică, având titlul „Carnetul meu”) și „Dimineața” (unde, pe lângă numeroase cronici literare și texte în proză sau versuri, ține rubrica „Din freamătul zilei”) și a colaborat, mai ales începând din 1919, cu articole sociale și politice, poezii inspirate din suferința celor năpăstuiți, pamflete, portrete literare, polemici de tot felul, glose, note și însemnări despre scriitorii zilei, studii de folclor și estetică etc.
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
atenție, deși în 1928, într-un articol din „Viața literară”, nota despre povestirile lui: „Totul este limpede, totul este simplu, totul este nud în aceste povestiri și totuși totul este grav și adânc, totul are accentul serios al destinului și freamătul eternei neliniști umane”, povestirile constituind „o epopee modernă în chip de povestire orală poporană”. Iar Octav Șuluțiu, în „Vremea” din 1931, afirma că „Panait Istrati nu poate fi revendicat nici de spiritul francez, nici de spiritul românesc”, categorisindu-l drept
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie. Colaborează la „Facla”, „Dumineca Universului”, „Păreri libere”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Cristalul”, „Discobolul”, „Floarea de foc”, „Freamătul vremii”, „Ulise”, „Rampa” (unde a susținut un timp o rubrică zilnică), „Vremea”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Litere”, „Meridian”, „Opinia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Succes”, „Lumea românească”, „Adam” ș. a. În 1935 se mută la Chișinău, unde își continuă activitatea la „Gazeta Basarabiei
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
ilustrată”, 1928, 5; Emanoil Cerbu, „Papagalii”, „Gazeta de duminică”, 1928, 163; Horia Stanca, „Taina”, „Națiunea română”, 1935, 207; Horia Stanca, „Coleopterele”, „Națiunea română”, 1937, 17; Nicolae C. Razu, „Coleopterele”, „Naționalul nou”, 1937, 829; Lovinescu, Scrieri, IV, 522-523; Horia Stanca, „Epigrame”, „Freamătul școalei”, 1938, 3-4; George Bota, „Epigrame”. „Replici”, F, 1938, 9-10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 641, Ist. lit. (1982), 722, 1018; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 239-240, 259-261; Valentin Silvestru, „Pălăria”. „Urechea mahalalei”, F, 1975, 3; Brădățeanu, Istoria, II
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
suferinței, care recheamă hamletiana întrebare asupra existenței (Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat expresie sentimentului morții și a invocat prăbușirea iluziilor. A scris și două piese, Pietrarii și Văpăi, prima fiind montată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Freamăt, Soroca, 1934. Repere bibliografice: Vasile Badiu, „Freamăt”, „Limba română”, 1991, 3-4; Colesnic, Basarabia, I, 234-235; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 145. M.C.
RUSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat expresie sentimentului morții și a invocat prăbușirea iluziilor. A scris și două piese, Pietrarii și Văpăi, prima fiind montată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Freamăt, Soroca, 1934. Repere bibliografice: Vasile Badiu, „Freamăt”, „Limba română”, 1991, 3-4; Colesnic, Basarabia, I, 234-235; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 145. M.C.
RUSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira, București, 1985. Repere bibliografice: Piru, Poezia, I, 391-392; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 338; Cristian Livescu, Varia, RL, 1983, 25. C.Br.
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
și de calitatea vieții. Ceea ce diferențiază În mod clar atmosfera În Europa și America zilei de azi, este ca Europa este ocupată pregătindu-se pentru o nouă eră, În timp ce America Încearcă disperată să se agațe de cea veche. Este un freamăt În Europa, un sentiment al noilor posibilități. Desigur, acest sentiment variază În intensitate de la o țară la țară și de la regiune la regiune și chiar Între tineri și cei mai În vârstă. Există de asemenea și zone semnificative de rezistență
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ilustrată” (unde este redactor, bucurându-se de încrederea profesorului Em. Grigorovitza), cu schița Brezaia. Peste puțină vreme îi apare în „Viața literară” altă schiță legată de datini, Focu’ lu’ Sâmedru, iscălită Mihai de la Rucăr. Va continua să semneze, cu pseudonimele Freamăt, Boldur, Baștea, Argeș, Melun ș.a., versuri epigonice în paginile publicațiilor ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu cronici dramatice, articole politice sau despre religie etc. în „Viața
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
o grijă excesivă pentru „potrivirea” vorbelor, rimă, ritm, poeta urmărește doar să comunice viu, dureros, cum sună și transpunerea versurilor ei în română: „De ce, pe orizontul/ Unde m-am ivit ca aromâncă,/ Mă trezesc noapte de noapte/ Și aud un freamăt, - Un grai vechi, din adâncuri?...// E freamătul bunicilor,/ E graiul aromânilor!”. Ca prozatoare, S.-M. se înscrie în categoria autorilor cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
ritm, poeta urmărește doar să comunice viu, dureros, cum sună și transpunerea versurilor ei în română: „De ce, pe orizontul/ Unde m-am ivit ca aromâncă,/ Mă trezesc noapte de noapte/ Și aud un freamăt, - Un grai vechi, din adâncuri?...// E freamătul bunicilor,/ E graiul aromânilor!”. Ca prozatoare, S.-M. se înscrie în categoria autorilor cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și ca discurs personal. SCRIERI: Lilice, 1988; Lândura
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]