1,235 matches
-
și m-a ținut de mână în timp ce așteptam să-mi vină rândul. Când eu stăteam încremenită, albă la față și gata să vomit din cauza șocului, James mi-a fredonat tot felul de cântece. Iar cântecele pe care mi l-a fredonat m-au alinat teribil. Asta până când am prins din zbor versurile uneia dintre melodii. Era ceva cu spartul bolovanilor în timp ce ești legat în lanțuri împreună cu alți oameni. M-am întors și l-am privit cu ochii în lacrimi, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și sticle de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de față, și ești ciopîrțit În porții mici În propriul tău living - asasinule, bucură-te!!! -, atunci șeful Parker și mongoloizii lui moraliști, mizantropi și tembeli Își vor pune palmele În sîn (bine bătătorite de cîte peșcheșuri au Încasat) și vor fredona „justiția e o chestie trecătoare“, În vreme ce ucigașul scapă basma curată. Se Împlinesc doi ani de cînd Sid Hudgens a fost ucis și tăiat În bucăți În livingul său din Chapman Park. Acum doi ani LAPD avea mîinile (lipicioase, grețoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
luat oasele fără sos, victimă sigură pentru monstrul Mieunici. Hub rachmones, Meyer, pot să mă Încred În tine, nu În ei, totul e pus la păstrare, dar nu pentru noi, te absolvo... ???????? — Cine-s tipii ăștia de care vorbești? Goldman fredonă o melodie. Fals, dar suna cunoscut. Jack prinse linia melodică: „Take the A Train“. — Davey, vorbește-mi! Davey cînta: — Bumpa, bumpa, bump, bump, bump, bump, ce tren drăguț, bump, bump, bump, ce tren drăguț. ??????????????????? ... mai rău, ca și cum creierul lui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bage În afacere. L-a trimis pe Van Gelder să-l lichideze pe Cathcart - sau, poate, să cumpere o parte din afacere. ????? Cum? ????? A PLASAT CUMVA UN MICROFON ÎN CELULA LUI COHEN? — Davey, vorbește-mi de buburuză! Goldman Începu să fredoneze „In the Mood“. Doctorul deschise ușa. — Gata, domnule polițist, l-ai tulburat destul. *** Exley Îi dădu OK-ul prin telefon: să tragă o fugă pînă la McNeil și să caute dovezi că În fosta celulă a lui Mickey Cohen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ta de chibrituri“, și iarăși Vlad Dumitrescu: „Fie și pentru colecție“. Și pe urmă Iuliu Sofronie voia să-și continue șirul de bancuri și de măscări. M-am aplecat să scot un album și l-am auzit pe Vlad Dumitrescu fredonând încet, acoperit de glasurile celorlalți. Am simțit o căldură, cum mi se topește inima și nu-i mai puteam vedea pe ceilalți sau aș fi vrut să ies de acolo mai repede. Am renunțat să mă mai uit la cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile în spatele meu, muzica din camera de alături. Dar peste toate îl auzeam pe Vlad Dumitrescu cum fredonează, deși poate încetase, altfel nu văd cum nu s-ar fi întors și ceilalți spre el, însă în urechile mele mai răsuna murmurul lui stângaci și fals, dar care nu era minciună și spunea mai mult decât orice vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lăsându-i pe Michael și pe Thomas să se încrunte în tăcere unul la celălalt. Între timp, domnul Sloane începu să facă pași-pași prin cameră și Tabitha continua să tricoteze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În scurt timp, fredona pentru sine o melodie - vag identificabilă după câteva măsuri drept „Acei oameni minunați în mașinile lor zburătoare“ — L-a mai văzut cineva pe Pyles? întrebă Thomas când n-a mai putut suporta. Domnul Sloane clătină din cap. — N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul scării, spuse Michael neluând-o în seamă și continuându-și gândul lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai putea te rog să te abții să fredonezi cântecele astea enervante? — Trebuie să recunosc, domnule Owen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai putea te rog să te abții să fredonezi cântecele astea enervante? — Trebuie să recunosc, domnule Owen, că ingeniozitatea dumnevoastră e de admirat, spuse Hilary, și fratele ei recunoscu în glasul ei o veselie rigidă, forțată - semn sigur că mintea îi era violent tulburată. Nu mă pot opri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
irakian. Rugați-vă pentru siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu se va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina hidroavionului, întinzându-și capul în față ca să vadă peisajul din sudul Yorshire-ului desfășurându-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte. Îi pare rău de tot ce a lăsat: Iubire, amintire, șoapte.
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
trecut cardul și am Împins ușa. Nimic. L-am trecut din nou și am Împins din nou, ceva mai tare de data asta. Nimic. — „Some boys kiss me, some boys hug me, I think they’re okay-ay”, a Început să fredoneze cu voce pițigăiată, de după biroul lui, Eduardo, agentul de pază cel rotofei și veșnic transpirat. La dracu’. Știam deja, fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dispunea de un stoc nelimitat de melodii enervante pe care Îi plăcea să le cânte și nu mă lăsa să trec de ușile turnante până nu-i intram În joc. În ziua precedentă fusese „I’m too sexy“. Pe când el fredona: „I’m too sexy for Milan, New York and Japan“, eu fusesem nevoită să mă plimb afectat ca un fotomodel care pozează. Chestia asta putea fi amuzantă când mă aflam Într-o pasă cât de cât acceptabilă. Uneori mă făcea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doar un strop de vopsea culoarea mierii și fac din tine un supermodel. Ia numărul meu de la James, OK, scumpo, și vino să mă vezi când ai o clipă liberă. E probabil mai ușor de zis decât de făcut! a fredonat el și a plutit spre Reese. James a suspinat și l-a urmărit visător din priviri. — E un maestru În toată puterea cuvântului, a zis el admirativ, cel mai bun dintre cei buni. Absolut. În orice caz, un adevărat bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la Rio, nigerianul care vindea CD-uri așezate pe o pătură. Nu părea a fi un ins fără adăpost, dar a venit spre mine Într-o dimineață, când Îi aduceam cafeaua Theresei, și a zis, sau mai bine zis a fredonat: „Yo, yo, yo, tu ești cumva zâna Starbucks? Dar cafeaua mea unde e?“ I-am adus o Amaretto Cappuccino a doua zi și de atunci am rămas prieteni. Decontam vreo douăzeci și patru de dolari peste ce era necesar În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În așa hal oamenii, Încât Îi făcea să rămână slăbănogi. — Doamnelor, doamnelor, doamnelor! Ridicați‑vă căpșoarele de pe birouri! Vă Închipuiți ce s‑ar Întâmpla dacă v‑ar vedea Miranda În clipa asta? N‑ar fi peste măsură de fericită! a fredonat James din ușă. Își dăduse pe păr cu un soi de ceară slinoasă numită Bed Head (nume trăsnet, cum i‑ar putea rezista cineva?ă și purta un soi de tricou de fotbal cu numărul 69 imprimat În față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zâmbit și am pornit‑o cu tustrei spre Au Bar. Christian Collinsworth și cu mine mergeam să bem un pahar Împreună. Însemna asta o Întâlnire? Bineînțeles că nu, nu fi ridicolă, m‑am admonestat eu. Alex, Alex, Alex, mi‑am fredonat În gând, hotărâtă să nu uit că am un prieten foarte iubitor și decepționată de faptul că trebuia să mă oblig să nu uit că am un prieten foarte iubitor. Deși era o joi seara oarecare, agenții de securitate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înșirate sume cu o singură cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel‑Care‑Apare‑În -Ziar bătea zorită ceva la tastatură și fredona surescitată un cântecel. Mă durea capul după fiasco‑ul de aseară. Fusese plăcut să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după multe, multe luni, nu reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa ceva e posibil pe pantofi cu toc cui - În living, unde Lily ținea În mâini o pelerină superbă de mătase neagră. M‑am uitat Întrebător la ea. — Ceva cu care să te acoperi În seara ta de mare gală, a fredonat ea și a scuturat‑o ca pe un cearșaf. Vreau ca Andy a mea să arate la fel de sofisticată ca toți țopârlanii ăia plini de bani din Carolina, pe care o să‑i servească În seara asta ca ultima chelneriță. Bunica mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tras lângă el. Mirosea discret a colonie scumpă, ceva de modă veche, gen Polo Sport. Șoldurile i se mișcau firesc În ritmul muzicii, fără a fi nevoit să gândească, așa că am dansat Împreună pe ringul improvizat, iar el mi‑a fredonat ușurel În ureche. Restul Încăperii a devenit nedeslușit - realizam, la modul foarte vag, că mai dansau și alții și pe undeva, că cineva toasta pentru ceva, dar În momentul acela singurul lucru clar și deslușit era Christian. Undeva, În adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totul să se rezolve imediat“. Da, deși pe ecran nu scria decât „Număr necunoscut“, ca Întotdeauna În cazul unui apel internațional, nu aveam cea mai mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de brînză. Julia se Întinse, punîndu-și cocoloș sacoșa de pînză sub cap În chip de pernă. Helen se așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]