3,189 matches
-
Sabin, vădit alter ego al autorului, elev eliminat din liceu pentru că, într-o teză, și-a exprimat protestul împotriva războiului hitlerist, caracter dârz, inteligență tăioasă, romanul nu rămâne o carte doar de investigații interioare, ci întocmește în jurul problematicii dezbătute o frescă socială de proporții. Sunt supuse unei minuțioase analize familia, liceul, prietenii lui Sabin, personajele politice locale ale momentului, presa locală, apoi orașul și satul bihorean, frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care îi terorizează nu doar pe țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Construite fiecare altfel, rememorativ, dialogic și în multe alte chipuri, utilizând cele mai diferite tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
estetică nouă. O relație specială are, în cadrul colaborărilor sale la reviste literare, cu I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică - Marea frescă istorică a Ateneului Român. Cu exemplele oferite aici, Caragiale realizează o parodie ucigătoare în „Epoca literară”, sub titlul Literatura patologică. Între profesor și scriitor se stabilește o frățească prietenie în timpul campaniei electorale a lui Take Ionescu. Apoi, în „Noua revistă
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
București, 1971, Scrisori către Pauline, București, 1975, Memoriile unui turist, I-III, pref. trad., București, 1976-1978; Jean-Louis Barrault, Sunt un om de teatru, pref. Lucian Giurchescu, București, 1966; Julien Green, Leviathan, pref. trad., București, 1966, Jurnal, București, 1982; Henry Lhote, Frescele din Tassili, București, 1967; Eugène Fromentin, Maeștri de odinioară, pref. trad., București, 1969; Marcel Brion, Arta fantastică, pref. trad., București, 1971, Pictura romantică, pref. trad., București, 1973; Albert Camus, Caiete, pref. trad., București, 1971, Eseuri, pref. trad., București, 1976, Fața
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
unde va lucra la Institutul „Max Planck”. Oprit să publice în țară, trimite poezie și proză la „Limite” (Paris), „Revista scriitorilor români” (München) și „Zodii în cumpănă” (Freiburg). Scrierile lui M. cuprind memorialistică și un volum de nuvele și povestiri. Frescă a Galațiului și a altor orașe dunărene în perioada interbelică, Lumea copilăriei mele (1998) reconstituie nu numai ambianța familială, ci și rafinamentul din mediile orașului de provincie, în care greci și turci aduc, fiecare, amprenta culturii lor. Se profilează case
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
Ioanid, îndeletnicirea să principala fiind totuși aceea de gazetar, implicat în campanii publicistice cu ecou în epoca. Românele pe care le-a publicat după 1944 - Zilele vieții tale (I-IV, 1949-1950) și Lanțuri (I-IV, 1950-1954) -, cu o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România sfârșitului de veac XIX și a începutului de secol XX, perspectiva fiind tributara întru totul ideologiei și rețetelor literare proletcultiste. Deși nu sunt scutite nici ele de interpretări teziste, un anume interes
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
literare, culturale și cu numeroase interviuri, înscrise sub genericele „Bărbații politici despre cărți și artă” și „De vorbă cu profesorii noștri”. Debutează editorial în 1933, cu volumul de proză Îmi placi!..., iar în 1935 devine membră a Societății Scriitorilor Români. „Frescă de moravuri contimporane”, Îmi placi!... este o povestire generată de sensibilitatea rănită a unei fete, a cărei încercare de a interveni pentru a-și ajuta o colegă aflată în impas devine o tristă odisee. Cu totală inocență într-ale relațiilor
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
proza sa. SCRIERI: Îmi placi!..., pref. Tudor Arghezi, cu o caricatură de Ross, București, 1933; Ceai dansant, București, 1934; Primăvară pustie, București, 1945; Stele căzătoare, București, 1946. Repere bibliografice: O nouă poetă: Erastia Peretz, RP, 1931, 4018; Lucian Boz, O frescă de moravuri ale unei tinere scriitoare, ADV, 1933, 15 304; Nicolae Roșu, „Îmi placi!...”, CRE, 1933, 2103; Perpessicius, Opere, VI, 348-350; I.P. [I. Peltz], „Îmi placi!...”, „Epoca”, 1934, 1488; Octav Șuluțiu, „Îmi placi!...”, „Azi”, 1934,1; Ștefan Anastasescu, „Ceai dansant
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote (1826) și Iordache Golescu, Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești. De asemenea, Petre Ispirescu le-a cunoscut și folosit. Și mai interesante sunt ecourile asupra repertoriului și modalităților de portretizare în frescele bisericești. Ediții: Pilde filosofești, Târgoviște, 1713; ed., în Duțu, Coordonate, 71-116. Repere bibliografice: Duțu, Coordonate, 47-64; Duțu, Cărțile, 21-28, 48, 105-125. C.V.
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
civilizații coapte. În procesul multdiscutat al urbanizării literaturii noastre, la care cu toții ne străduim teoretic, Concert din muzică de Bach constituie un fapt incontestabil. O nouă literatură română începe printr-o afirmație definitivă; sub ochii noștri se înfăptuiește o mare frescă a vieții noastre orășenești. E. LOVINESCU D-na Papadat-Bengescu a creat o ideologie feminină. Noțiuni ce se exclud, apropieri neîngăduite - dacă posibilitatea și legitimitatea împreunării lor o căutăm pe suprafețele liniștite ale logicii obișnuite. Sunt însă și altfel de logici
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
sumbră. Se configurează o tipologie a învinșilor, a celor cu o existență distrusă de neîmpliniri, căzând resemnați în fața durității vieții și a zădărniciei efortului de a se salva din mediul mizer, interzis oricărei speranțe. Este o amplă, minuțioasă și tulburătoare frescă socială, o radiografiere a unei colectivități peste care se abate nefericirea. Vibrația lirică izvorăște din înțelegerea unei realități crude, P. descoperind în promiscuitatea personajelor neașteptate valențe sufletești. Trasează drumul de la aspirație la suferință, deznădejde, înfrângere și creează o atmosferă, un
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
uneia realiste, exacte, de tipul scenariului cinematografic, dar cu suplețea unui stil intelectual în cheie dilematică filosofico-psihologică, fără mari profunzimi analitice. Există aici ambiția romanului total, proprie epocii în care au apărut romanele, vizând concomitent cronica unei familii (Arghir), o frescă socială (a burghezo-aristocrației de provincie) și mărturia unei conștiințe intelectuale și morale supuse vremilor. Personajul central al trilogiei, Iustin Arghir, are un destin în care autorul își proiectează propria dramă, în fond o dramă nu doar individuală, ci și istorică
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
consumate în perioada cea mai seismică a istoriei contemporane. Limitat, orizontul acestui tânăr ce nu izbutește nimic din ce își pune în gând nu încadrează un spectacol al răsturnărilor și prefacerilor social-istorice, iar romanul nu devine o cronică sau o frescă, cu toate că dezvăluie unele consecințe ale procesului de restructurare socială. Istoria e absorbită de geografie. Discontinuă, istorisirea e o succesiune de momente, de frânturi de viață, un potpuriu de situații, un caleidoscop. Plecat din satul de baștină, copil, Ion Mohreanu, pierzându
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
epoci, contactul cu opera lui Lev Tolstoi a furnizat la noi argumente convingătoare în discuțiile literare, iar marii prozatori români au apreciat experiența novatoare a scriitorului rus în poetica romanului și a dramei, înclinând deliberat spre realism în construirea unor fresce cuprinzătoare ale societății. Referirile comparatiste vor intra și în alte lucrări, subordonate însă unor metodologii diferite. Menținându-se în câmpul literaturii ruse, dar avansând spre contemporaneitate, N. se oprește asupra unui poet și prozator de renume, căruia îi dedică o
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
invitația adresată cu prilejul târnosirii ctitoriei de la Curtea de Argeș, strălucirea ceremoniilor ce adunau asemenea participanți egalând fastul obișnuit la Curtea bazileilor. Ceea ce probabil că și dorea N.B., căruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împărat”, și care pe fresca de la mănăstirea Snagov este arătat având cusut pe straiele sale de brocart purpuriu vulturul bicefal al Bizanțului. Pe altă parte, un șir de oameni de carte, în fruntea căruia trebuie așezat Macarie, mitropolit al Ungrovlahiei între 1512 și 1522, a
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
înverșunare, reușind o lungă perioadă să facă față lupilor. Cărțile ulterioare vor demonstra atracția scriitoarei pentru astfel de evenimente dramatice, ce fac ca existența să se consume sub semnul excepționalului. Un asemenea moment este războiul, subiect care îi prilejuiește romane frescă, de mare densitate și tensiune, din care nu lipsește notația psihologică. Plasat în vremea primei conflagrații mondiale, romanul Atunci au tras toate clopotele începe în ziua de 15 august 1916, când se anunță mobilizarea armatei și declanșarea acțiunilor militare. Momentul
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
Detunata (1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile”, titlul
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
anii celui de-al doilea război mondial, cu cortegiul lor de evenimente tragice (ororile stăpânirii horthiste și szalasiste în Transilvania de Nord, pogromul de la Iași, catastrofele și suferințele provocate de războiul propriu-zis pe frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
de război, de mișcări studențești și de agitații socialiste. În credința celor șapte sfeșnice (I-II, 1933), socotit cel mai important roman al lui P., înfățișează antagonismele sociale, politice, naționale și confesionale manifestate în Transilvania după Unire, dar aspectul de frescă este subordonat unei probleme psihologice privind criza religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Creatorii, 225-246; Sperantia, Figuri, 80-86; Zaciu, Masca, 365-372; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 519-523; Popa, Spații, 117-135; Dan, Proza, 205-211; Micu, „Gândirea”, 781-823, 890-899; Firan, Macedonski-Arghezi, 351-355; Valea, Oameni, 96-103; Cubleșan, Teatrul, 121-137; Anania, Rotonda, 103-150; Lăzărescu, Romanul, 186-195; D. Micu, Frescă, psihologii, experiențe, RL, 1987, 21; Ion Hobana, Un ins robit științei, RL, 1988, 29; Mircea Zaciu, Victor Papilian, RITL, 1988, 1-2; Omagiu lui Victor Papilian. 100 de ani de la naștere, Cluj-Napoca, 1988; Negoițescu, Ist. lit., I, 207-209; H. Zalis, Un
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
1971; Shirley Ann Grau, Trece condorul, București, 1975; Henry James, Americanul, București, 1980, Între două tărâmuri, 1980; John Cheever, Orașul visurilor spulberate, București, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un american la Paris, RMB, 1981, 20 ianuarie; Al. Mihalcea, O excepțională frescă a Gulagului românesc, RMB, 2002, 19 ianuarie; Doru Bușcu, Îndreptar hazliu de tragedie, „Academia Cațavencu”, 2002, 4; Liviu Grăsoiu, O explicație amănunțită, CL, 2002, 3; Florin Lăzărescu, Căldura ochiului de sticlă, „Timpul”, 2002, 3; Gheorghe Erizanu, „Tortura pe înțelesul tuturor
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
-ai suferit” (Cântec pentru liniștit copilul). Primul roman publicat de P., Pământ sălbatic (1966), e urmat de Fața lumii (1971), Primăvară în infern (1981) și Cloșca cu puii de aur (1983). În Primăvară în infern autorul încearcă să ofere o frescă a evenimentelor din așezarea Turris de pe malul Dunării, coroborate cu cele care au marcat istoria țării în preajma anului 1940 și după aceea. Se străduiește să contureze prototipuri umane, dar nu reușește decât rareori, personajele fiind lipsite de consistență epică. Dialogurile
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
antimimetică promovată de Lucian Blaga în teatru fundamentează și legitimează un nou tip de dramă, cu o structură proteică, urmărind să restituie teatrului românesc o suită de forme dramatice (misterul antic, misterul renascentist, drama expresionistă, drama freudiană, pantomima, tragedia antică, fresca istorică, parabola, jocul cu măști ș.a.). Tehnica „teatrului nou”, tendințele stilistice expresioniste, psihanaliza și mitul se întâlnesc pentru a defini un altfel de teatru, așezat explicit sub cupola poesisului, înscriindu-se cu promptitudine în tendințele majore ale teatrului european. În
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]