7,086 matches
-
meu gol care pierde `n alunecare Bucăți de carne și bucăți de aur și bucăți de os transparent și de fildeș Le găsește prințul cu gura uscată și cu ochii febrili Încremenit în neuitare rămas în capsula spațială a caleștii Frumosul din pădure adormit Aflat de demult pe planeta străină De propria-i memorie Devenit carnivor mâncător de carne crudă Se strecoară printre țesuturile mele desprinse de corp Profitând de extazul meu când nu simt decât Otrava trecându-mi prin vene
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
când lumea este pe marginea prăpastiei și îngerii privesc această posibilă cădere îngrijorați dacă furtuna va ajunge și aici lumea va cădea în gol wabi sabi să cauți eternul în efemer ce școală pentru orice om sau piatră să vezi frumosul și acolo unde nu se întrevede să auzi muzica în zgomotul cel mai oribil ce încercare pentru urechea omului și a greierului să aștepți ca munții să se nască pentru a te bucura de toată măreția lor asta este răbdarea
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
de vânat, de toate dimensiunile, pentru toate gusturile. Pe atunci și mult timp mai pe urmă, locul pădurilor îl depășea pe cel al culturilor, o civilizație a lemnului, slujită de meșteri cioplitori de geniu ne dădea în vileag plăcerea pentru frumos, firește cel jumelat utilului. Din lemn de cireș se făceau tunurile, din diverse soiuri de foioase țepile pentru invadatori - vreo douăzeci de mii și mai bine, pe undeva prin preajma Bucureștilor, într-un moment de oarecari neînțelegeri cu puterea otomană. Dacă
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
încheiem pe un ton mai vesel cu tipurile de feedback listate de Matei Florian, criticul muzical al Dilemei vechi: ,De la exclamațiile banale și seci gen Ťam citit rubricať, trecînd prin cele constatative: Ťhabar n-are, e un agariciť, sensibiloase: Ťce frumos... ť, împăciuitoare: Ťare dreptate, dar eu zic că e altfelť, amenințătoare: Ťnu mai citesc revista dacă nu-și schimbă părereať, nedumerite: Ťam ascultat albumul și nu e cum scrie acoloť, convinse: Ťam ascultat albumul și e exact cum scrie acoloť
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
civilă n-ar avea încredere în președinte, de ce i s-a adresat cerându-i să condamne comunismul?! Nu era suficient Apelul său? A-i pretinde d-lui Gallagher răspunsuri la întrebări din sfera logicii elementare este ceva inutil. Pentru locuitorul frumosului oraș Bradford nu există, precum în Antichitate pentru fixistul Cato, decât o singură obsesie: Nu are importanță cu ce consecințe. Important e ca mediocritatea d-lui Gallagher să nu se mai reflecte atât de neconvenabil în opera unui adversar a
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
mea iubire, literatura. Mai scrisesem când eram la spital două cărți. Una chiar o publică sem pe vremea comuniștilor, „Nopți fără înger”, și după aceea am început să public anual câte o carte, de când am ieșit la pensie. D.C.: Ce frumos !... C.P.: Adică, asta ar însemna reîntoarcerea la prima iubire... „On revient toujours au premier amour”, spune francezul... D.C.: Bun, dar acum vin cu o altă întrebare. Ce vă place cel mai puțin în această a doua meserie, începută încă de când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și el aflase de banchet de la Aristodem, care la rândul lui îi povestise cum se întâlnise cu Socrate, care tocmai făcuse baie și își pusese sandalele în picioare, ceea ce nu prea era în firea lui. Dar, fiindcă se ducea la frumosul Agaton, își pusese sandalele, măcar că-l str1ngeau. l Așa susținea Aristodem. Socrate îi spusese că se gătise astfel în cinstea vizitei, propunându-i lui Aristodem să meargă și el la Agaton, deși nu era invitat. , Se aranjează" îl face să
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
personaj chitit să devină o beizadea a prozei. Că doar toate familiile mari, încuscrite între ele ca să nu-și piardă averile (și ce se mai amestecă, la Florin Toma, rubedeniile cărți...), și-au avut degenerații lor... Din cînd în cînd, ,frumosul" ăsta care-i pîndește pe toți, așa copii schilozi (la minte) cum sînt, iese în cîte-o pagină scrisă cu italice - Moștenirea Familiei Bildungsroman e-o carte foarte ,împodobită", poate fiindcă lui Jerry, Jerryboss, ajuns la un moment dat șef de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: ,Une tęte d'homme sur un coeur de femme". Printre colegii de generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu-se în bună măsură o proastă alegere. Apelând la Ion Marin Sadoveanu, directorul general al teatrelor, ca s-o ajute
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
cetate, când se întâlnește cu un prieten ce-i spune că tocmai îl căuta și care ținea să afle ce se discutase la banchetul ce avusese loc la Agaton, unde se vorbise despre iubire (Eros), de față fiind și Socrate, frumosul Alcibiade și alții. Dealtfel, amicul spunea că știa aceasta de la Fenix, fiul lui Filip. Aflând prin acest Fenix că, de față, fusese și Apolodor, cel mai în măsură deci să-i povestească cele discutate, era el, mai cu seamă că
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
din urmă, pitorescul artist, pus în încurcătură de propria biografie (cum să cânți jazz în comunism? și, dacă ai făcut-o, cum poți explica asta azi?), găsește niște imagini aproape poetice, de o remarcabilă expresivitate: ,și atmosfera și decența și frumosul cu care se-ntâlneau acolo oamenii care intrau la "Monj" și pe urmă rămâneau cu amintiri de clipe bune în timpuri grele, nu erau creația sistemului. Mai dura ceva din amintirile României care, după 100 de ani de luptă pentru
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
de care avea grijă ”găzdoiul”, Manolo, să le dea apă la timp, mâncare și cu care avea lungi conversații zilnice. La prima vedea am avut impresia că am pășit direct în povestea lui Alice din țara minunilor. Atâta gust pentru frumos, atâta armonie a climei cu culorile și muzica locului, atâta bucurie și căldură din partea gazdelor de parcă venise acasă fiica lor din străinătate. “Ce oameni frumoși și buni”, mi-am zis eu după asemenea primire. Am întâlnit-o și pe vecina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
punctul meu de vedere, poate unele cuvinte cheie care să-mi definească spusele și mai bine ar fi tocmai această natură cât vezi cu ochii, această senzație de simplu, simplitate și la îndemână, de aici normalul și firescul ce decurg, frumosul, pe care îl întâlnești la tot CÂMPUL ROMÂNESC DE LA HAMILTON - O ROMÂNIE îN MINIATURĂ pasul, civilizația, bunăstarea, siguranța oamenilor, bunăvoința lor. Ca țară în sine, îndepărtata și oarecum retrasa Canadă, este acea țară care, te neliniștește (firesc prin necunos cutul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o anume ironie. (Liliana Ursu) ». Printre altele, poemele Luciei Negoiță mărturisesc o poezie a fecundității, la fel ca Primăvara din cunos cutul tablou al lui Boticelli, care într-o natură în plină înflorire caută loc să dea naștere noului și frumosului. O poezie care explodează de dragoste pentru tot “ceea ce-i uman si tot ceea ce nu-i bolnav”, ca să ne amintim de versurile lui Kostas Palamas, într-o lume în care vina, poate cea prestrămoșească, poate o alta, lovește pe cei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lor clară și melodioasă: Ce se afla la Banchetul lui Platon, că era lume multă și că totul decursese potrivit ultimei lor ediții... Că ei... cei de față, ar fi niște copilași (chiar așa spusese!), care cred că binele și frumosul conduc Lumea și că habar nu au de cuceririle științelor fizice și naturale ce-i așteaptă, precum că legile sacre ale Universului întreg ar fi, în primul rând, agresiunea, violența, atacul, lupta, ura semenilor între ei și a speciilor, conform
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
pămîntului sub crucea de piatră, rusul alb purta o cămașă albastră moale și caldă, m-am agățat de mîneca lui. se învîrteau copacii cu mine ca-n filmele sovietice cînd Vanea murea..." Ori concentrată, generînd un mic vîrtej al corespondențelor: ,frumosul meu, bunul meu, și ce dacă răstorn un vagon de zahăr în apa asta mocirloasă, și ce dacă îmi scot pielea și te învelesc și-mi înșurubez un ochi în lanterna ta și pe celălalt ți-l vîr în buzunar
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică. Scepticismul nu este, totuși, aliatul principal al inteligenței creștine. Ironia, însă, da. Din acest motiv, mi se pare injustă compararea reacției
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
cu lipiturile, îi revenise, bineînțeles, lui Apolon... Și de atunci, rupți în două cum erau, jumătățile astea se căutau între el, să se întregească. Iată amorul, ar fi încheiat autorul de comedii. Mai rămăseseră să ia cuvântul, Agaton și Socrate. Frumosul amfitrion, sentimental șicanat de Socrate, că după cuvântarea lui, el, bătrânul și urâtul, nu o să mai aibă ce spune, mai întâi face un portret al lui Eros, cu totul diferit celui făcut anterior de majoritatea vorbitorilor, care spuneau că e
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
universitară. Memorialista i-a remarcat marea bunătate și vasta cultură. André Gide, care-i era prieten, spusese despre ea, caracterizând-o lapidar: "Une tčte d^homme sur un coeur de femme". Printre colegiide generație, îi amintește pe Fory Etterle, pe frumosul Mihai Popescu (de care era îndrăgostită în taină), Emil Botta, Tanți Cocea. în 1931, termină cele două facultăți, Conservatorul dovedindu-se în bună măsură o proastă alegere. Apelând la Ion Marin Sadoveanu, directorul general al teatrelor, ca s-o ajute
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Deșertăciunea este dușmanul declarat al Destinului, ce nu acceptă goliciunea din sufletul ei. 3023. Deșertăciunea este tot ce poate fi mai frumos în această lume. 3024. Culmea deșertăciunii? Cele șapte minuni ale lumii. 3025. Fără deșertăciune nu ar mai fi frumosul și perfecțiunea, fiindcă ambele suplinesc golul lăsat de deșertăciune în inima Destinului. 3026. Deșertăciunea ar vrea să-mi spună că nu știe unde se ascunde adevărul dar se poticnește renegându-l. 3027. Deșertăciunea lasă mereu să se înțeleagă cât de
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
Fără deșertăciune am trăi în cea mai plictisitoare dintre lumi, tocmai fiindcă aceasta crede în frumusețea lumii. 3038. Deșertăciunea este cea mai modestă dintre toate grațiile lumii, fiind mereu blamată și oropsită. Este unica ce ne lasă să credem în frumos, împlinire și perfecțiune. 3039. Deșertăciunea duce tot greul lumii, devenind unicul sens. 3040. Deșertăciunea va combate ignoranța fiindcă crede în perfecțiunea propriului său vis, chiar dacă față de adevărul absolut este absurd. 3041. Deșertăciunea devine cel mai mare paznic al absurdului, în
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
din Piața Coșbuc, ne-am dus la Bellu să-i mulțumim lui Augustin Z. N. Pop, pe a cărui piatră funerară stă scris epitaful sub semnătura lui autentică, scris cu caractere gotice: „Cred În Eminescu ca În soare, În magia frumosului și În veșnicia neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești, „poetul nepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim și să ne Închinăm la mormintele altor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. și te aștept și pe tine, amore-amore, să Îți fiu vioară, la miezul nopții, când Îngerii se vor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
artă poetică, oglindă a iubirii - balansoar plutitor peste un fulgurant timp. Una dintre cele mai frumoase poezii din creația poetului gălățean. O bijuterie poetică, reținând că inima are propriile ei rațiuni. Ea este freamăt, pulsație întru rostuire. Trăirile ei respiră frumosul din noi și inspiră frumosul din „lama cuvântului” primordial. Deși rostirea inițială domină printr-o negație, aceasta relevă tocmai ascensiunea înspre lumina purității: „Nu vreau să trec ca o pasăre / ce planează incert / peste memorie...” Zborul înseamnă aspirație. Oscilație suspendată
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
balansoar plutitor peste un fulgurant timp. Una dintre cele mai frumoase poezii din creația poetului gălățean. O bijuterie poetică, reținând că inima are propriile ei rațiuni. Ea este freamăt, pulsație întru rostuire. Trăirile ei respiră frumosul din noi și inspiră frumosul din „lama cuvântului” primordial. Deși rostirea inițială domină printr-o negație, aceasta relevă tocmai ascensiunea înspre lumina purității: „Nu vreau să trec ca o pasăre / ce planează incert / peste memorie...” Zborul înseamnă aspirație. Oscilație suspendată din prea-plinul marilor frământări interioare
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]