1,409 matches
-
versurile „Bunicul la Castanul Unirii .” Sub castanul din Vișani Martor sigur al Unirii, Au venit elevi din Iași Sub lozinca înfrățirii. Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O fetiță dintr-a treia Ce o cheamă Ștefania, Cu puterea gândului A simțit durerea lui. Ea ușor s-a alipit, Pătrunsă de-același dor Și discret i-a oferit Steagul Țării Tricolor. Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se lasă înțeleasă mult mai ușor, fiind percepută (cu mintea, desigur) ca o eliberare de suferință. Din acest motiv, lui Bizu moartea (dureroasă, dar salvatoare) "nu izbutea să-i stoarcă apa ochilor". Lacrimile sale curg însă șiroaie "dinaintea celor mai fugare și inofensive nuanțe de sentiment", și îndeosebi atunci când în cauză e "povestea iubirii defuncte înainte de a fi rodit". Așadar, în pofida propriei inteligențe, care-l ajută să rezolve de timpuriu, cu ajutorul reflecției, problema morții, eroul lovinescian rămâne la fel de sensibil ca un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alții, fără a se cunoaște". Așadar, nefericirea eroului lovinescian rezidă în aceea că el vrea nu doar să iubească, ci și să înțeleagă. Și înțelegerea survine tardiv, în singurătate, atunci când iubirea însăși (cu tot cu "icoanele" tinereții) nu-i decât amintire amintire fugară, trezită la viață în două chipuri distincte: 1. de zurgălăii trăsurii ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
matrimonial. La minister face cunoștință cu șeful de cabinet, Vereș, colportorul tuturor bârfelor, și reîntâlnește pe Diana, care îi apare "mai frumoasă, mai voioasă, mai senină", dar la fel de indiferentă ca întotdeauna ("Nici măcar un cearcăn melancolic în jurul ochilor ei, o emoție fugară... Nimic"). Crezându-se vindecat de iluzii, Bizu e hotărât să-i răspundă, și el, cu aceeași indiferență, convins că femeia nu-i mai mult decât trup. Or, trupul Rosinei părea să-i satisfacă, pe moment, vanitatea. Situația se complică o dată cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la Fălticeni, pleacă două zile la Iași ("mers la Iași, 6-7 august 1933"), fără a preciza scopul călătoriei, pentru ca, peste doar câteva luni, să noteze, sec: "dum. 10 dec. 1933 RĂMAS SINGUR". Nimic altceva, nicio explicație lămuritoare, în afară de această consemnare fugară din 24 martie 1934: "Umblu după casă. Prima casă". Criticul se despărțea, la 52 de ani, de soția sa, Ecaterina Bălăcioiu, care va muri în pușcăriile comuniste după ce izbutise să salveze, trimițând peste graniță, chiar "agendele" de unde am decupat notațiile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Paradoxul relației personajelor lovinesciene cu citatul stă în implicarea deopotrivă a unei interiorități și a unei realități exterioare. Personajele nu pot să își mențină o viață sufletească proprie decât oferindu-și memoria textelor împrumutate" (p. 69). 147 Mite Kremnitz, "Amintiri fugare despre Eminescu", în volumul Mite, Bălăuca, ediție critică, prefață, note, variante, glosar și bibliografie de Ion Nuță, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 441. 148 E vorba despre un răspuns al lui E. Lovinescu la o anchetă intitulată " Sunt femeile mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și mai cu seamă cele ce-și trag substanța din sensibilitate, cum e, de pildă, literatura. Acesta e destinul biologic al femeii, compensativ îi rămâne sensibilitatea pură, fără pretenție de a o ridica la marea creație". 149 Mite Kremnitz, "Amintiri fugare despre Eminescu", în op. cit., p. 443. 150 Neiertător cu vanitatea feminină, Nicolae Iorga susține că "Mite Kremnitz își atribuia pe nedrept versurile din Atât de fragedă..." ("Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în volumul Eminescu, ed. cit., p. 259). 151
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ces actes passent graduellement des procédés symboliques aux tortures les plus graves. L'assassinat par volupté lui-même, comble du sadisme, trouve sa contre-partie passive dans le masochisme, bien entendu uniquement comme imagination" (http://www.gutenberg.org/). 175 Mite Kremnitz, "Amintiri fugare despre Eminescu", în op. cit., p. 437. 176 Un "dosar" complet al problemei în cauză e de găsit studiul Adrianei Babeți, Dandysmul. O istorie, Editura Polirom, Iași, 2004. 177 Vezi și episodul relatat de E. Lovinescu în Memorii. Aqua forte (ed.
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din Anvers (1868-1914)6, precum și articolele noastre semnalate mai devreme. Tot aici am putea include studiul cu privire la evoluția populației studențești, cu deosebire a celei provenită din afara Belgiei, la universitățile din Gând și Liège (1918-1926)7. De asemenea, amintim și notațiile fugare relative la spațiul belgian dintr-o seama de cercetări mai generale dedicate fie prezenței românești în spațiul universitar european (Lucian Nastasă, Cornel Sigmirean), fie evoluției elitei politice autohtone (Mihai Sorin Rădulescu)8 etc. În ceea ce ne privește, demersul de față
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
exil (ultimele, grație în special regretatului Adrian Marino), dar cum spuneam din capul locului nu-l întâlnisem, fiindcă emigrase pe când eu abia intram în adolescență. Dintre cei care s-au mai ilustrat în ultimele decenii pe plan internațional îl întâlnisem fugar, ca să zic așa numai pe Marcel Pop-Corniș, care îmi trimisese cartea s-a de debut, Anatomia balenei albe, chiar înainte de a pleca spre Lumea Nouă. Cu Virgil Nemoianu și alții Matei Călinescu, Mihai Spăriosu, Toma Pavel aveam să intru în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
oferit să-i ia cu el, pe Cassian și Gherman, spre Panephysis. În drum, ei au vizitat pe toți marii anahoreți care trăiau în regiune. Aproape de Panephysis, Cassian și Gherman s-au reîntâlnit cu vechiul lor prieten, Avva Pinufius, starețul fugar, devenindu-le astfel gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
formele de îmbogățire materială, renunțarea la propria voință în favoarea ascultării, închinarea propriei ființe lui Dumnezeu prin castitatea trupească și puritatea inimii. Pentru Cassian, ,,scopul vieții monahale era de a se pregăti pentru cetățenia cerească și de a anticipa, chiar dacă fugar și imperfect, bucuria deplină ce va fi atinsă acolo” . Teologia duhovnicească a lui Cassian este accentuat hristocentrică, astfel că întreaga învățătură despre contemplație, castitate, rugăciune și cunoaștere duhovnicească este străbătută de Hristos. Direcțiile vieții monahale explorate de Ioan Cassian în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la vechii greci, dar și la unii romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni ca mine, caii mei fugari ca ochii / Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în zare", referindu-se la frumusețea ei, a scris: "O dată-n viață muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu fericit c-amant al blondei Lede Nebun de amor, eu o vedeam ades." Iar într-o însemnare fugară, din 1883, deci din pragul primei întunecări mintale, el nota, printre altele: Cînd s-a născut bătrînul? (e vorba de tatăl său) 34. Cînd am văzut eu pe Leda și mi-a plăcut? 34. Să întreb foarte exact, că e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
puțin invadatoare (acei alții care te împiedică să trăiești adevărata viață etc.), această moarte este o imagine de care trebuie să ținem cont dacă nu chiar emblematică a adolescenței. Câte expuneri la risc ale adolescentului nu sunt însoțite de gândul fugar că moartea este după colț, urmat de sentimentul de ușurare sau de triumf când, în urma comportamentului riscant, adolescentul n-a pățit nimic! De altfel, în societățile așa numite tradiționale, ritualurile de inițiere comportă foarte adesea o expunere la risc pe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
desenul și pensulele rămăseseră În urmă, departe - cel puțin așa crezuse până de curând - de situațiile, peisajele și oamenii percepuți prin obiectivul aparatului de fotografiat: materia lumii de culori, senzații și chipuri care Îi alcătuise căutarea imaginii definitive, clipa totodată fugară și eternă care să explice totul. Norma ocultă care ordona geometria implacabilă a haosului. Paradoxal, Faulques se simțea mai aproape de ceea ce căutase atâta vreme decât de ceea ce căuta zadarnic doar de când pusese la naftalină camerele foto și pusese iar mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mareșal murise, iar situația se schimbase. Soțul era croat; soția, sârboaică. Împărțeala Îi despărțise. Când bandele milițienilor cetnici Începuseră să le asasineze vecinii, soția și fiul avuseseră noroc: locuiau În zona cu populație majoritar sârbească și rămăseseră acolo, pe când soțul, fugar, fusese Înrolat În milițiile naționale croate. - În privința familiei, ostașul era liniștit. Înțelegi, domnule Faulques? Mama și fiul erau În siguranță. Când Își căra pușca, trăind mizeriile și spaimele războiului, el se consola, știindu-i la adăpost. Dumneata, care ai fost
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dintre ei nu-i putea calcula. Era prima noapte În Mexico D.F., iar Faulques, care pe atunci percepea deja lumea În lumina paradoxurilor și convergențelor lui, se gândise că numele acelei nopți era Olvido; și știuse pe loc, cu precizia fugară a unei fotografii prinse Într-o clipă, că ea era singura pe care n-avea s-o uite nicicând. Prin ferestrele deschise ale turnului ajungea acum vuietul valurilor tot mai mari la picioarele falezei, iar pictorul de război privea vulcanul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Libertatea ca marcă Înregistrată. Acest tablou vorbește și el despre război, În felul lui. Sclavii revoltați Împotriva Romei. Barbari pictând cu sprayuri pereții Capitoliului. - Asta n-o Înțeleg prea bine. - Tot aia-i. N-are importanță. Amintirea venise, dureroasă și fugară. Ultima lucrare a lui Olvido, Înainte de a merge cu el la război, fusese o fotografie a lui Basquiat pentru revista One+Uno, la câteva luni după ce pictorul În grafit se dezlănțuise de tot, Între supradoze de heroină și casete cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
intuiește o situație, fie că este influențabil și sensibil la zvonuri. Ultimul sens este aplicabil în cazul perceperii unui sunet sau al unui ecou. Ecoul este pentru voce ceea ce este umbra pentru corp. Nu este decât un reflex, o aparență fugară. Ecoul interior are o semnificație simbolică mai profundă, de indicator, de revelator, de rezonanță psihoafectivă la un fenomen exterior. Cuvântul, situația sau evenimentul care au ecouri permit, prin repetiția lor, sublinierea importanței unui fapt pentru inconștient, care altfel ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
a căuta; căzătură; chiuli; pe cîmp; concurs; cultură; cursă; de cîini; dealuri; deplasare; descărcare; detașare; dinamică; distanță; dorință; drept; pe drum; echilibrat; elevul; eliberare; enerva; exercițiu; există; face; faleză; femei; după fete; frică; frige; frumos; fruntaș; fufe; fug; la fuga; fugar; gambă; gînduri; a se grăbi; grădiniță; greu; greutate; iepure; ca iepurele; după iubire; împiedicat; înainte; încrezător; îndelete; a întrece timpul; întreceri; joacă; joc; jumătate; kilograme; menținere; mereu; minge; mișca; a se mișca; mînca; mîncare; motivare; a munci; munte; mușchi; mușchi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cîini; club; coborî; codaș; competiții; competiție; concurs; de; deplasare; dinamică; dispare; dispari; a dispărea; dispăru; disperare; drum bun; a se duce; dus; ea; educația fizică; evadare; evita; a evita; exercițiu; a face sport; ferește-te; forest; de frică; fricos; frig; fugar; fulger; gardă; geam; ghete; nici gînd; goni; cu greu; grăbesc; groază; hoț; iarna; indiferență; izolare; împiedicare; împreună; încet; închisoare; încolo; a se îndepărta; îndepărtare; înspre; întîrziere; întrecere; lăsa; a lăsa; libertate; lipsuri; a o lua la goană; a o lua
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
relativității propunând interdependența spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul se reduce la o clipă fugară) care este perceptibilă prin conștiință. În filosofia modernă, La Kant, spațiul și timpul devin realități subiective apriorice, pentru Husserl, timpul rezidă în forța retenției pe care o conștiință o realizează prin percepția abia trecută, în schimb, pentru Heidegger, experiența temporală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
durabil. Realul spectacolului pe care autorul și-l imaginează îndepărtează rugozitățile realității cotidiene, pentru a se împlini prin ceea ce arta are mai profund, adică prin Viața cu înălțările, cu prăbușirile ei. Iar metaforele la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat la întâmplare: Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în plin soare, într-o lume speriată, flămândă, năpăstuită, mama mea, Maria, mă arăta vieții, firav și neajutorat. Cei din jurul meu spuneau că voi muri până seara... Și atunci mama, tânără și neștiutoare, însingurată datorită faptului că tata, Visarion, era fugar, hăituit de organele de securitate, pentru simplul fapt că era membru în conducerea superioară a Partidului Național Țărănesc, m-a strâns în brațe, m-a acoperit peste scutece cu o broboadă de borangic a bunicii pe care n-aveam s-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]