1,204 matches
-
meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru o culoare. — Hai să mergem, s-o lăsăm pe Teofana să doarmă, îi îndemna nașa. Să ai grijă de cercei, Paulino. Când mai crește puțin, îi faci găuri în urechi și-i dai să-i poarte când ești tu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
auctorial intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce ea ni se alătura. Spațiul pînă la ușa din față era prea mic pentru trei oameni, astfel încît cineva trebuia să iasă ori de cîte ori apărea o a treia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
perfect fața de masă, așezau tacâmurile și farfuriile, apoi turnau laptele peste cacao. În timp ce înghițeam, mereu mi se făcea milă că nu era nimeni ca s-o iubească. Îmi ascundeam privirea în pielița ce se formase deasupra laptelui și în fularul de grăsime ce înconjura oul. Mă tot încerca un sentiment în coșul pieptului, era așa de tare, că aproape îmi crăpa sternul și a trebuit să plec. Un timp n-am mai știut nimic de ea, doar îmi închipuiam cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu o floare uriașă ce ocrotea un peștișor. 257 Când am ieșit din supermarket începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și am înființat o
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lui. îl lăsă pe el să aleagă, după ce el cumpără o pereche de ghete pentru tatăl lui și un batic negru pentru mama, știind că ea preferă culoarea neagră, pe care și el o prefera. Radu mai alese un fular din mătase alb și o întrebă pe Angela dacă îi place. Ea îi spuse că adoră culoarea albă. Atunci Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit cu adevărat, ca să apună prea devreme. Acest gând și plan diabolic o stăpânea pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
timid și cu privirea în jos, Ionuț zise: -Mi-a vorbit mama mea despre o mătușă cu numele Angela de la Târnăveni. -Eu sunt dragul meu, primește acest pachet, mam gândit să-ți fac un cadou, fiind iarnă ți-am adus un fular și o pereche de mănuși dar nu numai, am mai pus și dulciuri, sper să-ți placă. Ionuț îl primi mulțumindu-i. -în ce clasă ești?, întrebă Angela deși știa. -în clasa a cincea. -Ești băiat mare. Acum eu plec
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bine dacă fiul meu era cu mine, parcă nu ar fi și al meu, seamănă într-u totul cu tatăl său, atât ca aspect, cât și ca fire, se gândea Angela, în timp ce se îndrepta spre cofetăria „La Eva”, mângâindu-și fularul alb pe care îl primise cândva de la Radu și pe care-l păstra ca pe cea mai vie amintire, purtându-l foarte rar, tocmai ca el să poată dura în timp. Când intră în cofetărie, Eva îi observă lacrimile, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Brădescu, la care acum ținea. în aceași seară când Ionuț era la cină cu părinții și bunica lui, le povesti despre vizita pe care tanti Angela i-o făcuse la școală și le arătă cadoul primit. -Sunt frumoase, mănușile? Dar fularul acesta albastru? Tatăl său îl privi lung, strângându-și buzele și făcând un gest cu capul. -Da sunt frumoase, zise Radu, privind în altă parte. -Parcă nu ți-ar plăcea, tată? Doamna Neli, care știa că Radu nu suporta nici un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
plăcea, tată? Doamna Neli, care știa că Radu nu suporta nici un fel de discuție în legătură cu această femeie, întrerupse convorbirea între tată și fiu: -Ionuț, te rog vino să mă ajuți puțin la animale. Copilul după ce-și așeză mănușile și fularul, plecă vesel cu bunica lui. După ce doamna Neli ieși cu Ionuț, Ramona îl întrebă pe Radu: -De ce te porți așa cu Ionuț? -Nu vreau să aibă nimic de a face cu această femeie care l-a abandonat. -Crezi că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia inima, lacrimile îi inundau obrajii. Pentru moment, nu găsi altceva să se șteargă decât un fular alb, care se găsea pe spatele unui fotoliu. Apoi, ca o furtună ieși în stradă și opri primul taxi în care urcă, după care își dădu seama că nu avea bani la ea, îl rugă pe șofer să o aștepte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe șofer să o aștepte câteva clipe. Doamna Angela Ulmeanu se întoarse la taxi având în mână o geantă neagră, ca și costumul pe care-l purta și cu care de altfel a fost la nuntă. Ea mai purta un fular alb. Era cel cu care și-a șters fața. Când soții Brădescu și soții Gherasim ajunseră la spital, o găsiră pe Ioana într-o rezervă. Din cauza sedativelor primite ea părea puțin mai liniștită. Lângă patul ei ședea doamna Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
găsiră pe Ioana într-o rezervă. Din cauza sedativelor primite ea părea puțin mai liniștită. Lângă patul ei ședea doamna Angela Ulmeanu, având ochii umezi. Când cei patru aflară că Ionuț era în sală, începură să plângă. Deodată, el observă fularul alb la gâtul doamnei Angela Ulmeanu, o privi fix atunci el își dădu seama că este fularul pe care el i-l dăruise cu mulți ani în urmă. Ea, observându-i privirea, își aminti că în tulburarea ei și-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei ședea doamna Angela Ulmeanu, având ochii umezi. Când cei patru aflară că Ionuț era în sală, începură să plângă. Deodată, el observă fularul alb la gâtul doamnei Angela Ulmeanu, o privi fix atunci el își dădu seama că este fularul pe care el i-l dăruise cu mulți ani în urmă. Ea, observându-i privirea, își aminti că în tulburarea ei și-a pus fularul la gât. Dealtfel, ea plângea de foarte multe ori pe acest fular, care întotdeauna în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la gâtul doamnei Angela Ulmeanu, o privi fix atunci el își dădu seama că este fularul pe care el i-l dăruise cu mulți ani în urmă. Ea, observându-i privirea, își aminti că în tulburarea ei și-a pus fularul la gât. Dealtfel, ea plângea de foarte multe ori pe acest fular, care întotdeauna în casa ei se găsea într-un loc vizibil. Deodată, privirea domnului Brădescu o întâlni pe cea a doamnei Angela Ulmeanu. Amândoi, în fața ochilor aveau aceași
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
seama că este fularul pe care el i-l dăruise cu mulți ani în urmă. Ea, observându-i privirea, își aminti că în tulburarea ei și-a pus fularul la gât. Dealtfel, ea plângea de foarte multe ori pe acest fular, care întotdeauna în casa ei se găsea într-un loc vizibil. Deodată, privirea domnului Brădescu o întâlni pe cea a doamnei Angela Ulmeanu. Amândoi, în fața ochilor aveau aceași tablou, când domnul Radu Brădescu l-a luat pe Ionuț de la spital
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron, În pofida faptului că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În intenția de a evidenția această conexiune, Barceló se Îmbrăca În mod invariabil asemenea unui dandy din veacul al XIX-lea, etalînd fular, pantofi de lac alb și un monoclu fără dioptrii pe care, potrivit gurilor rele, nu și-l scotea nici În intimitatea closetului. În realitate, Înrudirea cea mai semnificativă pentru averea sa era aceea cu propriul genitor, un industriaș ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o altă locație de hotel. Târându-și picioarele grele și maleta-diplomat, rupse omătul, încă la două adrese de hotel, unde fu întâmpinat cu același refuz: E ful, șefu', nu mai avem locuri! Constatându-i starea bahică evidentă, paltonul descheiat și fularul în vânt, ca la mirele întârziat, grăbind către propria cununie de la biserică, atât flăcăii bruneți în vestoane cărămizii de la recepție, cât și păroasele gorile din apropiere îl tratară cu dispreț, luându-l peste picior și recomandându-i în batjocură: Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din sărite, cu maleta-diplomat strânsă la piept, trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trupul ei cu aceeași lăcomie, cu aceeași neiubire. — Trebuie să pleci, zise, trebuie să mă duc la lucru. Ce lucrezi? — Sunt curvă. Și acum era goală pe dinăuntru ca pielea unui șarpe după năpârlire. Am în fața ochilor violetul șanjant al fularului pe care ți-l înfășori în jurul gâtului, Angela, cel pe care i-l furi mamei tale, făcut din lână rezistentă la timp, este mai bătrân decât tine, l-am cumpărat în Norvegia. Pe bacul spre insulele Loföten, ea a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care o femeie micuță stătea în fața unui război de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă cum își schimbă culorile. Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]