5,695 matches
-
ningea omăt de post, Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Se va-mbrăca în verde și în flori, Eu, în hlamida albă, de ninsoare, Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Se va-mbrăca în verde și în flori,Eu, în hlamida albă, de ninsoare,Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale,Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni...Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni.Și am să port în rugul de luminăOfranda unor neguri de cleștar,La care iarba proaspătă se-nchinăArzînd proscris pe-un efemer altar.Să nu mă-ntrebi de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IARNĂ PE VECI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci... Se transformă clipele în fulgi, Nopțile curg lin, calde și lungi. Primăvara? Nu va mai veni.... Te voi proteja, te voi feri De tristețea mea, de spini sau ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici, tandri, puri, Noi, eternii iernii trubaduri, Ne vom apăra, ne
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului Deși în acest an, iarna s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu noi, în sfârșit, zăpada a început să coboare lin și să îmbrățișeze pământul. O dată cu apariția ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi și s-a deschis la culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
promițându-și că se vor întâlni peste o jumătate de oră. După plecarea lor, liniștea își găsi locul în mijlocul peisajului de iarnă, în timp ce luminile de pe stradă se aprinseră una după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, și alunecau cu viteză să îmbrățișeze pământul și Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume care își trăiește propria viață în care nu mai este loc și pentru mine. În
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
să plec acasă, în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua națională
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În care dansatoarea Își curmă dintr-o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
veselă pasărea. Am întrebat și eu! — Taci, Alfred - făcu moale Sima-Vodă. Da, Ruxăndrița, lumina mea, crucile cuvioșiilor lor sunt de aur. Zâmbi călugărilor: Știți și dumneavoastră, femeile... Apoi se întoarse spre Ruxăndrița și spuse cu părintească dragoste: N-ai vrea, fulgul meu drag, să-ți muți dulcea-ți greutate în jilțul de colea, căci simți și tu, începe să-mi bâțâie? — Ba da - surâse simplu Doamna Moldovei, sărind în picioare și-apoi sărind drept în jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor erau condamnate eșecului, așa încât se lăsară să cadă la pământ, asudați, frustrați, însetați și obosiți, uitându-se cum voinicul călăreț îl ajunse din urmă pe bărbatul ce fugea și, apucându-l de un braț, îl saltă ca pe un fulg, făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sfârșitul zilei. Aerul intra prin ferestrele mașinii, îmbătându-ne de miros de lavandă și alte ierburi tipice acelei părți a Italiei, bogată în miresme greu de identificat. Când ne-am apropiat de casa lui signor Fumo au început să plutească fulgi albi în toate părțile, ca funigeii. Franco ne povestise deja că prietenul său, fostul vânzător de castele de aer, avea acum o fermă de găini, ocupându-se cu plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mâinile puternice pe piept. Franco ne-a povestit că tânăra Carla aștepta un copil, al lui signor Fumo, lucru obișnuit în acea regiune unde vitalitatea era mare. Cam pe la ora unu noaptea ne-am luat la revedere. Eram plin, de fulgi în păr și pe haine. În gândurile mele, signor Fumo mai sărea pe spatele Carlei, cântând cucurigu și primind răspuns de la adevărații cocoși, târziu în noapte. Pe drum de la Castellana la Milano, soțul meu și-a pierdut deodată un dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prea bine că încă sunt bolnav, am ieșit în oraș cu gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
număr cărămizile din zidul casei vecine. Dacă e seară, sting lumina. Împreună cu lumina dispare și imaginea camerei reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul lăsat pe spate, privesc atât de intens zăpada care cade în fulgi deși, încât, la un moment dat, încep să mă simt ca un lift care urcă pe odgoanele de zăpadă nemișcate. Alteori, mă plimb pe coridor, deschid ușa de la intrare, ies pe scara rece și, gândindu-mă cui să telefonez, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce-i drept) care venea În sprijinul propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îl știam prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște licurici de gheață, fără viață și fără lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doctor bun. Un doctor și un om bun. Nu vedeam ce face, dar știam că o face bine. Mi-a spus câteva cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deloc. Februarie a adus ploaie și zăpadă. Examenele furtunoase ale sesiunii de iarnă au trecut și viața de la 12 Univee a fost În continuare interesantă, chiar dacă lipsită de țeluri ferme. O dată pe zi, Amory se delecta cu un sandviș club, fulgi de porumb și cartofi julienne la „Joe’s“, de obicei Întovărășit de Kerry sau de Alec Connage. Acesta din urmă era un pișicher tăcut destul de arogant din Hotchkiss, care locuia În camera alăturată și experimenta aceeași singurătate impusă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]