KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

sau v-ați lepădat de ele ca de niște defecte... Domnul Moduna nu ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din fontă semăna cu un vapor pavoazat de ziua Marinei. Nu mai fumezi pipă? Rar, când reușesc să-mi cumpăr un tutun mai bun sau când primesc... Ai anumite surse? Mda... Foști colegi de liceu. Emigranți din diverse motive. Îi știi și tu. Samuel, Dana, Rudi, Petra... Mai sunt și alții? Dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
E plin de țânțari pe aici. Cartier nou... După cum auzi, nu ne lipsesc broaștele. Încolo, e bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bază Tocmai pe nevastă-sa deoarece Precum aiurea așa și la noi Femeile sunt luptătoare Se zice Eu n-am observat Poate n-am pătruns destul În câmpul de luptă ars De soare cu puțină vegetație Mai mult iarbă Ai fumat și tu din ea În țigări De ziar, cum altfel, după război Viața era grea Iar ziarele gemeau de victorii. Poemul ar fi continuat Dar nevasta bătută de necaz A vecinului de cartier a strigat A câta oară Înecată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De două ori pe an, la Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt sănătos tun drept care anexez și buletinul de analize de la Rombell. N-am fumat n-am băut și nici curvăsărit prea mult așa că organele mele vitale și genitale câte sunt se află În bună regulă. Marfă garantată și de faptul că nimeni din familia mea n-a murit Înainte de a Împlini etatea de cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
perioadă ce nu putea fi nicicum anticipată. 35. Dacă vezi lumină, poți urca. Invitația era fermă și nu vedea nici un impediment În a-i da curs, mai ales acum când În fiecare casă ardea cel puțin un bec. 36. Iolanda fuma pipă În geamul larg deschis al atelierului. Privea relaxată forfota din Piața Carolina, după o zi În care nu făcuse mai nimic. Se amuzase dând sfaturi câtorva colege mai tinere, invitate la revelion de vipuri locale sau mărunți oameni de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Tamás Húnór are onoarea să anunțe onorata sa clientelă că se retrage din activitate Începând cu trei ianuarie a.c.”. Erzsébet pregătise coșul cu mezeluri de cu seară. Și anul acesta, tot el Îl va duce doamnei Ster. În fața casei aștepta, fumând liniștit, Însuși Terente Marcovici, fost șofer al tovului Prim, actualmente taximetrist de ceremonii nunți, botezuri, Înmormântări și călătorii de afaceri și patron de Carwash. În anii petrecuți În mașina Județenei de partid, Terente Marcovici Învățase două lucruri: să fie discret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu leșin. Cum i se Întâmpla și când cobora cu liftul de la etajul zece. Doar când ajunse din nou În stradă admise că Brândușă era tot Brândușă. Cartușul de Kent pe care Îl ținea sub braț era dovada. El nu fuma deloc. Zorela, În schimb, de Revelion, fuma numai Kent, și numai de la Brândușă. E o femeie rafinată, orice s-ar spune. Și se spuneau destule. Rafinamentul ei, Însă, era mai presus de orice bănuială, una fiind curvăsăria, mai bine zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
când cobora cu liftul de la etajul zece. Doar când ajunse din nou În stradă admise că Brândușă era tot Brândușă. Cartușul de Kent pe care Îl ținea sub braț era dovada. El nu fuma deloc. Zorela, În schimb, de Revelion, fuma numai Kent, și numai de la Brândușă. E o femeie rafinată, orice s-ar spune. Și se spuneau destule. Rafinamentul ei, Însă, era mai presus de orice bănuială, una fiind curvăsăria, mai bine zis. Chiar așa stând lucrurile, Zorela merita un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pământului și reacțiile cutanate. Trupul lui Janis era sensibil ca o bandeletă de turnesol: când albastră În mediu bazic, când roșie În mediu acid. Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-au despărțit, aproape de miezul nopții. Nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cuprinsă În aceeași cugetare Încurajatoare: „La toți ne vine rândul” cu variațiuni: „De asta nu scapă nimeni” și sceptic-optimista „De aiasta nu tare mulți scapă”, formulată se pare spre știința tuturor de cetățeanul Tibor Netza din satul Lăpușel, Maramureș, pe când fuma o țigară pe acoperișul casei sale, lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

și solidă care putea ceda sub mine, și la faptul că puteam să fiu tras în adâncul apelor. — Mmm, mmm-mmmm. O mână mi se așeză pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mmm-mmmm. O mână mi se așeză pe umăr. Șșș, făcu o voce de fată, aproape în spatele urechii mele. Am înghețat. — Mai fumezi țigările alea mentolate oribile? Nu. Nu, eu... Mă bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
toate întrebările vor trebui să aștepte până mâine. Îmi permiteam să mă prefac că sunt normal. Măcar pentru o noapte. Pierdut în gânduri, m-am apropiat foarte mult de jeepul galben înainte să văd silueta întunecată care stătea lângă el, fumând. Am tresărit și-am dat să mă las la pământ, dar chiar în timp ce-o făceam, era prea târziu. — E bine? M-am îndreptat de spate. — E bine, am răspuns. — Tocmai am terminat. Merge. Mușchii spatelui mi se relaxară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că la asta se reduce tot, mda. Credeai că sunt altcineva? Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se sprijini din nou de capota jeepului. — O țigară? — Nu, mulțumesc, nu fumez. Ceva îmi trecu fulgerător prin minte - Scout spunând: „Mai fumezi țigări din-alea mentolate?“ Și mai multe întrebări așteptându-și răspunsurile. Cum vrei, zise John. O să pleci de la noi mâine, atunci? M-am sprijinit de mașina de lângă a mea. — Mda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
altcineva? Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se sprijini din nou de capota jeepului. — O țigară? — Nu, mulțumesc, nu fumez. Ceva îmi trecu fulgerător prin minte - Scout spunând: „Mai fumezi țigări din-alea mentolate?“ Și mai multe întrebări așteptându-și răspunsurile. Cum vrei, zise John. O să pleci de la noi mâine, atunci? M-am sprijinit de mașina de lângă a mea. — Mda, de unde știți? — Te-am văzut întorcându-te cu fata aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și dădu aprobator din cap, apoi își fumă țigara în liniște o vreme. — Sunt multe feluri de lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în cele din urmă locul știrilor locale. Atunci, Scout spuse bu, după care începu din nou să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

din mîncat, grohéind lacom și fécînd bulbuci În treucé. 13 - Ce este, Macarîci, un mort cu dungé hidrofilé? - Cépéstrul alb se pune pe tigaie și bate nucile cu samovarul, instantaneu și pneumatic, reumatismul zboaré În lighean, sé nu se mai fumeze parnisonul, céci intré mirodenii instabile. - Și un copac pufos, pluripatetic, ce e, Macarîci, ascultînd cineza? - Féiné albé am pus la genunchi, cu ulei bun și cu sare fiarté, sé nu treacé elicopterul reumatic sé taie cu elicea arborii În floare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]