8,881 matches
-
tine nu-i problemă să te lase un bărbat. Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O societate civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dimineață cu fața spre un citat din Mihai Eminescu: " Poți avea totul fără să ai nimic și poți să ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
despre nefericirea ei în paralel cu fericirea inexplicabilă de a-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei îi penetrează năprasnic nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu furie în coșul de gunoi, apoi aruncă o privire mai atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele suprafețe complet albe și mate. Le aruncă și pe ele, unul câte unul, orizontal, peste umăr, ca pe niște freezby, ratând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de odinioară! N-avea grija noastră la proces. O să spun că a fost alegerea mea, ca să evit o catastrofă. Desigur că tu ai determinat tot ce s-a întâmplat, dar a fost opțiunea mea să țin în mine, să somatizez. Furia mea crescuse atât de mult înăuntru, încât nu știu ce s-ar fi întâmplat, dacă aș fi eliberat-o în afară. O să iau totul asupra mea... Nu avea grijă.... Cât despre iubitul tău, nu vom sufla o vorbă... Patru soți ar complica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e ca înainte. Printr-o elaborată operație de concentrare și compunere, eu pot să-l refac pe Philip, așa cum a fost, să mi-l reprezint pe Philip al meu de odinioară. (Sinele Mic dă să se repeadă spre ea cu furie. Mâneca comună îl trage înapoi.) Sinele Mic: Ia te uită, altă vacă!! De ce oare o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și să mă privească din ce în ce mai uimit, până când urmăritorii îl ajung din urmă și-l încercuiesc din toate părțile. Oare de ce mă privesc așa măgarul, licornul și elevul?... Atunci se opintește, trece printre ei ca prin brânză și o pornește cu furie către fundul grădinii. Se aud niște râsete puternice și stridente de ambele părți ale gardului, iar prietenele mamei nu se lasă mai prejos. Să mergem! strigă mama și-o pornește înainte în hohote de râs. S-a făcut târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de un efect placebo sau de lipsa unui diagnostic concludent. În sfârșit, concluzia era că, după cei mai mulți, Jorge este un intrus, un exterminator al credinței și conștiinței oamenilor. Miracol la Milano. Povestea moșului și a babei Se simțea istovită, o furie creștea în ea pe măsură ce citea articolul. A strâns, a mototolit și a aruncat ziarul cu prima ocazie. Ce rost aveau toate astea? De ce nu-l lasă în pace? El nu a chemat pe nimeni să se vindece și în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precis, o metamorfoză a ei. Fie că e interzisă sau respinsă moralicește de propriul nostru eu, iubirea revine sub o înfățișare "schimbată și de nerecunoscut". Tăinuită din ce în ce mai mult, sub semnul rușinii, iubirea e împinsă în subconștient, de-acolo lovește cu furie, metamorfozându-se lent răul ascuns în boala cronică, "incurabilă", așa cum e adeseori calificată. Krokowski opune iubirii castitatea, rușinea, puritatea, teama, decența, dezgustul. Ele nu pot ucide iubirea, dar o și pot converti în simptomele bolii. Nu întâmplător este aleasă metaforic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încearcă tot felul de scurtături printre aleile grădinii, spre a-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
totul și nimic. Cor de Voci Ai să cazi în sus, ai să cazi în sus! Ecoul Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Amestec de Voci, dans de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită de niciunde. Mama, prizoniera de Dincolo, se întâlni fără voie cu orgiastica Mamă de Aici, iar Mioara noastră primi vizita dublurii ei, libertina de Dincolo. Astfel că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei se ridică și, după ce pluti pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nouă ani, mi-am trăit ultimul eșec în acest domeniu. Îmi remarcasem întârzierea și voiam să dovedesc că atinsesem această discreție. Părinții îmi ascundeau ceva, de teamă să nu-i spun surorii mele mai mari. M-am dezlănțuit într-o furie oarbă. „Spuneți-mi, o să vedeți că-mi pot ține gura.” Sătulă de război, mama mi-a șoptit la ureche: „Sora ta va primi un pian de ziua ei.” Am rămas năuc preț de zece secunde și-apoi am strigat: „Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă palmele, numai de pus pe foc sînt bune, închide subiectul*. Petrică spumegă de furie, Monte Cristo se închide și mai tare în sine, de acum înainte nu va mai scoate nici un cuvînt decît atunci cînd va fi nevoie, în locul lui, vor vorbi faptele. De undeva din întuneric apare și Santinelă care rămîne însă mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat dacă nu ți revizuiești atitudinea, trebuie să-ți ceri scuze, mă faceți să rîd puturoșilor, nu m-aș lăsa nici la o sută ca voi, cine vă credeți? Ce-mi puteți face? O să-ți arătăm acuma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
convingeți imediat ce apele au început să se limpezească? Nu ne-ați demonstrat că totul nu-i decît o mascaradă? — Tocmai de-aceea i-aș strînge pe toți de gît dacă mi-ar cădea în față. Cum să nu spumegi de furie, reia Bătrînul încercînd să-și stăpînească nervii, cînd vezi cum unora le iese totul, iar tu ești mereu marginalizat, și nimeni nu-și mai amintește de tine decît atunci cînd are nevoie să te folosească în scopuri mîrșave? — Dacă avem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să nu-ți închipui că același lucru se va întîmpla și de acum înainte, m-am săturat de prefăcătoriile voastre. Iar ne bagi în aceeași oală, se revoltă brusc Roja, gîndindu-se la Părințel și la Curist, simțind cum îl cuprinde furia. Calmează-te amorezule, că nu sînteți cu nimic unul mai breaz decît altul, ia să vedem de cine e semnată drăcia asta, spune întorcînd fițuica pe toate fețele, căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Breviar de mai: buget, infrastructur..., competitivitate Nu numai presiunile curente, dar mai ales cele viitoare (vezi anul 2007) impun că acești bani s... finanțeze numai investiții publice, cu prec...dere dezvoltarea infrastructurii. Nevoile în materie de infrastructur... sunt foarte mari (furia apelor și inundațiile au dovedit acest lucru). În același timp, datoria public... este mic... (în jur de 26% din PIB). Aceast... situație ar permite Statului că, al...turi de veniturile din privatizare și asistența financiar... de la UE, s... recurg... la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]