187,018 matches
-
uneori excesiv de mult, până la saturație. - Cum trece o zi din viață dumneavoastră? - Extrem de plicticos. Mă scol pe la opt, la nouă mănânc ceva - puțin, desigur, sunt și diabetic și țin regim. M-așez apoi la masa de lucru unde m-ai găsit și meditez la diferite teme și subiecte - aceasta este singura posibilitate de a-mi antrena mintea. Ore întregi ascult muzică, fie clasică, fie relativ modernă. Ziua trece greu. După-amiază vine Cristina și îi mai dictez la memoriile la care scriu
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
și îi mai dictez la memoriile la care scriu în continuare, sau unele articole. Așa cum ți-am mai spus, seara, soția mea îmi citește diferite cărți. În felul acesta, ziua pare extrem de lungă, dar m-am obișnuit. Mintea și-a găsit o altă formă de "derulare" în acest spațiu relativ întunecat, astfel încât pot să mă mișc rapid pe apele Steiului din lunca de la Călan și mă văd pe valea din apropierea casei părintești de unde se zăresc dealurile pe care, de Paști, coborau
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
oară în an vitele, pentru ca apoi să urce din nou, și cealaltă pantă care duce spre pădure, unde mergeam și eu odinioară cu alții de seama mea și păzeam vacile în vreme ce învățam pentru examene, chiar și în studenție. Timpul își găsește o derulare lentă, care acum a devenit suportabilă. - Nu există ruperi de ritm? - Neîndoielnic. Există și momente de tensiune, momente în care mi se pare că minutele explodează, că se poate întâmpla ceva groaznic cu mine, că îmi explodează mintea
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
ritm? - Neîndoielnic. Există și momente de tensiune, momente în care mi se pare că minutele explodează, că se poate întâmpla ceva groaznic cu mine, că îmi explodează mintea, conștiința, că pur și simplu înnebunesc, mai ales atunci când nu-mi mai găsesc o preocupare concretă. - Inventați evenimente la care participați? - Uneori. Trebuie să-mi găsesc în permanență o preocupare, să descopăr un gând asupra căruia să zăbovesc. Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
că minutele explodează, că se poate întâmpla ceva groaznic cu mine, că îmi explodează mintea, conștiința, că pur și simplu înnebunesc, mai ales atunci când nu-mi mai găsesc o preocupare concretă. - Inventați evenimente la care participați? - Uneori. Trebuie să-mi găsesc în permanență o preocupare, să descopăr un gând asupra căruia să zăbovesc. Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
am ajuns și eu un personaj absurd, produs al unui destin absurd, acum, după șaptezeci de ani, la bătrânețe. Nu mai văd decât vag conturul cărților, am început deja să uit unde sunt anumite titluri (înainte știam exact unde se găsește fiecare). Acum mă uit mai ales la partea din bibliotecă aflată în fața mea, unde se află cărți ce așteptau să fie citite - cărți de critică, mai ales, dar și de proză, pe care n-am apucat să le parcurg și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
pentru că a fost și foarte fertil. Literatura română a câștigat dimensiuni noi prin aceste traduceri. Cititorii obișnuiți le-au parcurs cu sufletul la gură, dar și criticii și prozatorii le-au citit cu plăcere și le-au fructificat în măsura în care au găsit necesar. Lăsând la o parte puținele plagiate care s-au comis - rușine autorilor! - să ne gândim doar la influențele lor catalizatoare. - Toate acestea se petreceau într-un climat opresiv, în care, din păcate s-a desfășurat cea mai mare parte
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
ești poet, prozator sau critic, ele se rulează mereu și pot fi retipărite. Se consumă. Am sperat că vom ajunge într-un stadiu în care să vedem cărțile noastre retipărite, mereu prezente în librării și în felul acesta să ne găsim și în situația de a obține niște venituri capabile să ne facă existența mai ușoară. Din păcate, nu se întâmplă așa. - Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În al doilea rând, memoriile mele devin un mod de autopedepsire. Am avut ani de zile în viața mea când am fost debusolat, când n-am știut să-mi găsesc axa pe care s-o urmez. Din fericire, mi-am regăsit-o, chiar cu pierderea vederii, pedeapsa ultimă fiind excesivă. Însă atunci când am pornit la scrierea memoriilor am făcut-o cu un gând de maximă sinceritate, altfel nu-și mai
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Te rog să nu uiți asta." - Pagini..., p. 98), deși nu pare, este un răspuns. La el se face referire în scrisoarea din 10 martie: "În prima clipă - răspuns scrisorii matale - ți-am trimis cîteva cuvinte - nu știu ce înțeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adînc din mine și credeam că vor fi suficiente." Pentru că se apropia plecarea la Viena, H. Y. Stahl îi scrie iarăși, peste numai trei zile (13 martie): "Ți-am scris ultima scrisoare întrebîndu-te dacă pot
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
ceri. Poate că m-am înșelat și că nu ești tu acela al meu, dar trebuie să știi că semeni îngrozitor de mult cu ceva ce așteptam. Și de acum: «ce-o vrea Dumnezeu» - spun și de data asta, căci nu găsesc alte cuvinte. Vreau însă să știi, că pentru ce mi-ai dat pînă acum îmi ești drag și aproape că n-am să pot auzi numele tău fără să tresară în mine, adînc, ceva cald, mereu. Și acum: "laissons le
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
fără viață, pe catafalc. "Pe catafalc, Panait Istrati părea tînăr, viu, frumos. Numai că avea splendoarea lui de ochi închiși." 10.III.1931 Panait Istrate, În prima clipă - răspuns scrisorii matale - ți-am trimes câteva cuvinte - nu știu ce înțeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adânc din mine și credeam că vor fi suficiente. Dar deodată mă trezesc că te simt atât de aproape și persistent în gândurile mele încât mi s-ar părea nedrept să-mi schilodesc dorința asta
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
vedea niciodată. De când te-am întâlnit îmi sunt gândurile mai limpezi și simt nevoea puternică să-ți înapoiez ceva din bucuria clară pe care mi-ai dat-o. Panait Istrate îți mulțumesc din tot sufletul și iartă-mă că nu găsesc alt cuvânt decât acest simplu: mulțumesc. Hai să nu murim încă Panait Istrate. Și ce groază îmi era în seara aceea în care ai venit la noi - că o să rămânem străini și că nu o să înțelegi! Peste câteva (5) zile
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
și nedumerit. "De ce ți-ai ales Ceaikovski?", am întrebat. "E aproape de sufletul meu", mi-a răspuns serios. L-am întrebat pe un altul, pianist excelent de jazz într-unul din cluburile Bucureștiului, intrându-i în joc: dacă ar fi să găsești un "Chopin al jazz-ului", la cine te-ai gândi? A răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am bucurat de acest răspuns. Există totuși comunicare între cele două specii muzicale, mi-am spus. Esențialul este
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct de plecare.
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
știi mai multe despre rai decât ea. Seamănă cu unul din altarele acelea din plastic ce strălucesc în noapte? Îți jur că nu mă supăr dacă da. Sunt stelele, în fond, cu adevărat mici? Poate un bătrân cărturar să-și găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu și-o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărțile. Am uitat cea mai mare parte din ceea ce am citit și, la drept vorbind, ce-am
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
de la Realitatea tv. Care dintre posturile de televiziune din Capitală va fi interesat de o emisiune realizată de Stelian Tănase? Asta ar fi, cum se spune, o adevărată probă cu turnesol, că o personalitate independentă și incomodă își mai poate găsi loc la televiziunile centrale. Acelora care s-ar putea întreba " Cine e Stelian Tănase?" le reamintim că dl Tănase și-a dovedit cu prisosință puterile și în calitate de autor de film documentar și ca realizator al unei emisiuni binecunoscute și regretate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
Cîte oare? "Periate", după cum își dă seama dl Rateș. File întregi lipsesc și nu oricare, ci exact acelea (nu zece, douăzeci, aproape trei sute!) care ar fi lămurit dispariția, de exemplu, a lui Vlad Georgescu. Dosarul lui Gorun nu s-a găsit încă. În schimb, acela al lui Bernard e cît se poate de grăitor, deși tot incomplet. Iată: la 20 octombrie 1980, de la Ambasada României de la Bonn (nume de cod: Videle), pleacă o notă intitulată În legătură cu compromiterea și lichidarea lui Noël
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
se presupune că și-a cizelat stilul pentru a fi pe gustul acestuia, iar selectarea și expunerea faptelor s-a făcut în complicitate cu previzibilele reacții ale acestuia. Cu totul altfel stau lucrurile cu jurnalele intime, scrise doar pentru sine, găsite prin cine știe ce întîmplare după moartea autorului și publicate, firește, fără consimțămîntul acestuia. Chiar dacă valoarea literară a unui astfel de text poate fi (este, de multe ori) excepțională, nu cred că se poate vorbi de literatură. Iar publicarea unor astfel de
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
străini, poate chiar mai străini în cea de atunci... Sigur, sigur, eram perfect în afara evenimentelor, dar ele se petreceau în lumea pe care o știam, lumea primei jumătăți a secolului. Acum lumea e alta, oamenii sînt alții - pînă și biologic, găsesc" (p. 240). Există în acest "roman" al singurătății pagini superbe de cea mai pură literatură. De mare sensibilitate artistică și forță literară este sublimul episod al complicității întru singurătate a autoarei cu un păianjen descoperit pe balconul apartamentului bavarez: "... de
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
fapte și pe acțiuni concrete în care actorii principali sînt chiar artiștii și oamenii de afaceri. Parcă anume spre a demonstra că proiectele abstracte pot căpăta forme determinate, un grup de artiști și un om de afaceri de-adevăratelea au găsit resurse materiale și morale pentru a transforma jocurile imaginației în adevăruri tangibile și în realități de necontestat. Spațiul acestei experiențe, unice pînă acum, este localitatea Cărbunari de lîngă Baia Mare, iar personajele care au animat-o sînt sculptorii Mircea Bochiș, Aurelian
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
adesea în asociere cu alte particularități dialectale: "trebe deci să vă uitați pă listă" (timișoara.com); "ne-a zis: "dă-l încolo că nu-i mai trebe nimic!"" (ib.); "că la noi îs magazine da numa ce-ți trebe nu găsești" (Cotidianul 5-11. 03. 2001); "Nu-mi trebe să văd. Mi-or povestit niște muieri..." (Cotidianul 19-25.02.2001); "Ăsta, lui îi trebe cărămizi din Odiesa" (infotim.ro); "îmi trebe gozăriță, cuțât, trei boabe de t'iper, o țâră de poprică
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
Maramureș); "Apăi dacă trăbă, trăbă!" (verena.net; banc cu ardeleni); "Nu-mi trăbă dolari, nu-mi trăbă NATO" (lumeam.ro); "trăbă să deschid o nouă conexiune" (lug.ro). Foarte clară e diferențierea dialectală și în privința formei trebu, pe care o găsim în prezent, în Internet, aproape exclusiv în textele parodice sau colocviale din Republica Moldova: "Nu trebu', c-om mai păți cevai!" (tara.press.md); "trebu să-i știi" (ournet.md); "muzică, night cluburi, festivale, într-un cuvînt tăt shi trebu" (moldova
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
alte șapte studii despre același scriitor. Volumul acesta e aproape ostentativ prin erudiție. Amănuntele de ordin bibliografic și biografic mă duc cu gîndul la sutele de fișe de lectură de pe masa lui Ioan Adam și îmi declar admirația. Criticul îi găsește lui Duiliu Zamfirescu afinități surprinzătoare cu romantici obscuri și necanonici pe care le sprijină cu declarații ale scriitorului din cine știe ce gazetă a vremii și cu generalizări filosofice între paranteze ce ridică la abstract personalitatea scriitorului: �o ruptură a eului, scindarea
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]