1,349 matches
-
le vei lăsa în urmă. Sunt convinsă că foarte repede vom ieși din nou împreună. Să dansăm, să mergem la teatru, la film. Zefir privește mereu la ușa boxei când se deschide, sperând să te vadă pe tine. Îi lipsește galopul prin pădure. Trebuie să-și pună mușchii la treabă. Ca și tine, de altfel. Hmm ... . Deocamdată sunt bucuros că mă pot mișca fără ajutor între pat și fotoliu. Continuă pe un ton scăzut, ghiduș: Azi am mers singur la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de se vedea hăt, până-n aburii de pe Siret. După ce-a terminat, părintele a luat-o către casă. Eu mă țineam în urma săniei, mai ferit, să nu mă vadă. Când au ieșit în șosea caii au luat-o la galop. Eu în urma lor, să nu cumva s-ajung târziu. Acu neta știi că Ghervan stă peste drum de popă. Când am ajuns și eu gâfuind, omul deshăma și băga caii în grajd. Sania era în ogradă, cu poclăzile peste fân
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului numit duce la o exorcizare a acestuia din urmă din magma existenței, la o bestializare a lui: Se punea la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
având la Îndemână banii de la schimbul valutar efectuat la bișnițar, trase afară câteva banknote. Încercând să-i numere: se opri În loc emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
albumul era ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine cronologică. Hârtia era fină, de mătase, scrisul lui Clody ca de copil, mărunt și îngrijit. Petre simțea că inima i-o luase la galop. Respiră adânc și începu să citească prima scrisoare. * Petre, Petre, dragule, iubitule! Încerc să-ți vorbesc "în scris", pare ciudat, dar mi-am zis că asta poate fi o cale de a mă confesa, de a împărtăși, dacă nu ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la stadion, atât la meciurile de fotbal, cât și la chermeze, unde era o atmosferă de sărbătoare întreținută de orchestre locale, de parada portului și a dansului popular, de concursuri de tot felul pe pista de atletism îcălărie trap și galop, ciclism, cros) și pe teren îfotbal pitici, juniori și seniori, volei, lupte libere, box, cursa în saci, skanderbeg, trasul frânghiei, săritura în lungime, stâlpul cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
numărul exact al inamicilor, dădu îndată semnal din trâmbiță să plece împrotiva lor, încălecă el însuși cel dentăi calul de bătălie, împlătoșat și armat până-n dinți, întinse sabia-nainte contra unui inamic ce nu se vedea încă și porni în galop, cu toată oastea tot mereu înainte, parc-ar fi mers la un vânat cu hăitași sau la vreun joc de întrecere de-a călare. Astfel alerga atât călărimea în galop cât și pedestrimea, cu grabă pripită, 30 de stadii (3
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui inamic ce nu se vedea încă și porni în galop, cu toată oastea tot mereu înainte, parc-ar fi mers la un vânat cu hăitași sau la vreun joc de întrecere de-a călare. Astfel alerga atât călărimea în galop cât și pedestrimea, cu grabă pripită, 30 de stadii (3/4 de milă pătrată) contra inamicului și osteniră nebunește înainte de-a se-ncepe atacul, pentru a căruia esecutare temeinică le-ar fi trebuit puterea lor întreagă, care acuma le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ncurcă ca-n ițele unei mreje de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
CÎte pagini ai scris pînă acum?“. I-am spus adevărul: scrisesem optzeci și opt, la care mi-a replicat: „Nici măcar o sută! O să-ți dai repede seama că primele o sută de pagini nu Înseamnă nimic, e ceva ca un galop de Încercare. Nu poți spune că ai Început o carte cu o sută de pagini. Aceste o sută de pagini ajung În general la coș. Mai bine te-ai concentra asupra scenariului tău. Ești un vizual! Îți vei căpăta avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveau să Înlocuiască religia organizată. Pe cît se pare, Jausá era convins că spiritul negresei Marisela rămăsese În casă. El afirma că Îi simțea prezența, cuvintele și mirosul, ba chiar și atingerea În Întuneric. Servitorii, auzind aceste povești, fugiseră la galop, căutînd slujbe cu mai puțină tensiune nervoasă În localitatea Învecinată, Sarriá, unde nu lipseau nici vilele, nici familiile incapabile să umple o vadră cu apă ori să-și cîrpească șosetele. Astfel, Jausá rămase singur, cu obsesia și cu spectrele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
binecuvîntat. Ospătarul dădu din cap respectuos și se Îndreptă spre masa urmăritorului nostru spre a-i preda mesajul. CÎnd auzi ordinele, santinelei i se descompuse figura. Rămase cincisprezece secunde la masă, zbătîndu-se Între forțe insondabile, iar apoi se avîntă În galop În stradă. Fermín nu se deranjă nici să clipească. În alte Împrejurări aș fi savurat episodul, Însă În acea seară eram incapabil să-mi iau gîndul de la Bea. — Daniel, revino cu picioarele pe pămînt, că avem de discutat nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În brațele Beei și ale locotenentului Palacios, care și-a stricat costumul oficial cu sîngele meu. Glonțul, spuneau medicii, care vorbeau despre mine crezînd că nu Îi aud, Îmi sfărîmase coastele, Îmi ștersese inima, secerase o arteră și ieșise la galop printr-o rînă, luînd cu el tot ce Întîlnise În drum. Inima a Încetat să-mi bată vreme de șaptezeci și patru de secunde. Mi s-a spus că, atunci cînd m-am Întors din excursia mea În infinit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
orașul cu o sută optzeci la oră, se izbesc de zidul Împrejmuitor din partea opusă, se opresc Într-un nor de praf, se privesc În ochi unii pe alții, se Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare care-o străbătea, și brusc, o apucă o dorință năvalnică să galopeze ușor pe scara de incendiu. Îmi botezasem calul Fleet. Era foarte iute și musculos. Trase din țigară și apoi adăugă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în direcția maiorului Privett-Clampe. Acesta, astfel așezat ca să nu scape din ochi barul, discută cu Vesey, care are figura trasă, elevată a unuia care caută o portiță de scăpare. — Șiretlicul preferat al bătrânului Crusty, zice maiorul, este să mergi în galop cu toată viteza spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o parte... Veselia lui este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic toată ziua și simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adevărată de primăvară. Pentru o jumătate de oră nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două creaturi diferite, dar complementare, fiecare din ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am văzut trecând spre Făget... Sunt trei spânzurați, la marginea șoselei, într-o pădurice... Mi-am adus aminte de pădurea spânzuraților... Până și calul meu s-a speriat și a pornit într-un galop nebun... Acuma, la întoarcere, nici n-am mai venit pe șosea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca să nu mai văd grozăvia ceea... Și Curtea Marțială de-abia și-a început activitatea! Tocmai când să plec încoace, am auzit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de definit, apoi judecătorul luă în mâna dreaptă cuțitașul de tăiat hârtie și se jucă cu el un lung moment, făcându-l să danseze pe suportul de hârtie. Un dans rapid, ceva între polcă și cadril, viu și sprinten precum galopul unui armăsar, care încetă la fel de brusc precum începuse. Iar aici începu supliciul lui Josăphine. Judecătorul și colonelul optară pentru o ofensivă comună, fără să fie totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]