1,147 matches
-
permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin de inspirație. Dar sînt mistere de creație Ce-s aplicabile în doi” (Mihu Dragomir) Impozit pe frumusețe Geo strângea în mână tulpinile firave ale buchetului de garoafe roșii.Regina florilor! Părea stingher în grupul de tineri. I se părea că toata adunarea se uita la florile sale jalnice.O tânără îi zâmbi.Se simți cool. Era pentru a doua oară când participa la cununia civilă a lui
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
negru din pahar strălucea în lumină. Incepu să bea.Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta virilă din bărbie și cravata muștar.Se decise.Se ridică de pe canapea,trecu printre dansatori și se apropie de el. Nu ești dumneata,Emil Vrăjescu?Olimpiada de fizică
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să fie Înăuntru”. Și totuși era prea multă liniște. În sală erau doar câțiva elevi din clasele 9-10. Eram nedumerită. Unde este profesoara C. și unde sunt elevii clasei a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acest pământ să fim toți ca un inel; ca o sfântă alianță sau o sfântă cununie să bem numai apă vie în credință și speranță, iar Iubirea ce ne-adună, de la munte pân’ la mare să facă din fiecare o garoafă-ntr-o cunună. 15. Moment aparent bacovian Totul are un sfârșit inopinat. Nu mai trimit in lume nicio vorbă, botezuri pe furiș, înmormântări c-o ciorbă, un fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
noastră locuiește într-un orășel liniștit, de lângă Chicago. A depășit cincizeci de ani și lucrează la o companie unde transmite comenzi. Ne dă un exemplu, ca să înțelegem mai bine. "Cineva din Chicago vrea să trimită, să zicem, un coș cu garoafe sau cu trandafiri, împreună cu un mesaj, unei femei care a născut la un spital din Paris. Se adresează companiei noastre. Mie îmi vine pe computer textul comenzii și al mesajului. Trebuie să-l transmit, literă cu literă, fără greșeală, după ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Buongiorno tristezza Torniamo dove un giorno t'incontrai E dissi di lei: "Mi vuole ancora bene" E mi sbagliai!... Sau nici măcar în seara spectacolului n-avea să scape de obsesia melodiei?... Dar, șezând pe locul lui, în sală, cu o garoafă în mână, o aștepta pe Geta să se ivească pe scenă, și până atunci încerca din răsputeri să intre în miezul acțiunii fiindcă ea era implicată în acea acțiune, nu-și dădea seama cât de mult și chiar asta era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
implicată în acea acțiune, nu-și dădea seama cât de mult și chiar asta era una dintre întrebările pe care dorea să i le pună la sfârșit, când aveau să se întâlnească la ieșirea artiștilor, după ce îi va fi dat garoafa: erai conștientă avea s-o întrebe de drama pe care o trăia Sorina, fata cea mică a împăratului, sau erai atât de concentrată asupra dansului, mă rog, să nu greșești niciun pas și așa mai departe, încât nici nu luai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cineva ieșea la iveală în gang și era una dintre colegele ei Paul nu știa dacă era una din colegele de dans sau vreo altă actriță; și Geta se apropia cu pași repezi de locul unde o aștepta Paul cu garoafa în mână. Cu un picior pe trotuar deja, Geta aproape că trecu de el fără să-l observe, dar făcu asta numai fiindcă voia să-și ia rămas-bun de la colega ei nu într-un loc atât de strâmt cum era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl știa sau poate altul de o calitate încă și mai bună. Față de cum era ea îmbrăcată și aranjată, Paul se simți ca un sărăntoc... Iar ceea ce urmă se derulă cu o repeziciune neprevăzută. Până să apuce să-i dea garoafa, un individ se ivi lângă ei ca din pământ, de fapt lângă ea, lângă Geta, și nici nu l-ar fi băgat în seamă pe Paul dacă Geta nu i-ar fi prezentat în mare grabă unul altuia: un prieten
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se adresă Getei: Cina sau Trocadero? Tu alegi. Oare Geta pe care îl alesese dintre cele două restaurante de lux? Paul nu-și mai amintea în timp ce străbătea strada Lipscani în drum spre cămin. Constată că nu mai avea în mână garoafa, ceea ce ar fi trebuit să însemne că i-o dăduse Getei și că Geta o acceptase, dar nu-și mai amintea momentul când se întâmplase asta. Iar melodia italienească nu numai că nu-i mai cânta în cap, dar nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Se va evita orice confuzie. În plus, numerele nu pot fi moștenite. Prea multă lume profită de nume. Fiul, fiica, nepotul lui CUTARE etc. Ești agitat. Nici nu prea ai mâncat azi. Cumpără-ți un corn; taie aciditatea. Apoi o garoafă și poart-o la butonieră. Albă. E bine ca lumea să te creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic chiar (dacă termenul n’ar fi compromis astăzi) decît o făcea cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de detectarea și extragerea energiei bionice existente în aer, „nasul știe mai bine”. De exemplu, nasul este suficient de sensibil ca să simtă mirosul unui trandafir de la celălalt capăt al unei grădini și să-i distingă aroma de aceea a unei garoafe. Acest lucru se întâmplă deoarece mirosul este qi și are proprietăți bioactive atunci când e inspirat prin terminațiile olfactive sensibile ale nasului. Energia bioactivă a aromei și capacitatea nasului de a o absorbi pentru beneficii terapeutice sunt dovedite de eficacitatea aromaterapiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ordine, dar n-o lăsa inima. Dă omu' o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu’, așa mă strigă lumea. Păi înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
abia dacă mai observai. Publicul de la premieră cu siguranță nu observase. Cum mai râdeau! Și cum mai aplaudaseră la final! Inutil de precizat că Wilde nu se arătase timid În a răspunde apelurilor care chemau „Autorul la rampă!“ Cu o garoafă verde la reverul hainei de seară și ținând o țigară În mâna acoperită cu mănușă mov, ținu un discurs lung, Încheind astfel: Actorii ne-au redat fermecător un text plin de Încântare, iar reacția dumneavoastră este extrem de inteligentă. Vă felicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare (alte ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele de garoafă. Căpătase obiceiuri străine și se înfrățise cu ele, încât ajunseseră să îi placă: bea vin roșu și aspru, totdeauna mai vechi de cinci ani, însă niciodată o lacrimă mai mult peste un pahar, pe care îl sorbea parcă în transă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine... Moș Leu își îndemna armăsarii trăgând cu furie dintr-o lulea, în care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]