2,575 matches
-
toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-l dădăcesc toată viața!" Și ziua aceea veni. Într-o dimineață îl înarmă cu gentuța lui obișnuită, în care îi puse o felie de pâine cu gem de prune, îi așeză cu grijă în jurul gâtului șnurul cu cheia de la garsonieră și-l conduse până la ușă. Apoi, alergă la fereastră să-l urmărească până la ultimul bloc din cvartal, când schimba sensul de mers. Observă că nu era pietricică să-i stea în cale pe care să n-o zburătăcească, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aștepta de fiecare dată cu masa întinsă, ca pe un prinț. Într-o zi însă, când băiețelul deja trebuia să fie acasă și nu mai apărea, Simona intră se alertă. Ca orice mamă grijulie, stătea cu inima strânsă la fereastra garsonierei. Trecuse mai mult de o jumătate de oră. Situația începea să o îngrijoreze. Cu fiecare secundă scursă pe cadranul ceasului, înspăimântările ei se amplificau. După 45 de minute de așteptare, Răducu tot nu se arătă în pragul ușii. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în capătul aleei dinspre magazinul central, o femeie cu un copil alături. Pe măsură ce se apropiau cei doi, desluși că băiețelul era chiar Răducu. Inima îi fu săgetată de o nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană, coborî cîte două sau trei trepte deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi începu să alerge ca o besmetică. În cele din urmă, ajunse lângă cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
continuă. Nu știa nici el de ce bea, de necaz, pentru a alunga spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Deși i se declanșau crize greu de stăpânit, Simona apela neabătut la aceleași cuvinte încurajatoare: Va veni într-o zi, fii sigur, puișorul mamei!" Îl săruta de mai multe ori, îl conducea până la ușă, apoi alerga la fereastra micii sale garsoniere urmărindu-i fiecare pas. Inima i se umplea atunci de bucurie, ca apoi să i se umbrească și fața și sufletul. Pleca de multe ori spre școală cu o oră înainte, calculându-și că are timp suficient să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și șeful hotelui D. A glumit cât a putut pe seama locuinței mele, dar la plecare a spus: “Voi face tot posibilul să te scot de aici, Împotriva tuturor legilor lui D-zeu”. După câteva luni, am intrat În posesia unei garsoniere, prima care s-a vândut În oraș, unde urma să l aduc și pe fiul meu M. , atunci În vârstă de 12 ani. Până să mă mut În noua casă, mi-a propus să-l Însoțesc la Piatra-Neamț, unde trebuia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
corespunzător. Fiecare serviciu trebuie tratat individual, dar nu înainte ca fiecare fetiță să-l negocieze cu mine. Noi suntem o mină de aur și de argint, trebuie să ne valorificăm bine resursele. Dacă nu ne alegem măcar cu câte o garsonieră, ne lăsăm de meserie. O garsonieră pe viață și o vacanță la Varna, în fiecare an, acesta trebuie să fie visul nostru de aur". "Și după aceea ce facem?" a întrebat una timidă și, se pare, lipsită de experiență. Toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar nu înainte ca fiecare fetiță să-l negocieze cu mine. Noi suntem o mină de aur și de argint, trebuie să ne valorificăm bine resursele. Dacă nu ne alegem măcar cu câte o garsonieră, ne lăsăm de meserie. O garsonieră pe viață și o vacanță la Varna, în fiecare an, acesta trebuie să fie visul nostru de aur". "Și după aceea ce facem?" a întrebat una timidă și, se pare, lipsită de experiență. Toate sindicalistele s-au tăvălit pe jos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mi-ai făcut o bună impresie, se vede că ești bine croit. Și, după o pauză, timp în care îl măsură din cap până în picioare, zise: ce părere ai dacă s-ar ivi ocazia să-ți ofer o locuință, o garsonieră în zona fabricii de ulei, nu e una cu confort sporit, dar e o locuință? - Ar însemna că totuși, așa cum se spune: speranța moare ultima! - Deocamdată trebuie să mă edific, dacă n-a fost ocupată. A fost refuzată de mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
inginer, care construia atâtea edificii în oraș și care ar fi putut să i găsească o locuință, fie ea cât de modestă, dar se vede că nu avusese încotro. Și dădu o altă turnură discuției : - Dacă vei avea puțin noroc, garsoniera aceea ar putea fi a ta! Acum când știu cine e tatăl tău sunt sigur că poate să-ți dea o căldare cu var, și ce ar mai fi de pus la punct pe acolo. Un bun gospodar poate să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
seara aceea, întârziase mai mult ca de obicei. Când auziră poarta, se ridicară de la locurile lor și-i ieșiră în întâmpinare: - Ce s-a întâmplat? - Nimic grav, mă pot însura! De luni am serviciu și poate voi avea și o garsonieră. - Cum asta? - Președintele Consiliului popular mi-a spus că i se pare că ar fi o garsonieră în zona Fabricii de ulei, care nu e chiar de lux, și dacă nu a fost ocupată, s-ar putea să mi-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i ieșiră în întâmpinare: - Ce s-a întâmplat? - Nimic grav, mă pot însura! De luni am serviciu și poate voi avea și o garsonieră. - Cum asta? - Președintele Consiliului popular mi-a spus că i se pare că ar fi o garsonieră în zona Fabricii de ulei, care nu e chiar de lux, și dacă nu a fost ocupată, s-ar putea să mi-o repartizeze. Dacă-ți dă tatăl tău o căldare cu var, și mai vezi tu pe acolo ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întru admirare, le Îmbrac, le mângâi ușor, cu gesturi tandre, țesătura Încă fină, plăcută la atingere. Iar ele parcă tresar. Și din nou se naște acea stare de bine, acea comunicare specială Între mine și ele. Azi am adus În garsonieră o femeie de pe stradă. Dar nu am făcut-o pentru sex. Exclus. Contravine principiilor mele. După accident căci existența mea se Împarte acum În două lungimi de... viață (sau În două vieți): cea de dinainte de accident și cea de după accident
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un soi de siguranță În glas care putea fi numită chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri și am privit-o câteva clipe (cuvintele mi se aglomerară pe buze și Înghețaseră acolo), i-am spus că se află În garsoniera mea, că poate pleca oricând voiește și că am adăpostit-o pentru că m-a Îngrijorat postura În care am găsit-o (oare de ce am spus asta!), că... Mi-a cerut să-i arăt unde este baia și a dispărut repede
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cerut niciodată așa ceva. Nu-l mai ascultam. Informația lui cu privire la siameză mi-a dat de gândit, tulburându mă peste măsură! Până la urmă, dacă stăteam bine să cuget, tot un fel de siameză găzduiam și eu, nui așa, la mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred că Începe să-mi lipsească Melanie. Simt asta mai ales atunci când nu este cu mine (voiam să spun - la mine) În garsonieră. Ea nu știe. Nu va ști niciodată! Voi fi foarte discret, cu aceeași atitudine pe care mi-am impus-o. De fapt, nici nu prea are cum să și dea seama de lucrul acesta. În majoritatea timpului cât suntem „Împreună
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc șontâc, șontâc-șontâc... Minute În șir. Ceasuri În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pă la spate. Pă mine! Pă mine care te-am scos din mizeria în care trăiai. Ai uitat, făi, dobitoaco, cum stăteai cu chirie în Rahova? Te-am scos dân foame, mă, dân foame te-am scos! Ți-am luat garsonieră în Drumu' Taberii și Logan nou-nouț. Te-am scos în lume, la Bamboo, în Twice, la Cafeneaua Actorilor, unde, ține cont!, ți-am dat pizza forno d'oro, fă, la Casa Ardeleană, unde mănâncă adevărații domni, că cu ochii tăi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi de acord și domnișoara. "Da' totuși..." "Totuși ce? Am io un ban în bancă, da' nu-i d-ajuns. Ce-am scos până acu', am investit, știi și tu. O tarla dă cinci mii dă metri în Roșu, două garsoniere și un apartament în Dorobanți. Toate își scoate banu' dân chirii, decât pământu' a rămas fără să producă. Da' tot nu acoperă paguba." " Vinde și tu un lot dă cinci sute dă metri și ai scăpat..." "Acu'? Piața-i moartă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]