2,189 matches
-
, Lascăr (pseudonim al lui Sebastian Salmen; 14.X.1908, București - 9.X.1976, București), gazetar, traducător și dramaturg. Este fiul Sofiei și al lui Leonard Salmen, pictor. Frecventează Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvit în 1926, și urmează doi ani la Conservatorul de Artă Dramatică. Angajat al librăriei bucureștene „C. Dobrogeanu-Gherea” (1926-1927), ulterior este funcționar
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
SELEJAN, Radu (5.XI.1935, Brad - 7.VI.2000, Sibiu), poet, gazetar și prozator. Părinții săi sunt Victoria (n. Radovici) și Teodor Selejan, muncitor. Termină școala elementară în orașul natal și urmează tot la Brad Liceul Ortodox „Avram Iancu” (1947- 1948), transformat în Școala Tehnică Minieră (1949-1953). Câțiva ani se va angaja
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
SCURTU, Ion (17.III.1877, Brașov - 23.VII.1922, București), istoric literar, editor și gazetar. Este fiul Anei (n. Drăgan) și al lui Ioan Scurtu, profesor. După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu întârzie să preia tirul, și furia listelor negre escaladează, inflamându-se la maximum - pentru descurajarea ripostei - în preajma tuturor marilor măsuri politice de consolidare a noului regim. Sunt detaliate
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
ȘICLOVANU, C.[oriolan] I.[ancu] (5.II.1908, Brăila - 25.III.1953, București), poet și gazetar. Este fiul Lucreției și al lui Nicolae Șiclovanu, care avea studii de inginerie la Budapesta și venise în Regat de la Arad. Urmează clasele primare la Brăila și la Sulina, unde tatăl său funcționa ca membru al Comisiei Europeane a Dunării
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, parcurge treptele acestei cariere de la corector până la secretar de redacție și redactor la periodice precum ,,Facla”, ,,Adevărul”, ,,Omul liber”, ,,Capitala”, ,,Curentul”. Mai trimite versuri la ,,Azi”, ,,Cetatea literară”, ,,Herald”, ,,Abecedar”, ,,Radical”, ,,Viața literară
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
, Emil (12.V.1897, Hudești, j. Botoșani - 5.II.1977, București), gazetar, poet și traducător. Fiu al Zoei și al preotului Ion Sârghie, S. a absolvit și el seminarul, în Iași, la „Veniamin Costache”, dar nu s-a îndreptat către preoție, ci a urmat (sau numai a audiat) cursuri la Facultatea de
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
și Filosofie și la Drept. În 1916, în „Unirea”, semnează întâiul articol, iar primele versuri îi sunt tipărite în „Zorile” din 1919. Începând din 1921 se va afirma ca un „muncitor al scrisului zilnic” - cum se autodefinea -, dovedindu-se un gazetar talentat și pasionat, prob și de largă deschidere intelectuală. Colaborator devotat al publicațiilor ieșene, apropiat de cercul de la „Viața românească”, e prezent masiv și în periodicele bucureștene. Scrie în „Mișcarea”, „Gândul nostru”, „Rampa”, „Libertatea”, „Lumea” (1926-1936), „Politica”, „Pagini moldovene”, „Manifest
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
RL, 1977, 6; Massoff, Teatr. rom., VII, 163, 211, 295; Leon, Umbre, IV, 223-232; Maftei, Personalități, V, 236-238; Teodorescu-Braniște, Presă și lit., II, 175; N. Carandino, Nopți albe și zile negre, București, 1992, 255-256, 281, 395; Aurel Leon, Un mare gazetar al Iașului, „Monitorul”, 1995, 63; Lazarovici, Dicț. scriit. botoșăneni, 179; Dicț. scriit. rom., IV, 216-217; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 375. S. C.
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
ȘIȘMANIAN, Ara Alexandru (26.I.1951, București), poet. Este fiul Ecaterinei Șișmanian (n. Erițpohanov), traducătoare, și al lui Takor Șișmanian, gazetar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Lazăr” și Facultatea de Limbi Orientale, secția hindi, unde îi este profesor Sergiu Al-George; teza de licență are ca obiect sacrificiul vedic. Colaborează cu cronici și studii la „Luceafărul” și „Steaua”, sub pseudonimul Alexandru Romașcanu
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
SMOCHINĂ, Nichita P. (14.III.1894, Mahala, j. Chișinău - 14.XII.1980, București), gazetar și etnograf. Este fiul Agafiei și al lui Parfenie Smochină. Urmează școala primară, pe cea parohială și liceul, cu predare în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe front, ajungând la gradul de căpitan și
SMOCHINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
el rupt de axa întregii creații a lui Camil Petrescu. Preocuparea pentru „omogenitatea structurală” a operei este esențială în demersul lui S. În a doua carte, distingând proza lui Tudor Arghezi, prin mai amplul ei „coeficient de imaginar”, de publicistica gazetarului, criticul avansează câteva definiții: bunăoară, imaginea mediului monahal (Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
SEBASTIAN, Mihail (pseudonim al lui Iosef M. Hechter; 18.X.1907, Brăila - 29.V.1945, București), dramaturg, prozator, gazetar și eseist. Este fiul Clarei (n. Weintraub) și al lui Mendel Hechter, funcționar comercial. Urmează cursul elementar și Liceul „N. Bălcescu” în orașul natal. În 1926 își susține bacalaureatul, teza sa fiind deosebit de favorabil apreciată de președintele comisiei, Nae Ionescu
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
, M.[ihail] G. (1.IV.1893, Mețova, Grecia - 1959, București), poet, prozator și gazetar. Tatăl lui S., Guli Papageorge Samarineanu, era un ardent luptător pentru păstrarea identității etnice a aromânilor din Pind, cognomenul luându-și-l de la localitatea Samarina, unde se stabilise. Ideea independenței acestei localități și a zonei limitrofe o va plăti cu
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
, cotidian apărut la Iași între 1 noiembrie și 15 decembrie 1896. Organ al grupării politice ieșene a lui Take Ionescu, ziarul era redactat, cu destulă îngrijire, de câțiva tineri gazetari cu veleități literare, printre care și Eugen Herovanu. În S. nu se publică prea multă literatură originală, doar câteva schițe de Herovanu și de G. Botez-Gordon. În schimb, se dă o atenție deosebită vieții culturale, discutată în forme variate - note
SARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289489_a_290818]
-
politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller și Byron, sau se cenzurează terminologia necorespunzătoare utilizată de unii cronicari dramatici. Articolul O odă tulbure este consacrat lui D. Bolintineanu, criticat cu violență pentru versurile
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
decembrie 1900; altă serie iese de la 2 martie 1923 până la 7 iulie 1924. Scos de conservatori în perioada guvernării lor, T. devine, după câteva luni, odată cu instaurarea liberalilor la putere, un ziar de opoziție. Din 21 noiembrie 1876 scriitorul și gazetarul Gr. H. Grandea primește însărcinarea de redactor. La începutul anului 1877 direcția ziarului îi revine lui Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici, care colaborase de la înființare, este angajat redactor al paginilor de politică externă și de literatură. În același an, la
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
situația de a-l critica pe P. P. Carp și chiar pe Titu Maiorescu. Atitudinea independentă a redactorilor și, implicit, a oficiosului conservator are ca rezultat o scădere a subvențiilor acordate de șefii partidului. Totodată, presiunile exercitate asupra celor trei gazetari cresc. În aceste condiții, Caragiale, primul, se hotărăște să părăsească T., fiind urmat, după câteva luni, de Slavici. Sarcina copleșitoare de a scrie aproape în întregime ziarul îi revine astfel lui Eminescu. O vreme, din ianuarie 1882, va figura ca
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
TEODOREANU, Ionel (6.I.1897, Iași - 3.II.1954, București), prozator, memorialist. Este fiul Sofiei Teodoreanu (n. Muzicescu), profesoară la Conservatorul din Iași, și al lui Osvald Teodoreanu, avocat, magistrat, om politic, gazetar. Bunicul dinspre tată, Alexandru Teodoreanu, a fost o figură de prestigiu a magistraturii ieșene, iar cel dinspre mamă, Gavriil Musicescu, originar din sudul Basarabiei, s-a impus ca o personalitate proeminentă a muzicii românești. Scriitorul Al. O. Teodoreanu este fratele
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi gazetar la cotidianul „Tineretul liber” (1989-1991), lucrează din 1994 ca muzeograf la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, din 1998 fiind angajat și la Muzeul Literaturii Române. Înființează Editura Vinea în 1991 și Institutul pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene (ICARE
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
de la 7 iunie 1884, de Cornel Pop Păcurar. Vor mai fi redactori responsabili Septimiu Albini, Pompiliu Pipoș, ziaristul bucureștean Adrian Cașolțeanu, Cornel Scurtu, Teodor V. Păcățian, George Coșbuc (între 27 martie și 2 aprilie 1889) și alții, în total optsprezece gazetari, dintre care unii în două și chiar în trei rânduri. Schimbările foarte dese sunt o urmare a conflictelor cu autoritățile, în urma cărora redactorul responsabil era fie suspendat, pe o perioadă determinată ori definitiv, fie trimis în judecată și condamnat la
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
continuu, coerent, de esențializare lirică și modernitate. Antologia de autor Poezii din secolul trecut (2002) conține materia cărților anterioare și texte recente, împlinind portretul poetului sexagenar. Cuvinte încrucișate (1996) și Mătrăguna dulce (2001) adună, într-un conglomerat eclectic, texte de gazetar polemic, schițe și portrete, reverii și meditații pe marginea vieții literare, eseuri. Încă de la întâia plachetă poezia lui T. pare să își precizeze direcțiile, obsesiile și mijloacele de expresie. Deschizându-se cu o „fereastră”, în mod simbolic „închisă”, dar prin
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor politice dintre extremele dreaptă și stângă, tânărul gazetar va adera la cea din urmă, la ale cărei periodice va scrie. Poziția sa e marxizantă, dar sub o influență venită dinspre pariziana „la rive gauche”. În acest sens, criticul contrapune romancierilor „descompunerii contemporane” (L. F. Céline, Erich Kästner, Alfred
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
TUDOR, Sandu (pseudonim al lui Alexandru Teodorescu; 22.XII.1896, București - 17.XI.1962, Aiud), poet, eseist și gazetar. Este fiul Sofiei și al lui Alexandru Teodorescu, consilier, apoi președinte al Înaltei Curți de Conturi. Face clasele primare la București, pe cele liceale la Ploiești, se înscrie la Academia de Arte Frumoase din capitală, întrerupând după un an, e
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
în marină, la Constanța (1922-1924), reluându-și studiile universitare de filosofie și teologie la revenirea în București, interval în care va fi și secretar la Universitate. Debutează cu versuri la „România nouă”, în 1921, își continuă activitatea de poet și gazetar la „Farul” (Constanța, 1922). Primul volum de versuri, Comornic, îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]