6,556 matches
-
minut (7500 ml/minut). Acest volum este cunoscut sub numele de ventilație totală sau volum - minut. Volumul de aer care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul pulmonar înconjurător. Astfel, volumul de aer proaspăt care ajunge
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
volumul de aer proaspăt care ajunge în zona respiratorie în fiecare minut este (500 - 150) x 15 = 5250 ml/minut și poartă numele de ventilație alveolară; are o importanță deosebită deoarece reprezintă cantitatea de aer proaspăt inspirat disponibil pentru schimburile gazoase. Fluxul de aer și difuzia la nivelul căilor aeriene Sistemul de căi aeriene care participă la ventilație se bifurcă succesiv în ramuri de dimensiuni din ce în ce mai mici. Folosind datele Weibel se poate calcula aria de secțiune pentru fiecare generație de căi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată că viteza aerului inspirat scade rapid când aerul pătrunde în zona respiratorie. Acest fenomen reprezintă difuzia gazoasă datorată mișcării aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică (numai de câțiva mm) astfel încât diferențele de concentrație de-a lungul căilor aeriene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
absența acestor receptori hipoxemia severă deprimă centrii respiratori prin efect direct asupra centrilor respiratori. Reacția chemoreceptorilor periferici la variațiile pCO2 este mai puțin importantă decât cea a chemoreceptorilor centrali. De exemplu, când unui subiect normal i se administrează un amestec gazos de bioxid de carbon în oxigen, mai puțin de 20 % din răspunsul ventilator poate fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mici care se află pe lângă lobulii pulmonari și se unesc formând patru vene pulmonare mari care se varsă în atriul stâng. Funcția principală a circulației pulmonare este de a asigura curgerea sângelui spre bariera alveolo-capilară pentru a se realiza schimbul gazos, și apoi returul venos al sângelui oxigenat spre atriul stâng. Totuși circulația pulmonară mai are și alte funcții importante. Una dintre acestea este de rezervor de sânge. Volumul sanguin de la nivel pulmonar poate crește foarte mult fără creșteri presionale semnificative
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
întregul debit cardiac în același timp. Se întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
pentru a ridica sângele până la vârful plămânului. Ea poate să apară dacă presiunea arterială este redusă (după hemoragii severe) sau dacă presiunea alveolară este crescută (în cursul presiunii pozitive de ventilație). Această zonă ventilată dar neperfuzată este inutilă pentru schimbul gazos; spațiu mort alveolar. In zona 2 presiunea arterială pulmonară este crescută datorită efectului hidrostatic și depășeste presiunea alveolară. Totuși, presiunea venoasă este încă foarte scăzută și este mai mică decât presiunea alveolară; aceasta conduce la caracteristici importante presiune-debit. In aceste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune parțială între sectoarele traversate. Factorii de care depinde rata de difuziune (D) sunt cuprinși în ecuația Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează extrem de rapid pentru CO2 în comparație cu oxigenul, cu toate că gradientul de presiune dintre capilar și interstițiu este de numai 5 - 6 mm Hg, datorită difuzibilității mari a bioxidului de carbon. Valoarea pCO2 depinde de debitul sanguin și de intensitatea proceselor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
scos în evidență noi aspecte ale prezenței și rolului componentei vegetative în cele mai variate forme de activitate ale organismului, făcând din ce în ce mai dificilă însușirea, asamblarea și prezentarea lor unitară. Suficiente dovezi clinico-experimentale convingătoare pledează în favoarea existenței unei posibile mediații neurochimice gazoase și a sistemului nervos enteric ca cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. În prezent este unanim admis că funcțiile balansate simpatico-parasimpatice stau atât la baza stării de sănătate și diverselor stări patologice cât și a progreselor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bioactive aparținând mediației chimice colinergice, adrenergice, serotoninergice, histaminergice, aminoacidergice, peptidergice, purinergice, nitrinergice etc. O parte dintre acestea, precum și alte substanțe endogene îndeplinesc rol de cotransmițători sau neuromodulatori sinaptici. În ultimii ani au apărut dovezi experimentale în favoarea existenței unei mediații chimice gazoase, având ca mediatori chimici oxidul nitric, monoxidul de carbon și hidrogenul sulfurat implicați atât în neurotransmiterea anterogradă, cât și în cea retrogradă. Fiind gaze ușor difuzibile prin membranele celulare, acestea sunt implicate și în comunicarea interneuronală non-sinaptică gazoasă prin simplă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediații chimice gazoase, având ca mediatori chimici oxidul nitric, monoxidul de carbon și hidrogenul sulfurat implicați atât în neurotransmiterea anterogradă, cât și în cea retrogradă. Fiind gaze ușor difuzibile prin membranele celulare, acestea sunt implicate și în comunicarea interneuronală non-sinaptică gazoasă prin simplă difuziune atât centrală, cât și periferică. În cele ce urmează vor fi succint expuse substanțele biologic active cu statut cert sau potențial de mediatori chimici sau de neuromodulatori ai răspunsurilor celulare postsinaptice. Principalele substanțe endogene care își dispută
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de cafeină și teofilină. Efecte sinaptice diferite exercită adenozina și ATP nu numai la nivel cerebro-spinal, ci și în unele țesuturi și organe periferice, îndeplinind rol de mediatori chimici ai inervației vegetative non-adrenergice și non-colinergice. I.6.9. MEDIAȚIA CHIMICĂ GAZOASĂ Progresele tehnice din ultimele decenii au precizat că nu numai radicalii liberi ai oxigenului, ci și speciile radicalare ale azotului și carbonului determină modificări importante ale excitabilității neuronale centrale și periferice. I.6.9.1. Monoxidul de azot (NO). Identificat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel central, NO participă atât ca neuromodulator cerebro-vascular, cât și ca participant la biochimismul funcțional al creierului. Enzima nitroxid-sintază formatoare de NO este implicată în medierea stimulilor nociceptivi de la nivelul căilor somato-senzitive cerebrospinale (Meller și Gebhart, 1993). Fiind produs neuronal gazos cu moleculă mică ușor difuzibilă prin membranele celulare, NO asigură transmiterea chimică nitrinergică centrală și periferică a mesajelor atât în sens anterograd postsinaptic, cât și retrograd presinaptic, cu participarea calmodulinei și ionilor de calciu (fig. 58). Dintre celelalte substanțe bioactive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol de mediator chimic relaxant al fibrelor non-colinergice și non-adrenergice vegetative. I.6.9.2. Oxidul de carbon (CO) Rezultat din degradarea hemului hemoglobinei sub influența hemoxigenazei, participă împreună cu NO la neurotransmiterea sau modularea neurovasculară centrală și periferică. Drept moleculă gazoasă semnal, CO provoacă atât reacții miorelaxante și vasodilatatoare locale, cât și activarea mediației chimice anterograde și retrograde centrale prin intermediul sistemului guanilatciclazei-cGMP. Efectele stimulante de la nivelul structurilor neurovasculare centrale ale CO contribuie la reacțiile reflexe inhibitorii de tip depresiv, însoțite de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și nu au receptori specifici. Plecând de la aceste particularități structurale și funcționale, transmițătorii chimici endogeni au fost recent clasificați în neurotransmițători (acetilcolină, catecolamine, serotonină, histamină, glutamat, GABA, glicină etc.) și gazotransmițători (CO, NO, H2S). Noile date referitoare la existența difuziunii gazoase a semnalelor celulare demonstrează că problema transmiterii și comunicării interoneuronale și neuroefectoare nu se limitează la mediația electrochimică clasică, ci este mult mai complexă. I.6.9.3. H2S (hidrogenul sulfurat) În cazul H2S (hidrogenul sulfurat) rezultat din metabolizarea L-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are o componentă nitrinergică, nu se însoțește de activarea căii guanilat ciclază - GMPciclic. În afara acțiunilor vasodilatatoare centrale și periferice, H2S posedă proprietăți miorelaxante gastro-intestinale și inhibitorii ale reacțiilor proliferative și inflamatorii tisulare (Rinaldi și colab., 2006). Participarea H2S ca mesager gazos alături de NO și CO la realizarea transmiterii sau modulării de semnale intercelulare deschide noi perspective cognitive și aplicative cercetărilor de neurobiologie moleculară cu implicații normale, patogenice și terapeutice imprevizibile. PARTEA A II-A II.1. REGLAREA NEUROUMORALĂ A FUNCȚIILOR ORGANO-VEGETATIVE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu depășește 1/5 din presiunea aortică, deși fluxul sanguin pe minut este egal (aproximativ 5 l/min). Rezistența mică, distensibilitate și complianța mare a vaselor pulmonare asigură regimul de joasă presiune al circulației sanguine la nivelul teritoriului de schimb gazos alveolo-capilar. Astfel devine posibilă și eficientă deplasarea sângelui și difuziunea gazelor sanguine prin membranele capilarelor pulmonare în condițiile unui gradient redus de presiune sanguină pulmonară. Variațiile presionale ale deplasării sângelui în diferite segmente ale arborelui vascular sistemic și pulmonar sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capilarelor pulmonare în condițiile unui gradient redus de presiune sanguină pulmonară. Variațiile presionale ale deplasării sângelui în diferite segmente ale arborelui vascular sistemic și pulmonar sunt prezentate în figura 85. Vasomotricitatea circulației pulmonare deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, ca urmare a adaptării perfuziei la ventilație prin intermediul inervației simpatico-adrenergice și colinergice de la nivelul plexurilor anterior și posterior pulmonare. Vasele pulmonare fiind vase de capacitanță, reacționează prin variații mari de volum la modificări mici vasomotorii. În afara fibrelor simpatice vasoconstrictoare, vasele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aparțin sistemului nervos somatic, fiind doar sub controlul neuroreflex al receptorilor viscerali și fibrelor aferente somato-vegetative comune, căile respiratorii și vasele circulației pulmonare sunt reglate de către fibrele vegetative eferente simpatice și parasimpatice. La mamifere și om, actul complex al schimburilor gazoase între organism și aerul atmosferic se realizează în trei etape: pulmonară, sanguină și tisulară, cu participarea căilor aeriene și plămânilor pe de o parte și a pompei cardiace pe de alta. Ramificațiile celor două sisteme de pompare se apropie la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două fluide în mișcare sunt aproape în contact, grosimea stratului separator fiind minimă și perfect adaptată funcției de schimb. Practic, sistemul respirator are doi poli: - polul pulmonar, unde are loc respirația externă (vehiculare de aer prin sistemul de conducte + schimburile gazoase aer-sânge); - polul tisular, unde au loc, pe de o parte, schimbul de gaze respiratorii sânge-țesut, prin intermediul lichidului interstițial, iar, pe de altă parte, respirația internă celulară (utilizarea O2 și generarea CO2 de către celule). La nivelul polului pulmonar se disting: a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin intermediul lichidului interstițial, iar, pe de altă parte, respirația internă celulară (utilizarea O2 și generarea CO2 de către celule). La nivelul polului pulmonar se disting: a) o zonă de conducere, care este nealveolizată (nu conține alveole), deci nu participă la schimburile gazoase. În acest sector are loc un transfer de masă convectiv, în care regimul de curgere este proporțional cu diametrul conductei la puterea a 4-a; b) o zonă respiratorie - alveolizată -, care este sediul hematozei pulmonare. Această zonă corespunde acinilor pulmonari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]