1,313 matches
-
Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de bandana cu care își legase părul. Nu prea îmi amintesc. Adriana ridică privirea. — În Jamaica? Râseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puternic al amiezii. Prea obosite să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme, o porțiune care ar fi putut fi trotuar, pistă de aterizare sau parcare. Tocmai se prăbușiseră epuizate pe geamantanul Adrianei când aceasta apăru triumfătoare, ținând în mână o sacoșă de plastic, și se trânti alături. Emmy îi luă sacoșa din mâini. În viața mea n-am avut atâta nevoie de apă. Te implor, spune-mi că ai cumpărat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-mi setul mov cu neglijeu. E setul meu norocos. — Ți-e foame? strigă Emmy din nou. — Mor de foame. Chemăm room service-ul? Emmy intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din plasă și le ridică să se uite la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică în capul oaselor și băgă mâna în geamantan. Uite, ia-i pe ăștia. Emmy ridică pantalonașii foarte scurți din mătase de culoarea lavandei și topul asortat și se uită lung la ele. — Tu chiar porți așa ceva când ești singură acasă și vrei să te simți confortabil? Adriana pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la dispoziție, iar ei îi prindea bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreunul dintre sutele ei de veri a murit subit, ci că părinții ei aveau de gând să facă o vizită mai prelungită la New York. — Tocmai am vorbit la telefon cu Gerard. Mi-a spus că ai plecat azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu? Deci putem să urcăm? Leigh ținu ușa deschisă și îi făcu semn lui Emmy să intre. Folosi cheia să cheme liftul care le duse direct în apartamentul lui Russell ce se întindea pe tot etajul și traseră amândouă de geamantanul lui Emmy ca să-l bage în casă. Priveliștea aceea cu atâta oțel inoxidabil și lac negru care le întâmpină când se deschiseră ușile liftului a fost de ajuns pentru ca Leigh să revină brusc la realitate; îndată ce văzu colecția de sculpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alb-negru alese de decorator, simți ca de obicei că începe să strângă din pumni până ce unghiile îi intră în carne. — Bine ai venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se lăsă să cadă cu un aer stingher pe canapeaua hard-rock îngrozitor de chic a lui Russell. — Ți-aș putea numi imediat treizeci de femei care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri pe care nu le găsea. — Ai văzut cumva iPodul meu? Dar acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise fermoarul geamantanului cu rotile în care își pusese ordonat lucrurile și deasupra așeză cu grijă geanta asortată. Verifică în gând dacă mai avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care se abătuse asupra lor. Între ei era un geamantan de nuiele plin cu haine, pe care șoferul și paznicul Îl cercetau În fiecare seară, luîndu-și din el pantofi și papuci. Perechea se uita, fără să vorbească, la peisajul de orezării și canale, iar Jim presupuse că Își pierduseră interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua spre docurile din Nantao Începu două ore mai tîrziu. De la locul lui din fruntea coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
risca, la congres participă mulți colegi, va fi și Manlio. Pe stradă mergem la o oarecare distanță unul de celălalt. Italia își face mai multe probleme decât mine, nu știe unde se duce, dar merge țeapănă. Și-a luat un geamantan pe roți, prea mare pentru zile atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridică privirea, se uită la mine, apoi îi aruncă o privire ciudată Italiei. — Încercăm să-i găsim un loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu mai sunt sigur de ceea ce fac. O las pe Italia în fața blocului ocupat abuziv, îi iau mâna și i-o sărut. Mă grăbesc să mă despart de ea, poate că își dă seama. Sunt amabil, cobor să-i dau geamantanul din portbagaj, dar atunci când dispare după colț, înghițită de mirosul urât din jur, mă simt ușurat. Nu mai rămân nici un minut. Dimineața, locul acela mi se pare îngrozitor. Mă duc direct la spital, mă cufund în meseria mea cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timp. Doresc o femeie, dar poate că mi-e rușine cu ea, mi-e rușine că o doresc. Mă tem că te pierd, dar poate că fac totul să fiu părăsit. Da, mi-ar plăcea să te văd făcându-ți geamantanul și dispărând în toiul nopții. Aș alerga la Italia și poate acolo aș descoperi că-mi lipsești. Dar tu rămâi aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără a fi exagerați, și totuși nu doresc câtuși de puțin să-i ating. Își pune cerceii, a chemat un taxi. Îi las totul, nu mă cert pentru nimic, nu mă apuc să împart nici măcar cărțile, arunc ceva într-un geamantan și plec. Ciao. — Ciao, plec. — Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ușor împins înainte, în afara liniei corecte a corpului, ca și cum ar fi încercat să anticipeze ceva, o frică poate. Am pus în portbagaj cele două sacoșe, apoi m-am întors către Italia, oprită pe cealaltă parte a străzii. Am luat geamantanul pe care insistase să-l ducă singură și care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A stat să mă privească în timp ce închideam portbagajul. Când s-a urcat în mașină, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva case urâte, spânzurate pe strada prost iluminată), pe o firmă verticală fluorescentă am văzut scris: Restaurant, iar mai jos, pe orizontală, cu litere mai mici: camere, Zimmer. Am oprit mașina pe platforma largă de la marginea străzii. — Ai nevoie de geamantan? Nu mi-a răspuns, în întuneric cuvintele mele i-au atins ușor ceafa nemișcată. — Haide, să mergem. Am ajutat-o să coboare, m-am aplecat până la ea și i-am cuprins talia cu brațul, i-am simțit oasele vibrând în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te mai gândi, îmi spuneam, ia ce găsești și pleacă. Morții sunt îmbrăcați de două persoane, dar eu am vrut s-o fac singur. Când asistenta s-a oferit să mă ajute, am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a acestor unchi și tanti: —Tu ești ca un S., asta-i, îți lipsește capacitatea de-a te orienta în viață. Hackler reușise ceea ce își dorise: când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am vocație, mai adăugase Ramses Ferdinand Sinidis, repezindu-se la geamantan, pe care îl deschise, ca să arunce în el cu febrilitate nejustificată, întregul său bagaj. Doamna Leny Pipersberg mi-a vorbit într-o noapte despre suflet. Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]