3,294 matches
-
Articolele Autorului Cade-ncet din cer zăpada Totu-i alb imaculat, Nici o pată de culoare Nu se vede peste sat! Geme casa sub zăpada Ce s-a pus pe-acoperiș, Nici hornul nu se mai vede, Iese fumul pe furiș! Gem copacii sub zăpada Așezată peste ram, Și-au lăsat crengile-n jos, Până aproape de geam! Râd copiii prin zăpada De pe ulițe și drum, Gata, nu mai stau în casă: Merg la derdeluș de-acum! Fac și omul de zăpadă, Este
TABLOU DE IARNĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368844_a_370173]
-
aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Cand încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole Referință Bibliografica: IUBIM CĂ PIETRELE / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > OARBE RĂTĂCIRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-nșiruire tristă de amiezi! își scurg licoarea-n negura-ți pustie, cântând a noapte prin safire verzi gemând a frigu-ți peste ceața-ți vie. Hlamide-și fac din zorii tăi cocorii strângând la piept buchet de depărtări, și toamnele, prundiș, își fac din norii vânzând catrene lacrimei din gări. Dansează blând a soarelui lumină pe sub colibi de oarbe
OARBE RĂTĂCIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370870_a_372199]
-
În vara din tine-s / petale de floare, / celest curcubeu / armonii de culoare. // În vara din tine / e-atâta grea rugă, / păcatele-s fum / pregătite să fugă. În vara din tine / e-atâta durere, / senin de privire / și cerul ce geme. // În vara din tine / e-atâta credință, / un vers de lumină / e întreaga-ți ființă!” (În vara din tine) Centrul de greutate al poeziilor din volumul de față rămâne, însă, iubirea, tema care îmbracă diverse forme, de la iubirea pentru femeia
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
fost și rău, mi-ai fost și bine, Prieten hărăzit de soartă, Și pentru tine-au plâns suspine De-atunci, când te-am găsit la poartă Abandonat și frânt de teamă Că nu aveai un suflet-frate Pentru durerea ta să geamă, Să îți ia grijile din spate. Dar ne-am găsit și mi-ai fost rău Și mi-ai fost bine, totodată, M-ai scufundat, adesea,-n hău Și ți-am fost mamă, ți-am fost tată. Mi-ai fost copilul
DOI FRAȚI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370882_a_372211]
-
Cădere și frică. Iertare și iubirea aproapelui. Toate ca revers existențial. „...da,da! tot ceea ce zguduit am văzut s-a prăbușit cu mare tăcere în mine- auzeam doar secundele cum se frecau iritate unele de altele.” ( Locuri închise) „recunosc că gem indecent de durere înghițindu-mi plânsul pe nedrept acuzat.” (Supraviețuire) Trecând de la dramaturgie la versul dramatic, Viorel Savin realizează o exprimare mai concisă, mai profundă. Personajele analizate teatral devin eu liric, iar conflictul dramatic se schimbă în alungire spirituală revoltată
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
În zilele noastre, nu mai este nimeni că dansa, om care știe să asculte singurătatea împletita cu gemetele de orgă vetusta. Componentele instrumentului scrâjnesc că oasele îmbătrînite, încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sedimente pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri în liniștea densă. Numai Mărțina aude adevăra muuzică, melosul stivuit între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit și padimentul din gresii,- un loc numit atrium, și unde se adunau la fiecare miez din noapte, călugăritele din Ordinul
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
virgină a Măriucăi. Sânii ieșiseră afară la aerul plin de miresme de iarbă și de flori de câmp de sub cămașa de in topit. Se opriseră direct în buzele flăcăului. Măriuca nu mai cunoscuse până atunci atingerea de bărbat. Zvâcnea și gemea de focul aprins al dragostei. Degetele ei treceau pe rând prin părul des, lung și negru al lui Costache și apoi se opreau pe spatele lui bronzat și viguros, în mângâieri și strângeri deopotrivă. Sărutările lui nu mai conteneau. Centimetru
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
că îi dai viață iar pe de alta,când se face mare,aștepți să-ți pice para mălăiață drept în gură. Iar eu aștept o para chioară ...drept în buzunar. - Sigur,urcați ! Se trântește pe scaun fără milă, iar scaunul geme apăsat de greutatea lui. Se-nvârte cam ca mine, în jurul lui cincizeci. La fel de grizonat , cămașă albă și pantaloni scrobiți la dungă. Nici dioptriile nu-i stau foarte departe de-ale mele, judecând după grosimea ochelarilor. Pare doar un pic mai
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
și amânări deșarte, Cănd nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zădarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit, Dar el se-nălță lin, cu ochi
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ORA NOUĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ORA NOUĂ Când așteptarea se preschimbă-n teamă Și inima abia de mai palpită, Când sufletul nu poate nici să geamă, Iubirea e ca iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
și vezi în jurul tău doar fraieri, zâmbind, că n-au nici un prezent... Chiar nu mă mir, ca-ți pierzi puterea, în pânze de păianjen, mut, te lupți de-o viață cu durerea, să ștergi un vis nepriceput. Suspans și agonie geme, vrând lumea asta s-o-nțelegi, prea mulți de adevăr s-or teme, dar fară legi, cum să-l dezlegi? Ai obosit să asculți minciuni, din guri spurcate zi de zi, ce îi mint pe slabi și pe nebuni, când
DINTR-O VIAȚĂ, CE SE PIERDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369910_a_371239]
-
De acuma cui crezi că-i mai pasă să ne mângâie și să ne răsfețe ?! Privirile mai caută doar urme cu întâmplările din viața-i toată. Ce amintiri voiesc ca să mai scurme, să tulbure trăirea fără pată? Durerea-nvăluie,iar pieptul geme în chinul și oftatul neîncetat. De ce a trebuit ca EL să cheme mult prea devreme suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
mi-i zvânt, iubirea ta fiind purificare. De-ar fi posibil... Îmi vine-așa să plâng,șiroaie, fiindcă în gânduri este ploaie de resemnări și de regrete ce-mi fac destinul ciuciulete, când sufletu-i plin de noroaie și inima geme de pete, în timp ce trupu-i o văpaie. O,Doamne,câtă suferință a cotropit a mea ființă, ce zbucium e în al meu creier când orice fibră o cutreier și-ntreb cum de-a fost cu putință să fiu o viață-ntreagă
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > RELIGIA GALACTICĂ Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Religia galactică O dilemă: de ceva vreme, Lumea de religie geme. Bisericile au umplut dealurile Iar popii coclaurile. Au pătruns până și-n școală, Sunt și vindecatori de boală, Te scapă de toată vina, Sau îți preamăresc mașina. Doar tu să fii ascultător, Să le dai cam tot ce vor, Un
RELIGIA GALACTICĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370322_a_371651]
-
confiscat! Și fără prea multă decență Au intrat și-n concurență. Văd acum cu-ngrijorare Religii cu apucături similare: Se-ntrec pe acest pământ, Să preia rolul de sfânt, Pentru o turmă de slujbași Pe la buzunare grași. Acum când Pământul geme De-a religiilor dileme, S-a constatat cu bunăvoință, Că și pe Marte e credință!... 04.11.2015 Foto: tablou de Octavio Ocampo (Mexic) Referință Bibliografică: Religia galactică / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul V, 04
RELIGIA GALACTICĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370322_a_371651]
-
lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te întorci? Iar pleci departe? Rămân privind pe sub sprâncene În urma ta, o, dulce vis!... Iar sângele din vene-mi geme... Și cad din nou din Paradis!... 09.09.2016 Referință Bibliografică: Fata din vis / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
viețile tricolorului sfânt oriunde în lume văd fluturând culorile sale mă mândresc că-s născut os din țărâna istoriei tale scrisă pe temeliile lumii diamant neprețuit încrustat pe coloana infinitului se ridică la cer rugăciuni din piepturi curajoase de români gem plâns de dureri vechi apele Dunării brăzdează munți și îmbrățișează bărăganul legendele și balade zidite în pietre bătrâne semănate pe văi de la facerea lumii codrii leagănă doine adunate în memoria rădăcinilor împlântate-n țărână și veghează în taină somnul vitejilor
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
risipit o lacrimă-n vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
nu pricepeți că e semn?Căți trebuie să mai moară,Ca să-nvățăm să re-nviem!?... XXI. RELIGIA GALACTICĂ, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015. Religia galactică O dilemă: de ceva vreme, Lumea de religie geme. Bisericile au umplut dealurile Iar popii coclaurile. Au pătruns până și-n școală, Sunt și vindecatori de boală, Te scapă de toată vina, Sau îți preamăresc mașina. Doar tu să fii ascultător, Să le dai cam tot ce vor, Un
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
său supliciu, Că, deh, s-avem și noi serviciu! Uite așa, din preamărire Ne-am trezit cu moștenire: Tot ce-i pe pământ lăsat De biserică-i confiscat! Citește mai mult Religia galacticăO dilemă: de ceva vreme,Lumea de religie geme.Bisericile au umplut dealurileIar popii coclaurile.Au pătruns până și-n școală,Sunt și vindecatori de boală,Te scapă de toată vina,Sau îți preamăresc mașina.Doar tu să fii ascultător,Să le dai cam tot ce vor,Un bănuț
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
traseul s-a parcurs parcă într-o clipită. Am fost întâmpinați de artist și s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri. S-au scris multe impresii în cartea de vizită și, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Cișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]