11,589 matches
-
de Anul Mozart este cel lansat de Orchestra Simfonică din Viena, finanțat de Sagem Orga și Neumayer Music Entertainment și având drept scop descoperirea și promovarea tinerelor talente muzicale din întreaga lume. Intitulat „Copiii minune 2006“, proiectul dorește să reunească geniile muzicii clasice (instrumentiști și soliști vocali) în vârstă de până la 12 ani, care vor avea ocazia unică de a înregistra un CD împreună cu Orchestra Simfonică din Viena. Selecția va fi realizată de membrii orchestrei, pe baza înregistrărilor video primite de la
Agenda2006-06-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284713_a_286042]
-
ispitei de a se înrola în „genul major” al ultimelor două-trei secole de cultură europeană. În ciuda atacurilor la care a fost supus, în pofida metamorfozelor inerente, romanul continuă să reprezinte o provocare nu doar pentru autor, ci și pentru cititor. Nici măcar genii cu forța demolatoare a unui James Joyce (al cărui Ulysses aproape a scos în afara terenului de joc formula artistică de mare succes) n-au reușit să devieze calea prozei capabile să înglobeze orice temă: de la povestea de dragoste la meditația
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
român... Unele din aceste opere, cum ar fi de pildă Tezaurul de la Pietroasa, renumita „Cloșca cu puii de aur“, sunt celebre în toată lumea, ca monumente unice ale unei arte puțin cunoscute“. (Romînia liberă din 23 august 1956). 25 de ani „Geniul muzicii românești. Se împlinesc astăzi o sută de ani de la nașterea luceafărului muzicii românești, George Enescu, personalitate de primă mărime nu numai a culturii noastre, ci și a celei mondiale... Centenarul G. Enescu a fost sărbătorit, aseară, în Timișoara de către
Agenda2006-33-06-01-cultura invaamant () [Corola-journal/Journalistic/285115_a_286444]
-
înainte de arestare. Din punct de vedere intelectual și profesional, eminentul și talentatul cercetător se putea considera fericit, fiind iarăși în preajma "celei mai prodigioase personalități intelectuale" din câte cunoscuse, "adevărată figură de Renaștere prin gigantismul și multilateralitatea formelor de manifestare a geniului său artistic." îl socotea "marele său contemporan". Dinu Pillat creionează expresiv nu numai portretele altora, care i-au fost foarte aproape, dar își face și autoportretul psihologic în linii destul de severe: "Dragă Pia, tu știi că eu sunt, din păcate
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
subordonează ideii, întocmai unor piese într-un angrenaj. De aceea e nefiresc a-i reproșa neamțului că nu vorbește despre gust și simț critic, că neglijează sublimul pînă la a-l reduce la forma contorsionată a frumosului, că face din geniu exponentul suprem al omenirii, sau că degradează estetica pînă la rolul de subretă a teoriei cunoașterii. Mai mult, estetica devine o soteriologie în care locul sacerdotului e luat de artist și mîntuirea e pusă pe picior de egalitate cu catharsisul
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
tipar circular, de la mișcarea planetelor și pînă la fojgăiala insectelor, și în această roată a timpului, voința popoarelor nu înseamnă nimic. La scară mare, motorul care mișcă bîlciul deșertăciunilor stă în voința din spatele naturii, o voință ale cărei motivații nici geniul nu le poate afla. De aceea e o lipsă de elevație să privești moartea ca pe o tragedie. Ciclul vieții se reia mereu, într-o palingenie din care nu vom scăpa decît atunci cînd vom atinge nirvana. Pînă atunci, valea
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
amintire din viețile trecute. Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului e fulgurația împinsă pînă la pragul misterului. Primul meditează, al doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului e fulgurația împinsă pînă la pragul misterului. Primul meditează, al doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe. Primul are gînduri culese din lecturi, al doilea are sclipiri smulse din trăiri, și chiar dacă viziunea pare nedreaptă, încurajînd lenea de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe. Primul are gînduri culese din lecturi, al doilea are sclipiri smulse din trăiri, și chiar dacă viziunea pare nedreaptă, încurajînd lenea de gîndire, Schopenhauer nu lasă loc de consolări: cui n-are geniu nu-i rămîne decît să fie pedant, suplinind prin erudiție lipsa unei viziuni proprii. Viziunea aceasta a făcut ravagii în lumea literaților, care s-au complăcut în ignoranță așteptînd aripile geniului. Ca arta să-și împlinească rostul, ea trebuie să
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
Schopenhauer nu lasă loc de consolări: cui n-are geniu nu-i rămîne decît să fie pedant, suplinind prin erudiție lipsa unei viziuni proprii. Viziunea aceasta a făcut ravagii în lumea literaților, care s-au complăcut în ignoranță așteptînd aripile geniului. Ca arta să-și împlinească rostul, ea trebuie să tindă numai spre sesizarea esențelor atemporale, cu neglijarea răspicată a prezentului. De aceea artistul autentic nu are ochi pentru contemporani și nu-i pasă de judecata lor. El nu dă doi
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
complet format, atunci cînd poezia românească nu exista încă sub aspect cult, are proporțiile unui fenomen inexplicabil. Se poate spune despre Dosoftei ceea ce, mai tîrziu, Maiorescu va afirma despre Eminescu: „ Ce a fost și ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încît să-l fi abătut vreun contact cu lumea. Ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franța și nu în Austria și Germania, Eminescu rămînea același”. Este
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
occidentale în versul românesc incipient s-a cuplat fericit cu structura etimologică a lexicului poetic dosofteian, latin în proporție strivitoare. Se producea astfel actul fondator, greu de consecințe, al poeziei noastre culte. Intuiția profundă a poetului moldovean a frizat aici geniul: el a pus bazele limbii poetice românești extrăgînd de la început lexicul ei din fondul latin de bază, fără concesii contextuale majore. Crescut în spiritul monastic moldovenesc, îmbibat de slavonă bisericească, traducător din aceeași arhaică slavonă, prelat ortodox avînd limba greacă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
arhaică slavonă, prelat ortodox avînd limba greacă drept model, cunoscător al culturii polone și urmînd exemplul lui Kochanowski —totul l-ar fi împins pe Dosoftei la conceperea unui limbaj plin de slavonisme și de grecisme, de cuvinte ucrainiene și poloneze. Geniul său poetic a fost însă mai puternic. Să nu uităm că Psaltirea în versuri datează dintr-o epocă în care - cu excepția lui Miron Costin - latinismele culte, sub formă de neologisme, nu pătrunseseră încă în limba noastră; va trebui să așteptăm
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
părintele Horvath, specialist în convertirea evreilor cultivați, mă luau la biserică în fiecare duminică, dar se abțineau să critice regimul în fața mea. Afișam, deci, cum se cerea, portretul lui Stalin pe un covor pe balcon de ziua de naștere a geniului clasei muncitoare, pe 21 decembrie, dată pe care o țin minte pentru că, pe vremea aceea, era și ziua mea de nume, Șfîntul Toma la catolici. Omul care mi-a deschis ochii a fost Bruder Florentin (Filip Leinz), german din Basarabia
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
Fontane, iar din secolul 20, Regele moare de Ionescu. Multe preferințe depind de vîrstă. Tînăr, îl adoram pe Balzac, căruia îi rămîn fidel. Ana Karenina, care m-a plictisit la 18 ani, m-a fermecat la 50. Pe Jane Austen, geniu fără seamăn, am descoperit-o tîrziu. În literatura română, tot ce a scris Caragiale îmi este apropiat, dar sunt la fel de fascinat ca pe vremuri de postumele lui Eminescu. Iar din literatura juneței mele, nu pot uita Bietul Ioanide de Călinescu
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
figuri impresionante, între care sacerdotalul Yeats (portretizat lângă „două uriașe lumânări aprinse de mâna lui - toate celelalte lumini din încăpere fuseseră stinse, astfel încât energicul cap cu plete negre ieșea în evidență pe fundalul creat de lumânările aprinse...”) sau William Blake („Geniul Angliei... mi s-a revelat dintr-odată în chipul cu adevărat astral al lui Blake”). Toate aceste călătorii, căi ocolite în căutarea drumului spre mine însumi, i-au stimulat și „mania de colecționar de lucruri și manuscrise ale geniilor” (un
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
Blake („Geniul Angliei... mi s-a revelat dintr-odată în chipul cu adevărat astral al lui Blake”). Toate aceste călătorii, căi ocolite în căutarea drumului spre mine însumi, i-au stimulat și „mania de colecționar de lucruri și manuscrise ale geniilor” (un manuscris al lui Freud, o pană de scris a lui Goethe), sau de oameni care au venit în legătură cu geniile (a cultivat cu entuziasm o bătrânică, fiica doctorului Vogel, medicul personal al lui Goethe - ultima persoană din ambianța lui Goethe
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
căi ocolite în căutarea drumului spre mine însumi, i-au stimulat și „mania de colecționar de lucruri și manuscrise ale geniilor” (un manuscris al lui Freud, o pană de scris a lui Goethe), sau de oameni care au venit în legătură cu geniile (a cultivat cu entuziasm o bătrânică, fiica doctorului Vogel, medicul personal al lui Goethe - ultima persoană din ambianța lui Goethe cu care ar fi putut sta de vorbă). Walther Rathenau i-a dat primul îndemn de a călători în afara Europei
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
crescute alert într-un timp imposibil, după o selecție care, de cele mai multe ori, ne scapă. Portretele lui Andrei Pleșu sunt un inventar al universaliilor. Voi explica: dacă pentru Noica a rămâne în țară însemna să epuizezi semnificația unui loc - pentru că geniul locului e universalul însuși, universalul concret -, pentru Pleșu, zestrea memoriei este un produs care definește propria universalitate. Chiar dacă nu o spune niciodată fățiș. Andrei Pleșu face portrete în sepia pe care le colorează pe măsura retrospecțiilor. Un foarte bun psiholog
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Pentru a da o idee asupra mozaicului tematic al cărții, se pot menționa, de pildă din categoria prezentărilor de tip monografic, vizând o personalitate sau o operă literară: eseul semnat de Hugo Hiriart, filosof, narator și dramaturg mexican, referitor la geniul verbal și admirabila persoană a conaționalului său Juan José Arreola sau eseul în stilul cuceritor al lui Mario Vargas Llosa despre Don Quijote ca roman modern, „pentru secolul XXI”, un „roman al ficțiunii” și „al oamenilor liberi”; de asemenea, analiza din
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
de corespondență, mai ales cele trei epistole către G. Călinescu, din care reiese cît de importantă i-a fost, în formarea intelectuală, întîlnirea cu funambulescul și irepetabilul critic, de la care însă nu a știut fura întreaga meserie. Vecinătatea cu un geniu îți garantează prezența unui model, nu și molipsirea de talentul lui, cu atît mai puțin de viziunea lui. Și totuși, cum reiese din scrisoarea din octombrie 1964, Pillat și-a pus în intenție scrierea unui jurnal de amintiri avîndu-l drept
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de conferințe vorbesc tocmai despre oamenii de excepție care alcătuiesc idealitatea lui Mihai Neagu. Cu excepția lui Hahnemann, asupra căruia autorul se apleacă în virtutea contrarierii pe care i-a inspirat-o figura geniului, celelalte nume evocate sînt autohtone. Se adeverește constatarea de la începutul cronicii, că un spirit, în măsura în care e profund, își clădește în Germania o copcă interioară pe care o populează cu fantome dragi: morți de renume și întîmplări bizare. Ce dăunează însă
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
sunt ultimele ei contacte vitale cu lumea, înainte de a intra într-o absență fatală.” E o concluzie marcată - în 1941, sub Ocupație - conjunctural. Acum - când cultura franceză aproape nu mai există, vreau să spun la nivelul unei mari culturi, când geniul Franței a coborât până la Houellebecq -, părerea lui Cioran s-a confirmat - și nu de azi, de ieri. Ar trebui totuși evocată și perioada din secolul trecut când Parisul devenise, între alții cu el însuși, patria artiștilor și scriitorilor străini. Se
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
a zvîcnit ca aripile unei păsări în zbor. Și s-a topit în amintirea cerului. Aureliu Manea. În 2007, am construit ediția Festivalului Național de Teatru, ultima din cele trei pe care le-am făcut, cu gîndul la el. La geniul lui. La arta lui mare și pură, unică și bîntuită de Soare și de Lună. Nu l-am cunoscut niciodată personal, dar mi s-a părut că ne știm dintotdeauna. De multe ori, mă sfătuiam cu el în șoaptă și
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile". Aveam de ceva vreme bănuiala că Alina Mungiu și-a pierdut mințile. Greșeam? Văd și articolul de azi din RL. Ce descopăr? Doamna rătăcește însoțită de puseul grafomaniei și nu e deloc un geniu pustiu. De câțiva ani Dr Mungiu exploreaza patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile. A înlocuit reflecția cu agresivitatea anti-feminină (și pe alocuri post-umană). E un fel de Mircea Dinescu turbat, dar fără haz și rimă. Prezumptiva autoare a
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]