14,807 matches
-
între ei, transmițându-și o parolă scurtă - Treci imediat pe Anjou Libre! -, după care închid repede, să nu piardă nimic din ce urmează. Gérard e ud. Liliane termină de tăiat ghipsul. Spre surprinderea lui Lionel, fata n-are nimic la genunchi. O privește interogativ. Ea îi explică: — Trebuia să fac ceva ca să mă bagi în seamă. Acum mai crezi că ghicitoarea a prevăzut c-o oloagă o să-ți taie calea la drum de seară? — Și cum rămâne cu ce urmează să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Patrulează sârguincios, dintr-un capăt într altul al coridorului, așa cum a învățat la școala de poliție absolvită de curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt etaj. Pistolarul îl observă. Involuntar, întoarce arma spre el. Didier e gata să scape cutia în încercarea de-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
r i c i t e ! 235 care vede o legitimație de polițist. Didier nu știe ce să creadă: o fi adevărată sau nu? Se gândește de două ori. Își dă seama că numai un polițist poate să stea în genunchi și să amenințe o ușă cu un pistol, vorbind singur. De data asta, Patrick i se adresează lui: — Cu ce treabă pe-aici? — Am un pachet pentru domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
altă variantă a acestui labirint nesfârșit ajung să sper să întâlnesc, totuși, pe cineva îmi smulg părul, urlu, lovesc cu pumnii și picioarele în pereții curbi, care nu sună a nici un material cunoscut mă așez pe vine, cu capul pe genunchi, epuizată nu pot adormi din cauza luminii dată la maxim și mă rog la regina ciocănitorilor să își facă, în noaptea asta un cuib mare, în trunchiul coșmarului meu. șase în primul loc: te întrebi de unde o fi ajuns în locul destinat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: întărește-te în așteptarea ta, înțelege că totul se schimbă, avioanele devin biciclete, bicicletele devin poeme, poemele fac de gardă, ține garda sus, sprijină te pe piciorul drept, pe care du-l puțin mai în spate, îndoaie-ți puțin genunchii, controlează ți respirația, prinde-ți părul tău lung și negru cu ace de lemn vopsite cu dungi roșii, concentrează-te la picăturile de ploaie care îți biciuiesc obrajii, persistă, e timpul favorabil pentru soții, nefavorabil pentru soți, ajută-l pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dar asta nu mă ajută foarte mult când se face brusc întuneric înlăuntrul meu sunt pricepută la schimbat garnituri, țevile din bucătărie și baie sunt în stare perfectă însă eu pierd continuu, în fiecare zi repar și motorul mașinii, în genunchi, pe timp de iarnă curăț filtrul hotei, resetez telefoanele și aparatele de televiziune prin cablu sunt expertă în cele mai sofisticate programe de calculator și de curând am construit chiar un perpetuum mobile dintr-o pendulă veche. dar toate acestea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te pui serios pe treabă, împletești și legi până la miezul nopții fără întrerupere, faci o mândrețe de plută, e tocmai bună pentru străbătut lacul acesta colorat, pe a cărui față nu se ivește nici o încruntare, adormi imediat pe mal, cu genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după o înviorare consistentă, cu exerciții complicate de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și scrii un poem. șase în al treilea loc: este vremea ritualului sacru, a venit noaptea, ești singur pe plajă lângă un zid de cranii cu alge, tocmai ai găsit o cochilie de scoică-tridacna-gigas, atât de rară, te așezi în genunchi, spui de trei ori rugăciunea inimii, scoți ușurel inima ta mare de sub vestuța de pluș kaki, o așezi în scoică, funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al cincilea loc: numai sinceritatea unește, te uiți deasupra ta, în cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți. mercur face o plecăciune, cu sudoarea pe frunte, soarelui tău, inimii tale. venus, în rochie de seară, urmează, știe să își încrucișeze genunchii într-o înclinare, ca la curțile imperiale britanice, în semn de slavă. pământul tău e teritoriul pe care îl străbați, el se supune inimii tale dacă drumul tău se supune rigorilor lui. marte te salută și îți asigură susținere în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Barcă de cedru. O înfige în locul primeia.): Pe asta o iau înapoi, că-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri... El își rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu frumoasa fată. // (Apare imaginea Frumoasei fără corp Cezara.) Dulce, mândră, o minune, / Către el pășind ușoară... / Lângă ea, genunchiu-și pleacă... // IERONIM (în genunchi, către imagine fetei): Am lăsat prieteni, țară, / Ca iubirea mea să-ți placă... // FRUMOASA FĂRĂ CORP (vocea Frumoasei..., foarte ușor reverberată): Te-am visat, te-am îndrăgit... / La-al meu prag și-ntr-a mea lume, / Făt-Frumos, bine-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
burduful în cârcă și mă duc în treaba mea. CODÂRLIC: Nu, bădie, nu așa! Iaca îl duc eu. Haide dară. (ia sacul în spate) DĂNILĂ: Ho, ho, drace! Așteaptă să urc și eu deasupra, să te călăuzesc. Lasă-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de parcă fiecare duce o tavă cu colivă pe creștet. SISOE: Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA (care stă în continuare în genunchi lângă Sisoe): Lasă-l, părințele, lasă-l să isprăvească măcar ce-a început; să mai văd și eu odată Sfântul Soare și toate bunătățile lumii acesteia... NIȚĂ: Ai prins la glas, babă Fira? Ba să-și strângă catrafusele și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rânduri. Prima oară acum 22 de ani, când mi-a venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut o grămadă de vreme cu vorbăria. Trebuie s-o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și patru... MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la 6. Câte ore sunt? Zece ore! A bătut o sută și-o pagină. „Era un băiat înnebunit de la IEFS și trebuia a doua zi să predea lucrarea și doar că nu plângea, doar că nu s-a așezat în genunchi! Asta era seara, când să plec io de la birou. Mi-a zis să i-o iau acasă. Că io mai lucram și acasă. L-am chemat a doua zi. 101 pagini. Cea mai mare lucrare pe care am bătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bucătăriei ouăle clefăite de câțiva maidanezi a căror speranță de viață e în continuă descreștere. De asemenea, se observă la 24 de metri distanță de locul presupusului impact, în curtea interioară mai exact, un cetățean care s-a lovit la genunchi și scoate sunete dezarticulate de genul: hăolicăăă sau uliiiiuuuuuu. Formează propoziții injurioase în care intercalează interjecții precum cele suspomenite. Cinșpe aurolaci se urcă într-un autobuz Cinșpe aurolaci ies de la o cantină socială și se urcă în primul autobuz venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
moș Dumitre. Numai să le citesc întâi și pe urmă îți fac capul calendar... În fiecare seară, când se întorcea de la primărie, Costăchel se cufunda în buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine și mai vedem noi... și-a încheiat vorba Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și m-o trântit jos. „Nu mișca! Uite colo printre crengi se mișcă o lumină!” Mi-o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spus: „Avem noi ac de cojocul lor... Basamacul! Dat cui trebuie și ai voie să pescuiești în Prut”... Într-o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
milițianul, iar trepădușul îi Daurel. Măi, că bine zici! Bine zic. Și aș mai zice eu încă multe, da’ îi în zadar, Petrache. Ce crezi tu? Aiștia se lasă așa, cu una, cu două? Nuu! Până nu te văd în genunchi sau în ștreang, nu te iartă. Mâine-poimâine îi vezi iar la poartă. Ei trag nădejde că ți se face lehamite și până la urmă le dai pământul și toate cele din gospodărie, numai să nu-i mai vezi. Ce gânduri ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]