4,128 matches
-
Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și văgăună, Ca un brăduț dintre stejari, La margini de pădure, Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De friguri luată și de mers Printre nămeți și ghețuri, Cu ochii stinși și chipul șters
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
soi Și aprigă de crudă, Pândea pitită după-un sloi Crâpând de-a urii ciudă, Precum ades și tot mai des Ni-i scris să se întâmple... Pe Crivăț l-a adus la șes Din munți sticlind pe tâmple Și ger să sufle cum n-a fost, I-a dat atunci poruncă, Să nu-și mai afle loc și rost Nici-un lăstar din luncă. Și s-a pornit pe pojghițat, Vârtej de frig să scoață Și ghiocelul a-nghețat În sticla cea
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
spuneam într-una și nici voiai s-auzi; Făureai lucidă alte mari dezastre, Iar azi le porți sub tâmplă și cu ochii uzi. Trasasei totu-n noaptea când ai plecat niciunde, Iar eu spuneam c-afară mai ninge și e ger. De-nlăcrimarea ta, azi nu te poți ascunde, Ori de trecutul nostru rămas pe mesenger. Erai atunci o pace în trupul tău și-n ton, Iubirea nu credeam că are drept să moară; Eu îți spuneam cuvinte vibrând la telefon, Cum
POEZIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366857_a_368186]
-
i-a fost răscolită, răvășită, întoarsă pe dos. S-a găsit o armă ascunsă de tatăl său. Ancheta a durat 7 luni de zile în beciul Securității din Brașov. De fapt a fost o etapă de tortură a calvarului concentraționar. Gerul și anchetele maiorului de Securitate Toth au fost pentru eroul nostru adevărate îmbrățișări siberiene. După condamnarea la un sfert de veac și confiscarea totală a averii, Vasile Bucelea a stat un an la Sibiu (vara 1957-vara 1958), 5 ani la
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
pe Vasile Bucelea în ’57, printre ceilalți camarazi în penitenciarul din Sibiu, fredonându-i șoptit un colind fratelui de suferință Victor Șandru. Gardianul l-a simțit și i-a oferit în dar, 3 zile de izolare, fără hrană, doar cu ger. La Gherla erau alte surprize: plimbarea deținuților în curtea temniței se făcea în aplauzele gardienilor înșirați pe două rânduri de la ieșire, cu bâte groase, care cădeau în ropot, fără milă, pe trupurile firave ale celor flămânzi, ale celor însetați, ale
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
africană este ke-pi, iar la ainieni pielea se numește kap! Și alte denumiri de arbori sunt în legătură cu ,,a acoperi“, „piele“,„coajă“,„cer“. De exemplu gr. drys și sl. derevo provin, după noi, din cerul daer ori der < (ten)der < (ten)ger, de unde pielea la tc. derî, la gr. derma, germ. Leder. Denumirea bradului, a molidului este bor pe care noi îl comparăm cu scitul abra „cer“, magh. bör „piele“. Chiar numele i.e. al pielii e *pel -dedus de noi din ciuvaș
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
între oameni și oameni, între oameni și natură, între iubire și eternitate, între cântec și pieptul de os, sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea vaporoasă trebuie ajunsă. Cântecele ei sunt rugă și edict, strigăt și șoaptă, foc și ger, furtună și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
se-ascunde dimineața în taina cerbilor, alunecă iar șesul în noaptea corbilor, se risipește toamna prin sate și-n pustiu, se prinde promoroaca pe versuri, și-i târziu... se pregătește iarna în norii cerului, se-ncheagă gheața rece în palma gerului, ne amintește câmpul de grâu, de flori, de iezi, se bucură copiii de primele zăpezi, se-așterne încet bruma - argint pământului, se duce plutind, viața, în zborul vântului. 9 noiembrie 2010 Referință Bibliografică: Noiembrie / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN
NOIEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367575_a_368904]
-
simte-n mine stăpân, în zbor frenetic schimbându-mi saltul și-n flori superbe stogul de fân. Stinsele mucuri sunt mândre ruguri care-și înalță arderea-n cer, ca niciodată de-acum în cruguri să nu mai fie umbre și ger. Codrii-s un foșnet de bucurie apele cântă, aeru-i plin de tari miresme și armonie când nu știu dacă plec sau revin. Primăvară Dintr-o vreme-am ajuns ciocârlie și spre-nalt mă înalț într-un zbor care poartă-n
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În azur mă visez curcubeie ce doresc să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai tremură-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde soarta-mi va face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe flori privesc
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
pădurii și, accentuându-și pașii, care tocmai se găteau să zboare deasupra zăpezii, erau fericite, că au înțeles non -sensul unei pălăvrăgeli și erau curioase să vadă, cum aceste urme își extind lumina, de parcă s-ar fi îndreptat spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
soare așa cum vară - tânără mireasă -, e dusă-n în păcat de timpul hain și-n ierni mai hâde-o-ndeamnă să-și afunde a sevei neputința ce-odat’ robuste frunze mai hrănea blajin frumusețea ninsă-i goliciune, în os bătrân cu ger de dor pătrunde din tinerețea noastră mai rămâne sudoarea-mpotrivirii-nchisă-n șip de sticlă frumosul chip cu riduri moi-pâgâne se rătăcește primitiv în pâcla Dar florii ce-ntâlnește iarna-n cale, în ofilirea-i muta, parfumul îi rămâne-n drum... agale. Sonnet
ACESTE ORE ÎMBRĂCATE-N CĂLDURA GINGAȘĂ A VIEȚII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367689_a_369018]
-
să te dezbraci mai repede, să te ghemui sub plapuma de lână și să aștepți căldura care se năștea tot din propriul corp și să te destinzi... Și ce nopți lungi... Mă trezeam noaptea, priveam întunericul, ascultam lătratul câinilor în ger, închideam ochii (asta cred că făceam, nu era nicio diferență de imagine dacă aveam ochii închiși sau deschiși!), îmi doream să dorm, să adorm, să treacă mai repede noaptea cât o eternitate ca să... Uf, ce va mai fi mâine? Același
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
închideam ochii (asta cred că făceam, nu era nicio diferență de imagine dacă aveam ochii închiși sau deschiși!), îmi doream să dorm, să adorm, să treacă mai repede noaptea cât o eternitate ca să... Uf, ce va mai fi mâine? Același ger, aceeași zi searbădă... Bineînțeles că am fost trezit din somn! Din cel mai dulce, când ziua se întinde peste sat ca o apă intrată pe sub ușă! Eram îngropat adânc sub plapumă când cineva m-a înghiontit, rostind șoptit dar cu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Ionel! E îndesat ca un taur, are gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar, d-aia am venit, să mâncăm colea o prăjeală de caras proaspăt, mmmm, și-o oală cu vin negru cu spumă roz de
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
mare...” O ORĂ? Am sărit ca ars! M-am îmbrăcat mai repede ca la alarmele din armată, am luat sacul în care ptegătisem totul de ieri, am luat toporul și... la drum! Drum lung, în câmpie, în noapte, printr-un ger care făcea aerul ca un zid din clipul formației Pynk Floyd! Gerul mușca din mâinile băgate în buzunare, deși aveam și mănuși din piele, “cu degete”, și mănuși din lână, peste! Bocanci cu ciorapi rupți trași pe ei, să nu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
ca la alarmele din armată, am luat sacul în care ptegătisem totul de ieri, am luat toporul și... la drum! Drum lung, în câmpie, în noapte, printr-un ger care făcea aerul ca un zid din clipul formației Pynk Floyd! Gerul mușca din mâinile băgate în buzunare, deși aveam și mănuși din piele, “cu degete”, și mănuși din lână, peste! Bocanci cu ciorapi rupți trași pe ei, să nu alunec! Căciulă cu urechi peste fes, fular legat la spate, doar ochii
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă pe gheață, trupul aplecat înainte, în echilibru! Nicio lumină dincolo de sat, de parcă mă lansasem în cosmos! Doar gheața de pe drum albea murdar. Era așa de ger încât eram convins că nici lupii nu umblă ca nebunii, mă rog, ca pescarii! În sfârșit, după un marș obositor mai ales din cauza multelor haine de pe mine, văd Frățileștiul! “A treia casă pe stânga, nepoate” și iată-mă-s! Nenea
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
tuturora le-a pus pocăință Și din prăpastia pierii prin rugi Toate ce-a vrut Domnul a făcut din cer Pe acest pământ în mări și adâncuri Nori de rodire spre grâul din crânguri Trimis-a semne și mântuiri prin ger Cel ce a bătut neamuri multe prin veac Și chiar a ucis puternici împărați Numele Tău e din neam în neam drept leac Idolii din neam sunt argint și aur Lucruri făcute cu mâini de frați curați Cuvântul Tău Doamne
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
te-a hrănit dincolo de clime Pune la hotarele tale pace Cel ce trimite Cuvântul Său spre rod Cel ce dă zăpada ca lâna din pod La forța Sa divină n-ai ce face Cel ce aruncă gheața Lui din văzduh Gerul Lui cine-l va suferi acum În vremea rea va sufla sfântul Lui duh Lui Iacob îi vestește cuvântul său Lui Israel judecata sa la drum N-a făcut așa oricărui neam la rău PSALMUL 148 Lăudați-l pe Dumnezeu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
Lui Israel judecata sa la drum N-a făcut așa oricărui neam la rău PSALMUL 148 Lăudați-l pe Dumnezeu din ceruri Lăudați-l pe El toți îngerii Lui Lăudați-l pe El puterile Lui Fără spaimă de ale nopții geruri El a zis și s-a făcut omul din cer El a poruncit și s-a zidit orice Legea Lui a pus și nu va mai trece Roadele acestui pământ pot să-i cer Focul grindina zăpada și gheața Toate
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese încleștată de la căzătura puternică, ce îl făcuse să îi amorțească brațul stâng. Valtrapurile nopții cuprinsese orașul iar el gemea din ce în ce mai rar. Nepăsarea este una dintre stările de fapt ale îndestulatului
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
trecut prin fața lui oameni cu grijile și cu graba vieții lor. Niciunul însă nu s-a oprit să îl întrebe dacă îl doare ceva, doar un câine îi suflase un timp aerul cald al gurii sale după care, răpus de gerul care se întețise, plecă agale, cu teamă pentru clipele de chin ale celui căzut, întorcându-se din drumul său de două ori, poate pentru a pleca liniștit că omul încă mai trăiește. În casa în care era așteptat, era cald
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
un trup din interiorul căruia sufletul se înălțase de mult din lumea celor vii. A doua zi, când încă zorii nu se iviseră, mașina Salvării ducea spre Morga un corp înghețat, figura lui zâmbea sfidător, iar lacrimile îi împietriseră de ger la colțurile ochilor larg deschiși, parcă cu dorința de a se lupta cu somnul. Zâmbetul lui îngrozise medicii, care l-au preluat pentru diagnosticare. Criminaliștii îl priveau triști la vestea că inima îi cedase din cauza gerului năprasnic din noaptea trecută
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]