KorAP: Find »[drukola/base=gheto & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...51 >

1,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

ființe făcute dintr-un aluat magic de lumină și mirodenii. La naștere i se dăduse un nume de scriitor japonez pe care Antoniu i-l schimbase cu altul casnic și delicat Plăcințica. Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să descarce un microbuz, chiar lângă cișmea, În centrul ghetoului. Dacă se mai laudă mulți cerșetori pe la televizor și prin ziare cu câștigul lor Într-o lungă zi de milogeală, n-or să mai vină ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează o bătrână, care are În Îngrijire patru nepoți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
scump. Se repară tot timpul, dar fără rezultat. Cele câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva. Ideea asta Îl scandalizează de-a dreptul. Cine să-l convingă să se mute? Chiar și ghetoul Îi este drag, deși a trăit până la aproape 30 de ani o viață Îndestulată și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu siguranță Încet, Încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mintea, simțea nevoia să-l ocrotească, să-l Îngrijească, să-i pună sângele În mișcare, mai ales că lunile de iarnă se topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mai Întreba și ce Înseamnă ,,abstracție,,... -Speranța noastră este moartea, dispariția fizică, pricepi, cangur urât mirositor?, Numai așa poate scăpa Europa de noi. -Dar... apar mereu alți și alți vagabonzi,, spune cu efort Kawabata, chiar dacă noi murim. -Vezi tu, Kawabata, ghetoul ăsta a fost o salvare, și când ne vor alunga de aici, existența noastră se va sfârși brusc, pentru că , nu facem parte din planul măreț de ,,âmbunătățire a calității vieții,, , așa cum fac oile, porcii, găinile și nici nu vom conta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ăsta. Știu, globalizarea Îți induce cu de-a sila sentimentul de vină: ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține ori destul de superficial și atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești existența, așa, cât te pricepi, cu umorul și cu poveștile tale. Peste noapte, pe una din ,,aleile,, ghetoului, nu departe de unica sursă de apă, au apărut două rulote În care-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor două rulote să fie arborate drapelele mizeriei și promiscuității depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
el s-a retras, singura legătură cu promiscuitatea din zona dens populată, fiind cișmeaua, de unde se aprovizionează cu apă. Până și locul de cerșit și l-a ales cu prudență, pentru a nu-și Încrucișa mâinile cu vreun locuitor al ghetoului. A căutat să-i evite pe cât s-a putut și, În mod ciudat a câștigat un minim respect și un nesperat drept la liniște. Ba, mai mult, a putut de multe ori, vorbind cu calm și apelând la bruma de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de data asta cu o Înjurătură a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci, Kawabata ar putea să-i reproșeze ceva. Locuitorii ghetoului au spart rândurile, s-au Împrăștiat. Câțiva au aprins mucuri de lumânări și le-au Înfipt În pământ. Ca Încheiere, ca ultim gest al unei misiuni Încheiate, sărmanul Kawabata este așezat Înapoi pe scândură și Împins În burta mașinii. Câinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă din ghetou este ,,locuința,, lui Ben. De curând, femeia pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un vânt care se aude ca o pocnitoare din cele cu care Întâmpină copii Anul Nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un vânt care se aude ca o pocnitoare din cele cu care Întâmpină copii Anul Nou. -Îți bați joc de mine? Antoniu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva sărăciei.,, Ghetoul este În fierbere-primăria amenință cu evacuarea, după Sfintele Sărbători de Paști. Se pare, că minicipalitatea este În tratative cu un concern israelian, pentru construirea unui complex hotelier. Antoniu primește cu liniște vestea pe care i-o dă Ben. Nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările de bloc sunt nesigure, băncile din parcuri nu au acoperișuri, canalele de scurgere sunt pentru șobolani, ghetourile sunt supraaglomerate... Douăzeci și șase -Nu vă supărați, fac un reportaj cu și despre cerșetorii patriei, și, aș vrea să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Antoniu ridică privirea, pentru că vocea i se pare foarte cunoscută. În fața lui stă Plăcințica, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
care coboară În metrou sau pe cei care ies. -Dragă Plăcințica... -Nu vă supărați, dar mă numesc Genoveva. Nu-mi place numele, dar nu mi l-am ales eu. -Cum, nu ești tu Plăcințica? n-ai locuit o vreme În ghetoul de dincolo de calea ferată, la cerșetorul Antoniu, adică la mine, n-ai făcut tu curat În maghernița lui, adică a mea, n-ai Împărțit cu el mâncarea, adică și Antoniu arată spre sine , n-ai plecat pe furiș după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]