1,131 matches
-
de când Sfatul Țării de la Chișinău a luat hotărârea unirii cu țaramamă, România: „știu, știu, știu, știu, răspunde măicuța, dar unde-i hotărârea, până la urmă noi tot despărțiți suntem!(două țări române care din păcate, continuă să fie despărțite cu sârmă ghimpată). Nu pot, sunt bătrână și atâția ani și atâta scârbă! Mă gândeam, poate m-oi duce să-l mai văd o dată. Dar mă tem că nu-l mai văd. Eu de la lemne m-am convins” (Aluzie la lemnele de foc
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
asigur că azi nu eram noi aici. Din aceste verificări (testări) ce au fost făcute de mai marii zilei ce au activat în politica moldavă, avem astăzi ceea ce avem. Un dezastru, un monstru roșu cu numele R.M., cu aceeași sârmă ghimpată la Prut. Apropo: hotar în R.M. există doar cu România. Dar să lăsăm aceste lucruri puturoase, poate cu altă ocazie... Am avut norocul de a vizita orașul Iași de trei ori, în 1991. am stat la hotelul „Traian” și la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la radio „Chișinău”. Seara e puțin mai problematică recepția, apar „valurile”. Demult doream să vă mulțumesc de aportul ce îl aduceți în susținerea cauzei noastre și de mediatizarea acestui caz. Aflându-mă într-un mediu izolat, nu atât prin sârma ghimpată și a zidurilor înalte, cât de vacuumul informațional, care apasă, și auzind pe undele radio că cineva își mai aduce aminte de noi, că ne mai ține minte și nu ne-au uitat încă cu totul, ți se mai ridică
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
astea ca o rană— eu, mut, în limba mea moldovenească, ei, mulți, în în limba lor bucovineană. Ne întâlnim ades. Dar când e-n toi o nuntă sau vreo sfântă sărbătoare— simțim cum curge Prutul între noi și sârma cea ghimpată cum tresare. Nu va fi unic Domnul, cel din slove și Domnul, cel ce umblă pre pământ, în lume mai sunt două Moldove și două Bucovine cât mai sânt. Bogat e cine are o poiană, Munți cine are nu mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia pe Sampath de fiecare dată când pedala către serviciu. O luă pe o scurtătură ce ducea către drumul spre bazarul principal, prin curtea spitalului și apoi pe sub gardul de sârmă ghimpată care fusese ridicat în jurul clădirilor oficiului poștal pentru a-l desemna ca pe un loc al ordini și datoriei oficiale. Evident, gardul de sârmă ghimpată nu era intact, căci locuitorii Shahkot-ului, nerespectând din principiu astfel de eforturi stupide, se puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ducea către drumul spre bazarul principal, prin curtea spitalului și apoi pe sub gardul de sârmă ghimpată care fusese ridicat în jurul clădirilor oficiului poștal pentru a-l desemna ca pe un loc al ordini și datoriei oficiale. Evident, gardul de sârmă ghimpată nu era intact, căci locuitorii Shahkot-ului, nerespectând din principiu astfel de eforturi stupide, se puseseră pe treabă imediat ce putuseră, ca să înlăture această piedică nefericită. Peste tot prin propriile case, grădini și curți descoperiseră dintr-odată nevoia acută de sârmă; așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
jos la serviciu. Când termină de tușit, Sampath porni mai departe cu bicicleta, apucând pe o scurtătură ce traversa curtea spitalului, uitând, ca de obicei, să se aplece suficient cât să poată trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
conștient de asta. Auzisem de el, dar nu ne întâlniserăm niciodată și, stând față în față pe chei, am crezut că este doar un alt refugiat. Prin toată Europa, prin toate țările, oamenii treceau cu greu prin garduri de sârmă ghimpată, străbăteau țări întregi, se întorceau în cartierele bombardate ca să întrebe iarăși și iarăși. Ai fost în lagărul cutare; îl știi pe cutare și cutare? Ai vreo veste despre cutare? Dar despre acesta? Căutau pe listele Crucii Roșii, dădeau anunțuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
umbră, iar Jina a făcut un pas înapoi. Îi era imposibil să-și dea seama dacă silueta îi aparținea unui bărbat sau unei femei. Femeia s-a uitat la grădina vastă care era apărată de niște porți înalte, din sârmă ghimpată. În întuneric, nu izbutea să vadă prea departe, dincolo de frunzele de spanac: câteva vrejuri de fasole și vârfurile învolburate ale unor morcovi. În spatele grădinii erau mai mulți pomi fructiferi - probabil meri, peri și pruni. Cineva săpase un canal care aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a ales un perimetru de case și străzi pe care l-a Împrejmuit cu sîrmă ghimpată și unde i-a vărsat pe toți evreii ridicați din Împrejurimi, grămadă peste alții strînși deja din oraș. Axa acelui ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai ’44, se auzea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-ți trece prin minte ce vreau să spun. Mașina s-a oprit. Drumul era blocat și mai era ceva de mers până la Palat. Nu, nu-nțeleg ce vrei să zici, a spus Margaret. Bariera de butoaie ruginite și de sârmă ghimpată era păzită de vreo douăzeci de soldați. Pe aproape erau două tancuri sovietice și un camion blindat de care se sprijineau alți soldați. Fumau și priveau mulțimea care trecea. Bill a coborât fereastra, dar nici un soldat nu s-a simțit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de soldați, pe jos ori În camioane, discutând calm Între ei sau fu mând. Adam și Din au trecut pe lângă un grup de vreo șase, care păzeau o barieră de sârmă ghimpată În fața unei clădiri distruse În parte de incendiu. Unul dintre soldați, cu capul dat pe spate, râdea În hohote de gluma unui coleg. Tocmai treceau pe lângă ei, iar Adam a zărit norii roșcați reflectați de ochelarii lui de soare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ani am jurat hotărât jurat Cu mulți ani În urmă m-am hotărât am jurat că În ziua când vei Împlini șaisprezece ani Îți voi spune Îți voi revela Doar două rânduri supraviețuiseră din jungla Încercuită de ștersăturile asemenea sârmei ghimpate: Dragului meu Adam și Întotdeauna am dorit să am un fiu ca tine. Celelalte patru foi erau nescrise și rămăseseră lipite de prima cu un fel de Încrâncenare, Își spusese Margaret, de parcă ar fi vrut și ele să fie umplute
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cauză, unchiul Friedel nu fusese înrolat, ci declarat inapt. Era foarte des ocupat la montaj, fiindcă pe terenul din preajma șantierului naval și a portului se ridicau, pentru muncitorii din Est, din ce în ce mai multe barăci în jurul cărora se întindeau garduri din sârmă ghimpată. Presupun că unchiul meu nu a știut că Pe frontul de vest nimic nou se număra printre cărțile interzise, așa cum de altfel și eu am citit povestea despre modul jalnic în care au crăpat în Primul Război Mondial tinerii voluntari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era cert: îmi era foame. De îndată ce copiii mei și copiii copiilor mei vor voi să afle de la mine lucruri precise despre sfârșitul războiului - „Cum a fost atunci?“ -, răspunsul vine, sigur de sine: „Din clipa în care am ajuns după sârma ghimpată, mi-a fost foame întruna.“ De fapt, însă, ar trebui să spun: ea, foamea, se instalase în mine ca într-o casă părăsită, atunci când i-a revenit sarcina de a ține locul ocupat, atât în barăci, cât și sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prizonierii ar fi putut ajunge, mai mult după ochi decât pe numărate, la vreo zece mii de oameni. În linii mari, lagărul se asemăna cu locul pe care se afla vechiul teren de instrucție a armatei de la Grafenwöhr, care, dincolo de sârma ghimpată, era înconjurat de un ținut împădurit. Sigură mai e de asemenea vârsta mea tânără la vremea foamei care mă rodea, sigur e și că până de curând aparținusem, ca tunar tanchist, unei divizii care, sub numele „Jörg von Frundsberg“, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de politicianul american Morgenthau a fost întreruptă. Am ajuns la peste o mie de calorii. Din rația zilnică făcea parte chiar și o optime de cârnat. Din momentul acela puteam fi considerați mai sătui decât toți aceia care, dincolo de sârma ghimpată, își purtau foamea pe piața neagră. De la coloanele de muncitori care îndepărtau, în Augsburg și München, mormanele de ruine, s-a auzit că acolo civilii stăteau la coadă ca să primească puținul acela care se mai putea găsi în brutării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuie să fi fost un vas gol. Indiferent cu ce era umplut acesta, un bucătar basarabean era acolo. Cu el, care zicea „rog frumos, domnii mei“, mi-ar plăcea să iau masa. La suprafață și în subteran Gata cu sârma ghimpată care îi prescria privirii linii orizontale și verticale. El sau eu, cu ceva bagaj ușor din care făceau parte și doi funți de ceai obținut prin troc, am fost mutați în ceva ce se numea libertate și care era limitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ori, numai că de gustat, le-a gustat abia acum pentru prima dată și i-au plăcut foarte mult. Cum sinceritatea fără limite a copiilor nu se poate izola în niște țarcuri delimitate de te miri ce garduri de sârmă ghimpată, alți 3-4 dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru raport.... Cum?? În Saiuzul nostru măreț și bogat, și avansat, și puternic mai există sărăcie? Boje moi! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de drept comun... Da! M-ai convins!... Dumneata l-ai citit pe Soljenițin, dar n-ai ajuns la concluzia dorită de el. Pentru dânsul Gulagul înseamnă tot Saiuzul cu tarele sale, totul ce se află după gardurile teribile de sârmă ghimpată de la Porubnoe și până la Dalnii Vastok. Și cred că are dreptate. Numai despre România cât se minte acolo... în școală, în presă, la radio-tv, în conferințe. Până și copiii aceștia, necontaminați încă de virusul minciunii, și-au dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea cerului nu îndrăznea să zboare peste sârma ghimpată, nici știrile radio-TV nu ajungeau la noi, darămite oamenii... Și-acuma-i greu, că linia ferată înspre Seletin de la Putna tot blocată a rămas și trebe să faci cățărări ca alpiniștii pentru a trece pe la punctul din zona Izvoarelor. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trandafiri albi și17 trandafiri roșii. Am ajuns în satul ei și cineva, la întrebarea mea, unde îi pot găsi familia, mi-a răspuns că este la cimitir. Am găsit cimitirul. Era la marginea satului încojurat de un gard de sârmă ghimpată. Mormintele împrăștiate pe sub nuci, pruni și cruci de lemn, Unele erau înnegrite de patina timpului, puține erau din piatră. Pe la unele morminte se aflau femei care aprindeau lumânări și se rugau pentru cei trecuți în lumea veșnică. Din nuci și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul pe ghivent și se tunde c-un patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]