2,181 matches
-
neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate, mascat de acestea, se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
să cedeze. În loc să strângă nailonul, mai tare se desfășura de pe el. Gică dădea sfaturi inutile, eu nu știam ce să fac, țineam de lansetă și mulinam continuu, cu forță. Peștele începuse să slăbească din rezistență și se apropia de mal. Ghinionul era că înălțimea malului era de circa doi metri până la luciul de apă. Nu aveam cum să ridic peștele pe mal, deoarece se rupea ori nailonul, ori lanseta. În plus, nu știam ce am prins și nici cât de mare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
el. Apa era adâncă și canalul mic în lățime, iar peștele nu se ridica la suprafață să ia aer și apoi să se liniștească. Atât îmi mai trebuia, ca tocmai acum să treacă vreo ambarcațiune! Cred ar fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
căută geanta și scoase cu degetele tremurătoare cartea de vizită. Telefonul sună prelung. Neașteptat, Cătălin Damian răspunse. Mădălina nu își găsi imediat cuvintele. Când o făcu, nu avu puterea decât să întrebe: - De ce? Un hohot răsună macabru de la celălalt fir: - Ghinion, păpușă! - Chiria... - Ar fi bine să pleci de acolo cât mai repede. Probabil că nu va trece mult până când se vor întoarce proprietarii! Baftă! Ce ar fi putut să mai spună? Ce ar fi trebuit să mai facă? Ea era
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
politicienilor au ajuns în funcțiile pe care le ocupă prin șmecherii “inginerești” politicianiste, nicidecum printr-un examen cinstit. Posibilitățile financiare ilegale incredibile i-au făcut pe unii politicieni să creadă că pot cumpăra orice și pe oricine, inclusiv pe Dumnezeu. Ghinion! De data aceasta, politicienii unor partide s-au pus cu cine nu trebuia, cu Sfântul Ardealului. În altă ordine de idei, sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelară aceștia
LECŢIA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371669_a_372998]
-
știți bine, societatea noastră romană ține foarte mult, ajunseseră să aducă tulburări până și în aparatul de stat. Este cunoscut cazul unui magistrat la Roma care nu călătorea în ziua de vineri deoarece acest lucru, spunea el, îi era cu ghinion. Într-o zi însă magistratului i se ceru să meargă în Latium pentru strângerea de dovezi în procesul dintre doi cetățeni bogați care își disputau niște terenuri pe acolo. Magistratul însă care nu călătorea niciodată vinerea se dădu bolnav și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
trandafiri albi. În Panama, se pare, țara în care tradițiile Anului Nou aduc cel mai mare zgomot de pe planetă: locuitorii se întrec în strigăte, fiecare bate în ce nimerește numai că zgomotul să, crape cerurile! Astfel, vor fi alungate relele, ghinioanele și spiritele rele. Vietnamul își începe cu întârziere sărbătorirea Anului Nou - doar la 21 ianuarie sau chiar la 18 februarie, în funcție de an. Vietnamezii cred că în fiecare casă se află un zeu, care în ziua de Anul Nou călătorește pe
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
atâta bagaj! Erau doi km de la stație până acasă. Intuiția ei de dovedi justă și respiră ușurată când îl văzu sosind fluierând vesel, însoțit de doi prieteni. Renunță să-l mai dojenească pentru întârziere și urcară în autobuz cu toții. Dar ghinionul făcu în așa fel, ca autobuzul să aibă o defecțiune serioasă pe drum și nu a fost chip să mai pornească. Se aflau în centrul unei localități urbane cam la jumătatea distanței de casă și următorul autobuz trecea la miezul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Spre dezamăgirea mea nava abia urcase pe doc și tocmai atunci se curăța scoica prinsă pe corp, lucru de care dorisem să scap în cele două săptămâni de spitalizare, dar n-a fost să fie așa. Asta este, când ai ghinion și fatalitatea trebuie să se întâmple. Înainte de terminarea programului și plecarea cadrelor acasă (ofițeri și subofițeri), comandantul navei ne-a strâns pe punte și ne-a trasat sarcinile pentru după amiaza respectivă, adică continuarea rașchetării operei vii (partea imersă, aflată
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
atunci a fost să-l opresc și să mă urc în cabina acestuia, apoi toată ziua să mă plimb cu el pe unde avea treabă. Când se apropia ora de plecare spre unitate, l-am rugat să mă ducă înapoi. Ghinionul a fost că tocmai când coboram din cabină, hop și comandantul navelor Dragoare de bază, cu mult mai mari decât “scoicile” noastre cum le numeam noi, rangul doi Luță. - Soldat, ce-i cu tine într-o mașină civilă? mă luă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
acasă, eu mi-am permis maximum o excursie în Grecia, la clasa turist. Se poate, domnule?! Dumneata mă invidiezi pe mine? - Parcă eu spun că te invidiez? Să-ți fie de bine excursia, n-ai decât. Pe mine mă mănâncă ghinionul meu... Ca în timp ce tu te plimbi prin Grecia și vezi monumente și insule, statui și tot felul de grecoaice, ce văd eu? În primul rând mă costă de zece ori mai mult, mai ales la business clas, plătesc totul în
SCHIŢE UMORISTICE (71) – CINE E MAI NOROCOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369235_a_370564]
-
ai un noroc nemaipomenit. Când jucam pe un șekel partidă, câștig eu. Ia să fi jucat pe o sută de dolari linia. Precis că mă lăsai cu fundul gol. Să nu te invidiez? Nu te invidiez.. Mă plâng numai de ghinionul meu. Am voie? Norocosule!! --------------------------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 31 martie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (71) - CINE E MAI NOROCOS / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor
SCHIŢE UMORISTICE (71) – CINE E MAI NOROCOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369235_a_370564]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > GHINIONUL Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Simonică mergea încet pe faleza din Orșova cu gândurile sale. Mai privea din când în când Dunărea acoperită pe margine cu preșul de verdeață. Pescarii
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
stradă sau vrei să-l ducem la o casă de copii? - Nu știu ce-ai să faci tu, dar eu am să plec și-am să te las cu el. Eu nu vreau un copil ca el, ca să ne poarte ghinion, îi spusese tatăl său cu nepăsare mamei sale. - Mărineee! Te bate Dumnezeu, nu mai vorbi prostii, nu mai glumi cu așa ceva, că nu-i de glumă! Să-ți fie rușine Mărine! Strigase mama sa furioasă. În locul discuției cu tonul ridicat
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
spuse: - L-ai văzut pe ăsta fără picior, cu cârjele? - Da, dar de ce? Mă, tu mă asculți sau eu vorbesc singură, în timp ce tu te uiți la oameni? - Te ascult, cum să nu? Dar să știi tu, că ăsta ne poartă ghinion, c-a stat în calea noastră. - Dă-o în colo de treabă, mă .... Și nu mai reuși să audă nimic, pentru că cele două doamne se îndepărtară, mergând spre centru. I se umeziră ochii și primul lui impuls fu să strige
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
în colo de treabă, mă .... Și nu mai reuși să audă nimic, pentru că cele două doamne se îndepărtară, mergând spre centru. I se umeziră ochii și primul lui impuls fu să strige după doamna care spusese că el ar purta ghinion. Dar se controlă și lăsă capul în jos, zicând în gândul său: De atâta ghinion să aveți parte doamnă, numai că m-ați văzut pe mine. Își sterse repede lacrimile cu palmele. Pe faleză erau destui tineri care se plimbau
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
doamne se îndepărtară, mergând spre centru. I se umeziră ochii și primul lui impuls fu să strige după doamna care spusese că el ar purta ghinion. Dar se controlă și lăsă capul în jos, zicând în gândul său: De atâta ghinion să aveți parte doamnă, numai că m-ați văzut pe mine. Își sterse repede lacrimile cu palmele. Pe faleză erau destui tineri care se plimbau, dar erau prea preocupați de ei însuși, ca să-l observe pe el că plânge. Știa
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
lăsară în pace pe doamna care ... Simonică îi văzu fizionomia și o recunoscu pe loc, surprins. Doamna care fusese atacată de câini, nu era nimeni alta decât cea care trecuse pe lângă el cu prietena sa și spusese că îi poartă ghinion pentru că-i ieșise în cale. Nu putu să-i spună absolut nimic în primul moment, privind-o tâmp. Aceasta, fiind speriată, părea că uitase întâlnirea cu el din timpul zilei și începu să-i mulțumească: - Mersi băiatule, mersi mult. Dacă
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
la cap. De data asta se încruntă el spre ea și privind-o în ochi, îi spuse cu răceală: - Nu zău, vorbiți serios doamnă? Ieri, când m-ați văzut în fața Liceului de Marină îi spuneați prietenei dumneavoastră că vă port ghinion, fiindcă v-am ieșit în cale. Femeia rămase înmărmurită, la aceasta nu se aștepta. - Nu ... nu-i adevărat ... eu nu ... n-am spus ... așa ceva. - Ba da doamnă, ați spus, v-am auzit cu urechile mele, îi spuse sarcastic, ce spuneți
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
aceasta nu se aștepta. - Nu ... nu-i adevărat ... eu nu ... n-am spus ... așa ceva. - Ba da doamnă, ați spus, v-am auzit cu urechile mele, îi spuse sarcastic, ce spuneți? Ce vă port eu doamnă atunci când vă ies în cale, ghinion sau noroc? Și haideți, spuneți-mi mai repede, că mă grăbesc! Femeia rămase stană de piatră, cu gura căscată. Văzând-o, lui Simonică îi trecu supărarea și îi spuse: - Să aveți o zi frumoasă, doamnă! Apoi îi întoase spatele și
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
trecu supărarea și îi spuse: - Să aveți o zi frumoasă, doamnă! Apoi îi întoase spatele și își continuă drumul spre casă, fără să se mai întoarcă spre femeia care striga după el: - Băiete! Băieteee, stai, să vorbim! Sfârșit Referință Bibliografică: Ghinionul / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1146, Anul IV, 19 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
vezi ce-am pățit. Fiind un sfârșit de august călduros, am mers la ștrand. Apa era cam tulbure, dar părea răcoroasă, era plină de oameni. N-am sărit cu capul înainte ci în picioare, ăsta a fost și noroc și ghinion. Era să-mi rup picioarele, oamenii stăteau toți pe vine și eu credeam că apa e adâncă. Mi s-a pus pe suflet, în câteva luni am găsit un post la Constanța. Adică acasă. Revin la anii copilăriei. Plecam de
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul meu a rămas ancorat la același cheu vadimist și se consumă, și după '89, în nemodificate găunoșenii radiofonice și gazetărești.) Ghinion. Numai o companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu'. Turuie întruna în stilul indigest al tribunului său. Urmărind, peste capul meu, imagini pe ecranul televizorului din colțul sălii. Ținînd să fie auzit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]