1,781 matches
-
ești angajat. Și astfel a început acea scurtă etapă din viața mea, la care, în chip ciudat, privesc îndărăt cu oarecare tristă nostalgie, poate numai pentru că a însemnat acalmia care a precedat îngrozitoarea furtună. Începusem chiar să-l îndrăgesc pe Gilbert, în rolul lui de rob. În trecut, deși servilismul lui față de mine îmi inhibase orice stimă, totuși devotamentul pe care mi-l purta vădise că avea atitudini constante. Și, chiar în acest stadiu, îmi era util; mai târziu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
servilismul lui față de mine îmi inhibase orice stimă, totuși devotamentul pe care mi-l purta vădise că avea atitudini constante. Și, chiar în acest stadiu, îmi era util; mai târziu s-a dovedit esențial. Nivelul meu de viață a crescut. Gilbert făcea curățenie în casă, ba a reușit chiar să înlăture petele de pe cadă. L-am lăsat să gătească într-un stil care era un compromis între maniera mea și a lui. Nu l-am putut aduce la nivelul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
maniera mea și a lui. Nu l-am putut aduce la nivelul meu de simplitate culinară și ar fi fost o cruzime să i-l impun. Heringi la grătar pe pâine prăjită și banane cu smântână nu reprezentau ideea lui Gilbert despre un prânz bun, după cum nici eu nu aveam nevoie de amestecurile lui galice, supraâmbelșugate. Mâncam însă salate verzi cu niște sosuri delicioase, și cartofi noi, care constituie unul din felurile mele preferate. (Prăvălia era acum aprovizionată cu salate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am dat sticla cu apă fierbinte. Înotam în fiecare zi, uneori pe soare, alteori pe ploaie, [i am început să mă simt îmbibat de mare, de parcă îmi pătrunsese în toți porii. Pe vreme însorită, îmi petreceam timpul pe stânci. Gilbert făcea de pază la ușa din față și se ducea după scrisori, numai că-nimeni nu venea în vizită, iar Hartley nu-mi scria. M-am reîntors la vechea mea pasiune obsedantă pentru colecționarea pietrelor, culegându-le de prin crăpăturile spălate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că-nimeni nu venea în vizită, iar Hartley nu-mi scria. M-am reîntors la vechea mea pasiune obsedantă pentru colecționarea pietrelor, culegându-le de prin crăpăturile spălate de valuri și bălțile dintre stânci și ducându-le apoi pe pajiște, unde Gilbert mă ajuta să îngrădesc marginea peticului de iarbă. Pietrele, atât de mărunt granulate, atât de felurit împodobite, atât de individuale, și atât de la îndemână, mă încântau de parc-ar fi fost un mic trib inofensiv pe care-l descoperisem eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de o extraordinară netezime, ușor crestate la margini și zimțate de milenara dăltuire a mării. Tot mai multe pietre își făceau acum drum în casă, pe masa din lemn de trandafir sau pe-pervazul ferestrei din dormitorul meu. Și lui Gilbert i-ar fi plăcut să colecționeze pietre sau să culeagă flori, dar de îndată ce se aventura pe stânci, cu pantofii lui londonezi cu talpă de piele, imediat cădea. Și-a cumpărat niște pantofi de pânză cu talpă de cauciuc de la Magazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de irascibilă încordare, începuse să mă obosească. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că o să ajung să mă satur de glasul mării, dar uneori, mai cu seamă noaptea, devenea împovărător. Seriile stăteam lângă focul de lemne din cămăruța roșie. Uneori, Gilbert rămânea în bucătărie, amuzându-se să facă pe servitorul. (Presupun că i-ar fi plăcut să se îmbrace ca o fată-n-casă, dar bănuia, în mod just, că mie mi-ar fi displăcut total.) Alteori îmi ținea companie, tăcut ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și se uita la mine, rotindu-și pupilele în felul lui derutant. Câteodată, stăteam puțin de vorbă. În lumina lămpii, ajungea, din când în când, să semene ciudat cu Wilfred Dunning, o asemănare creată desigur de strădania inconștientă a lui Gilbert de a-și însuși ticurile faciale ale eroului său. Și totuși, pentru nervii mei vulnerabili, părea mult mai mult ceva ce se apropia de o vedenie. Dacă era așa ceva, atunci Gilbert deținea onoarea de a fi vehiculul apariției. Discutam despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o asemănare creată desigur de strădania inconștientă a lui Gilbert de a-și însuși ticurile faciale ale eroului său. Și totuși, pentru nervii mei vulnerabili, părea mult mai mult ceva ce se apropia de o vedenie. Dacă era așa ceva, atunci Gilbert deținea onoarea de a fi vehiculul apariției. Discutam despre trecut, despre Wilfred și Clement și vremurile de altă dată. Un trecut împărtășit în doi nu-i puțin lucru. Mă gândeam la Clement, într-un fel, dacă există pe undeva vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de puțin ne-am gândit cu adevărat la el. — Și Freddie vine să locuiască la cârciumă? — Nu, la ferma Amorne, acolo locuiesc ceilalți membri ai familiei Arkwright. Drăguț băiat era! Și, desigur, în tot acest timp, fie că trăncăneam cu Gilbert, sau îmi aminteam de Clement, sau urmăream valurile autodistrugându-se în cazan, mă gândeam numai la Hartley, o așteptam și mă întrebam cât o să-mi mai reziste nervii. Hotărâsem, în linii mari, care va fi următoarea mea mișcare, dacă ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe undeva, ca o posibilitate furată și tăinuită. Oricum, înainte de a fi avut timp să hotărăsc asupra mișcării mele și a tăcerii ei, s-a întâmplat ceva, cu totul neașteptat și extraordinar. Din descrierea ciudatului și calmului meu tête-à-tête cu Gilbert, s-ar putea deduce că s-a întins pe săptămâni, dar în realitate a ținut doar câteva zile. În ultima dintre aceste zile, cea în care tête-à-tête-ul nostru a încetat abrupt, m-am simțit răscolit, încă de dimineață, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întins pe săptămâni, dar în realitate a ținut doar câteva zile. În ultima dintre aceste zile, cea în care tête-à-tête-ul nostru a încetat abrupt, m-am simțit răscolit, încă de dimineață, de o neliniște cu totul deosebită. Evitându-l pe Gilbert, am pornit-o peste stânci, cu binoclul agățat de gât, propunându-mi să urmăresc păsările. Mă gândeam că s-ar putea să văd și o focă, din moment ce Gilbert pretindea că zărise una. Oricum, din clipa în care m-am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încă de dimineață, de o neliniște cu totul deosebită. Evitându-l pe Gilbert, am pornit-o peste stânci, cu binoclul agățat de gât, propunându-mi să urmăresc păsările. Mă gândeam că s-ar putea să văd și o focă, din moment ce Gilbert pretindea că zărise una. Oricum, din clipa în care m-am aflat pe creasta „muntelui“ meu minuscul, am fost asaltat de o teamă care mi s-a părut familiară. A început cu o senzație de amețeală, o impresie că marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de un albastru-cenușiu umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i văzusem buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: — Sunteți tatăl meu? Așa cum ședeam, înconjurându-mi genunchii cu brațele și ținându-mi picioarele ghemuite, am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mary“ a fost un nou șoc. Am pornit încet în direcția casei. Titus luă două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești? — Nu chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus nu făcuse parte din poveste; și chiar în relatările lui Hartley apăruse foarte fantomatic. Pe când acum... Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus nu făcuse parte din poveste; și chiar în relatările lui Hartley apăruse foarte fantomatic. Pe când acum... Când ne-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus nu făcuse parte din poveste; și chiar în relatările lui Hartley apăruse foarte fantomatic. Pe când acum... Când ne-am apropiat, m-am adresat lui Gilbert pe un ton răsunător: — Bună, ți-l prezint pe tânărul Titus Fitch, fiul domnului și doamnei Fitch, știi, prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ton răsunător: — Bună, ți-l prezint pe tânărul Titus Fitch, fiul domnului și doamnei Fitch, știi, prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l stabilească pe Gilbert, cel puțin pentru moment, dincolo de o anumită barieră nespecificată. Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și doamnei Fitch, știi, prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă ajută la treburile casei. Tonul și precizarea erau menite să-l stabilească pe Gilbert, cel puțin pentru moment, dincolo de o anumită barieră nespecificată. Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ochii lui Gilbert căpătaseră o expresie aburită și uimită. Și, pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip de avertisment ambiguu. — Gilbert, ai putea să pregătești masa pentru mine și pentru Titus în cămăruța roșie? Titus, o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru a spune adevărul, încercam deja un sentiment de posesiune în ce-l privea pe Titus. — Vino, am spus. În timp ce-l împingeam pe Titus pe ușă, i-am tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip de avertisment ambiguu. — Gilbert, ai putea să pregătești masa pentru mine și pentru Titus în cămăruța roșie? Titus, o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se împodobise acum cu un șorț, a aranjat repede și discret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tras lui Gilbert o lovitură în gleznă, în chip de avertisment ambiguu. — Gilbert, ai putea să pregătești masa pentru mine și pentru Titus în cămăruța roșie? Titus, o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se împodobise acum cu un șorț, a aranjat repede și discret masa și apoi ne-a servit prânzul pe măsuța de bambus. Cred că lui Gilbert i-ar fi plăcut să mă servească în fiecare zi în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o băutură? A luat o bere, iar eu am băut vin alb, în timp ce Gilbert, care se împodobise acum cu un șorț, a aranjat repede și discret masa și apoi ne-a servit prânzul pe măsuța de bambus. Cred că lui Gilbert i-ar fi plăcut să mă servească în fiecare zi în felul ăsta, dar se temea să nu mă irite prin asemenea sugestie. Rolul lui studiat și meticulos de „fecior“ ar fi făcut cinste oricărei comedii de salon. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de salon. La un moment dat, prinzându-mi privirea deasupra capului lui Titus, mi-a făcut un semn cu ochiul. I-am răspuns cu o privire înghețată. Ne-a servit șuncă gătită cu zahăr brun, după o rețetă a lui Gilbert, și salată de roșii italienești conservate, cu verdețuri aromate. Roșiile acestea excelente trebuie mâncate reci. Pot fi ușor încălzite, dar niciodată fierte, pentru că-și pierd savoarea specifică.) După aceea au urmat cireșe și prăjiturelele spongioase de lămâie, preparate de Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]