2,232 matches
-
burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni nu știe ce se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la timp, Nu mă tem, răspunse ginerele, ascunzându-și cu greutate neliniștea, Știu, era o vorbă acolo, spuse Cipriano Algor. Viră spre o stradă paralelă, rezervată circulației locale, Vom scurta drumul pe aici, spuse, dacă ne întreabă poliția de ce am ieșit din șosea, amintește-ți ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că n-au fost amendați până acum. Dacă ar ști, Marçal Gacho poate că s-ar împăuna în fața socrului cu greutatea autorității pe care i-o conferă uniforma, dacă ar ști, Cipriano Algor poate că ar începe să vorbească despre ginere cu mai puțină condescendență ironică. E foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e din cale afară de entuziasmată de dorința ta de a deveni gardian rezident, E mai bine pentru noi, vom avea mai multe facilități, condiții de viață mai bune. Cipriano Algor opri furgoneta la colțul edificiului, părea că-i va răspunde ginerelui, însă întrebă, De ce dărâmă clădirile acelea, Deci s-a confirmat, Ce s-a confirmat, De mai multe săptămâni se vorbea de o amplificare, răspunse Marçal Gacho coborând din furgonetă. Se opriseră în fața unei uși deasupra căreia se vedeau cuvintele Intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar eu o am pe a mea, și vei vedea că Marta, când va veni momentul, va fi de acord cu mine. Făcu doi pași, se opri, fără îndoială se gândise că nu așa se cuvenea să-și ia rămas-bun ginerele de la socrul care-l adusese la lucru, și rosti, Mulțumesc, îți doresc cale bună la întoarcere, Ne vedem peste zece zile, spuse olarul, Ne vedem peste zece zile, spuse gardianul intern, în timp ce-i făcea cu mâna unui coleg care sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îndepărtat față de locul unde se afla, exact la cealaltă extremitate a unei drepte imaginare care ar traversa oblic clădirea unde intrase Marçal Gacho, În diagonală, preciză mental olarul ca să scurteze explicația. Când va veni peste zece zile să-și ia ginerele, nu va mai exista nici urmă din aceste clădiri, praful distrugerii, care acum plutește în aer, se va fi așezat, și e posibil să fie gata imensa groapă unde se vor turna fundațiile și vor fi plantați pilonii noii construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici omul cel mai perspicace nu va fi în stare să facă deosebirea, privind de afară, și cu atât mai puțin dinăuntru, între construcția recentă și construcția anterioară. Olarul se uită la ceas, era devreme, în zilele când își aducea ginerele la serviciu trebuia inevitabil să mai aștepte încă două ore până se deschidea serviciul de recepție spre care se îndrepa, plus cât mai dura până îi venea rândul. Am însă avantajul să ocup un loc bun în rând, poate voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rezemă de spătar, suspină, deasupra auzea zumzetul traficului de pe stradă, de obicei ieșea cu ceilalți să bea o cafea și să cumpere un ziar, dar azi n-avea chef. Închise ochii de parcă se retrăgea în sine însuși și adormi imediat, ginerele îi spunea că, atunci când va fi numit gardian rezident, situația se va schimba peste noapte, Marta și cu el nu vor mai locui în olărie, era vremea să înceapă o viață independentă de familie, Fii înțelegător, ce trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi o prostie să întorci spatele norocului când el trece de partea ta, în plus sunt sigur că dorința lui cea mai mare e s-o facă fericită pe Marta, așa că ar trebui să fiu mulțumit. Cipriano Algor își auzea ginerele și zâmbea în sinea lui, Spui toate astea pentru că te gândești că sunt al treisprezecelea, habar n-ai că acum sunt al paisprezecelea. Se deșteptă tresărind la auzul ușilor trântite, semn că descărcatul urma să înceapă. Atunci, încă pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dusese vasele la Centru, într-o clipă ca asta nu-și putea închipui ce i-ar face plăcere, oricum nu o conversație, fie ea și cu oameni pe care-i cunoștea. Olăria și casa unde locuia împreună cu fiica și cu ginerele lui se aflau la celălalt capăt al satului, în câmp, departe de ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina probabil de pregătit prânzul, era ora, Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trăind în Centru, Centrul ne-a hrănit până azi cumpărându-ne produsul muncii, tot el ne va hrăni când vom locui acolo și nu vom mai avea nimic de vânzare, Datorită salariului lui Marçal, Nu e nici o ofensă ca un ginere să-și întrețină socrul, Depinde de socru, Tată, nu e bine să fii așa de mândru, Nu e vorba de mândrie, Despre ce e vorba, atunci, Nu pot explica, e mai complicat decât mândria, e altceva, e un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un beneficiu. La urma urmelor, ideea Martei păruse bună doar pentru că, în clipa respectivă, așa cum spusese tatăl ei, era singura posibilă. Cipriano Algor stătea în bucătărie, n-avea cum să audă crâmpeiele de discurs, izolate și fără legătură, emise de ginere, însă părea că le-a citit pe toate, completând golurile, pe chipul abătut al fiicei sale, când aceasta, după un lung moment, ieși din cameră. Și pentru că n-avea rost să dea de lucru limbii pentru atât de puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebă, Ce mai e nou. La celălalt capăt al liniei, după o clipă de tăcere, Marçal Gacho procedă ca unul care considera că nu acesta e modul cel mai adecvat de a începe o convorbire între doi oameni, socru și ginere, care nu se mai auziseră de o săptămână întreagă, de aceea spuse calm bună ziua, întrebă ce-ai mai făcut, tată, la care Cipriano Algor răspunse cu un bună ziua sec, și, fără pauză sau tranziție, Aștept de o săptămână întreagă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asemenea, dar nu întotdeauna, un bunic și o bunică cu părul alb, câteva riduri și vârstă nedefinită, toți punându-și să zâmbească respectivele danturi, perfecte, albe, sclipitoare. Lui Cipriano Algor i se păru de rău augur invitația, parcă își auzea ginerele anunțând pentru a suta oară că vor merge să trăiască în Centru de îndată ce va fi promovat gardian rezident. Parcă văd c-o să ajungem tustrei pe un afiș ca ăla, își spuse, au un cuplu tânăr, Marta și soțul ei, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gura dumneavoastră asemenea cuvinte, Așa e viața, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, Dar și din lucruri care încep, Nu sunt niciodată aceleași. Șeful de departament făcu o pauză, atinse ușor desenele, parcă distrat, apoi spuse, Ginerele dumneavoastră a venit să-mi vorbească, La rugămintea mea, domnule, la rugămintea mea, ca să mă scoată din nesiguranța în care trăiam, neștiind dacă mai pot sau nu continua producția, Acum v-ați lămurit, Da, domnule, m-am lămurit, Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ridicole păpuși făcând pe infirmierele, eschimoșii și asirienii cu barbă, nici o importanță, nimic, zero, Asta suntem pentru ei, zero. Se așeză în sfârșit în furgonetă, se uită la ceas, mai avea de așteptat aproape o oră până să-și ia ginerele, îi trecu prin minte ideea de a intra în Centru, de multă vreme n-a mai deschis ușile pentru public, fie pentru a se uita, fie pentru a cumpăra, Marçal face mereu cumpărăturile din pricina reducerilor la care are dreptul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se uite nu este, să ni se ierte redundanța, bine văzut, cine se plimbă înăuntru cu mâinile goale poate fi sigur că va deveni curând obiectul atenției speciale a gardienilor, se poate chiar imagina comica situație în care propriul lui ginere îl va interpela, Tată, ce faci aici, nu cumperi nimic, iar el va răspunde, Mă duc la sectorul de vase să văd dacă mai au expusă vreo piesă de la olăria Algor, să întreb cât costă vasul decorat cu bucățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de parcă ar fi regele lumii, când nu e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul și se întoarse la post. Cipriano Algor căută o stradă liniștită unde să-și treacă timpul până va merge să-și aștepte ginerele la poarta serviciilor de siguranță. Parcă furgoneta la un colț de unde se zărea, la distanța de trei întinse cvartale, o parte dintr-una din uriașele fațade ale Centrului, cea care corespunde părții locuite. Cu excepția ușilor care se deschid în exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treizeci și cinci de mii de metri cubi, cu o palmă în plus sau în minus, cu un punct în plus, o virgulă în minus. Centrul, toți recunosc cu uimire, e într-adevăr mare. Și aici, bombăni Cipriano Algor printre dinți, vrea ginerele meu să vin să trăiesc, în dosul unei ferestre care nu se poate deschide, cică pentru a nu altera stabilitatea termică a aerului condiționat, dar adevărul e altul, oamenii se pot sinucide, dacă vor, dar nu aruncându-se în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le mărturisească. Mai ales când acestea se manifestă în afara anotimpului potrivit, ca un fruct pe care creanga abia îl ține pentru că a apărut prea târziu. Cipriano Algor oftă, apoi se uită la ceas. Era timpul să meargă să-și ia ginerele de la ușa serviciilor de siguranță. Câinelui Găsit nu-i plăcu de Marçal. Erau atâtea de vorbit, atâtea noutățile, atâtea suișurile și coborâșurile curajului și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu-i plăcu de Marçal. Erau atâtea de vorbit, atâtea noutățile, atâtea suișurile și coborâșurile curajului și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-mi spui dacă ți-e rușine că un gardian al Centrului se află aici, lângă dumneata, în furgoneta dumitale, respirând același aer. Olarul nu răspunse imediat, regreta că cedase din nou stupidei și gratuitei tentații de a-și înțepa ginerele, De ce fac eu așa ceva, se întrebă, deși știa prea bine răspunsul, acest bărbat, acest Marçal Gacho voia să-i ia fata, de fapt i-o și luase însurându-se cu ea, să i-o ia definitiv, Chiar dacă, obosit să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
afirmă că e din pricina pudorii masculine, așa o fi, dar să recunoaștem că și mai bărbat, în accepțiunea completă a cuvântului, s-ar fi arătat Cipriano Algor, și desigur nu mai puțin viril, oprind furgoneta ca să-și îmbrățișeze pe loc ginerele și să-i mulțumească pentru gest chiar acolo cu singurele cuvinte meritate, Îți mulțumesc că ți-ai pus mâna pe mâna mea, asta trebuia să spună, și nu să profite acum de seriozitatea momentului ca să se plângă de ultimatumul impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pronunțase îi cereau să reflecteze iar la ele, și, cu tonul perplex al celui care, fără să priceapă cum, a ajuns la o concluzie logic impecabilă, adăugă, Sau Centrul. Or, știind noi că, în viața acestui socru și a acestui ginere, supărătoarea chestiune a Centrului nu e câtuși de puțin pașnică, e de mirare că neașteptata aluzie a gardianului intern Marçal Gacho n-a avut urmări, că periculoasa frază Sau Centrul n-a declanșat imediat o nouă discuție, repetându-se toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el. Cât despre olar, el a trăit destul ca să știe că cel mai bun mod de a ucide o roză e s-o deschizi cu forța când încă mai este o mică promisiune în boboc. Păstră așadar în memorie cuvintele ginerelui și se prefăcu că n-a înțeles adevăratul lor sens. N-au mai vorbit până au intrat în așezare. Ca de obicei când își aducea ginerele de la Centru, Cipriano Algor opri la ușa nesuferiților de cumetri, doar cât să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când încă mai este o mică promisiune în boboc. Păstră așadar în memorie cuvintele ginerelui și se prefăcu că n-a înțeles adevăratul lor sens. N-au mai vorbit până au intrat în așezare. Ca de obicei când își aducea ginerele de la Centru, Cipriano Algor opri la ușa nesuferiților de cumetri, doar cât să intre Marçal, să-și îmbrățișeze mama și tatăl, dacă erau acasă, să întrebe ce-au mai făcut de ultima oară, și să iasă spunând, Mâine vom vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]