1,218 matches
-
când te dezbraci seara de cele toate, ai un gând spurcat și pentru unchiul tău din Iași, de-i zice hobăbăitul. Te străpup în eternitatea cracilor tăi găuriți, colo sus, fix, exact pe borțile calde... Cu o dragoste desăvârșită-n gingășie, unchiul de la Iași... BUCUREȘTI FAR WEST Bursa literară Daniel CRISTEA-ENACHE Publicul larg are noțiunea de scriitor și e familiarizat cu câteva figuri ale breslei, dintre acelea care apar mai frecvent pe sticla televizorului. Cu toții am trecut prin școală și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi se păreau atitudini inexistente în realitate, lumi aurii, grele de extaz și emoție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a spus „Vadim“, m-a chemat pe nume, și faptul că a făcut asta fără să vadă cine s-a apropiat de el însemna, pentru mine, că, pentru prima dată, sunt remarcat nu pentru cruzimea tinereții, ci pentru sensibilitatea și gingășia inimii. Mi-am strâns degetele și, apucându-l pe Burkeviț de buclele aspre, fierbinți la rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre mine ca să-l pot privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și tu? Era Clody! De unde ai numărul meu de telefon? De la Olga. Ți l-a dat ea? L-am găsit eu. Bine, vin imediat. Am înțeles că și ea se gândea la mine. Era de o naivitate dezarmantă, de o gingășie cum nu mai întâlnisem la niciuna din fetele pe care le cunoscusem. Când am ajuns la cofetărie, ea terminase înghețata. Mă aștepta. Am luat-o de mână și am plecat prin Cișmigiu. Și-a retras mâna speriată. Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o rotondă, în mijlocul căreia se afla un piedestal suplu, elegant, pe care era așezată o sculptură. Nu-și dădu seama de la început din ce era lucrată. Reprezenta o balerină pe poante, cu mâinile sprijinite pe fustița alb-roz, de o mare gingășie. Ar fi vrut să se apropie, să pună mâna, să vadă din ce este. La mai puțin de un metru, când întinse mâna, se auzi un sunet. A! Domnișoara se apără! Atunci o privi cu mai multă atenție. Avea picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și acolo era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât de frumoși amândoi, dansau cu atâta eleganță, gingășie, parcă nimeni și nimic din jurul lor nu mai conta. Se priveau ochi în ochi, Mihai era atât de ocrotitor, se citea fericirea pe fața lor. Când s-a terminat dansul, Mihai a cerut haina lui Beatrice de la garderobă, îi înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de vă va plăcea; numai asupra unui moment aș vrea să vă atrag atențiunea: frazele ce vi se vor părea stranii nu sânt străinismi, ci provincialismi; în genere e scrisă cu prea espres colorit local, deși are scene de o gingășie simplă și într-adevăr rustică - scenele dintre Cimbru și Anița. Eu am copiat-o, pentru că era scrisă cu ortografia din Austria. Apoi vă mai trimit niște versuri de-ale mele. Bune simt că nu sânt poate însă să nu fie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace și liniștit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înțelege gingășia amorului, poetica atențiune ce d-ta îmi acorzi mie; astfeli fiind, prefer mai bine să renunț la o legătură care nu e sub nici un raport compatibilă cu ființa mea, în urmare deci, te rog, totul să fie de azi înainte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să recunoască Otilia, și,dîndu-se numaidecât jos de pe cal, o luă repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. În drum, zări pe Otilia și pe Pascalopol de braț, îndreptîndu-se spre curte. Cel din urmă se arătă cucerit de gingășiile Otiliei, păstrând numai resturile unei supărări amuzate. - Otilia, spuse Felix în aceeași zi fetei, eu aș vrea săplec de aici. - Și eu cred că e vremea să plecăm, consimți Otilia. A doua zi se întorceau la București. VII Când, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă putea mușca puțin și din degetul fetei. Toate maternitățile acestea durau atât cât Otilia era numai cu Felix, acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol, sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate gingășiile ei față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar ochii ei erau iluminați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcea oare Otilia acolo? Un clește de gelozie îl strânse din nou de piept, amintindu-și familiaritățile pe care le surprinsese între Pascalopol și fată. Nu, nu mai era nici o nădejde. Otilia avea legături mai strânse cu moșierul, și toată gingășia ei față de el, Felix, nu fusese decât un chip fin de a-l înșela asupra adevărului. Ce însemnau aerele acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tăgăduiască acest lucru. Se simțea mai ales ocrotit de toate împrejurările și de oameni ca de o conjurație a favorii. Otilia îi păstra un gând de departe și el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta îi dădea cu mari gingășii ceea ce era în puterea ei. Era însă nemulțumit de el însuși, de această luptă lăuntrică între impulsurile momentane și nevoia congenitală de a-și face un program în viață. Dacă se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unei mame de a nu deștepta copilul. - O! dar atunci e îngrozitor! Te invit să ai grijă de dânsul. Felix simți nevoia de a rămâne singur, își lua rămas bun de la cei doi, care-l părăsiră cu cele mai atente gingășii. Apoi o luă înainte cu o necesitate neînfrîntă de a merge; străbătu toată Calea Victoriei, pustie, și se înfundă în Șosea, până la G. Călinescu Hipodrom. Pe măsură ce mergea și obosea, sufletul i se calma și începea să aibă o viziune mai obiectivă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am apropiat de ea decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă, intelectuală este și Otilia, dar ce fată, ce G. Călinescu gingășie! Eu, când tot glumesc că o iei pe Otilia, în fond îmi trădez o dorință lăuntrică: s-o iei odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa, cocoană Aglae? - Vorbește și Aurica din capul ei, observă Aglae. - Ei, mamă, vorbesc și eu ce văd, spuse Aurica, plină deparapon, dar simulând gingășia. Pe mine nu m-ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic de la viață, atâta zic, că numai din prietenie nu face un bărbat atâtea sacrificii. Din partea dumitale e frumos! Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medita asupra evenimentului. Bătrânul fu părăsit pe canapeaua lui, cu cearșaful ghemuit, cu plapuma căzută pe jumătate jos. Felix, observând asta și știind că morților le trebuiesc date unele îngrijiri pentru a putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta se ridică de pe sofaua ei, decisă, calmă, chemă pe Marina și, cu ajutorul ei, gătiră pe moș Costache și-l așezară cu solemnitate pe pat. Aglae se trânti întîi pe canapea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de tine în mod violent și abrupt, simți că nu poți avea, în nici un fel, o relație de familiaritate. Nu poți iubi o muscă așa cum te atașezi de o pasăre, nu poți iubi un gândac așa cum ai un sentiment de gingășie față de o gărgăriță. Există o anumită graniță între speciile vieții, cele organice, care hotărăște fie un anumit grad de cruzime, repulsie și oroare, fie un grad opus, de apropiere, afinitate și intimitate. Oricum, cruzimea rămâne o „afecțiune“ circumscrisă la forme
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
indiferență, parcă i-ar fi spus: Te privește ce faci!, sau: Nu mă mai interesează! Oricum, sînt toxice, surîde el, să dreagă atmosfera. Conțin un alcaloid folosit în tratarea cancerului, arată spre brîndușe. Știu semnificația! clatină Liliana afirmativ din cap. Gingășie, otravă, remediu. Am citit și eu ce-a scris un autor, cunoscut cu ani în urmă la niște cursuri, pe cînd nu debutase. Mai tîrziu, l-am reîntîlnit, dar... E bine să spun că l-am reîntîlnit? Cred, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Prin soli anume îl înduplecă la anul 1277 pe Sfentislav la o întîlnire și la venirea-n Tîrnova, garantîndu-i, prin jurământ siguranța vieții și o primire binevoitoare. Când acest despot, încrezîndu-se în jurăminte, veni într-adevăr, Maria îl încărcă cu gingășii și hotărî să înfieze pe acest bărbat, care era moșneag aproape. În timpul unei solemne slujbe în biserică și cu pompă mare, Maria îl înfie pe Sfentislav, îl îmbrățișă în public pe el și pe Mihail ca pe cei doi fii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul sfinților, Însă Îți transmite toate cele bune. Cum te mai simți? Bătrîna Îi zîmbi cu gingășie lui Fermín. Prietenul meu Îi mîngîie chipul și fruntea. Bătrîna Îi primea atingerea cu recunoștința unei pisici de salon. Am simțit că mi se pune un nod În gît. — Ce Întrebare prostească, nu-i așa? continuă Fermín. Ceea ce ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]