1,074 matches
-
fără menajamente doctorul Snow. "Gogoman ramolit!" Buzele i se strînseră într-un gest de sfidare. După o clipă oftă, respingîndu-l pe Del Curtin. Căpitanul Hedrock avusese dreptate cînd spusese că familia imperială nu se sinucide din punctul de vedere al gintei, nici măcar treptat, în orice caz nu cu bună știință. Cu multă vreme în urmă hotărîse definitiv că prințul îi e rudă prea apropiată ca să poată fi ales drept soț. Nu trebuia să se lase împinsă ori grăbită de evenimente să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun, {EminescuOpI 45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
45} Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors; Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
elemente de conformațiune fizică, fie de conformațiune psihică, fie ele întemeiate pe identitatea radicalului rasei, a tracilor, traco-ilirilor, fie pe identitate de limbă. Dacă nu vom voi nici unul să-i lăsăm, turcul va dispărea prin propria lui slăbiciune, și o ginte nouă, despărțită poate după limbă, dar una în interesele ei, [î]l va substitui. ["ALTE POPOARE"] 2276A Dacă alte popoare s-au îndreptat în calea lor istorică după constelații luminătoare de stepe, poporul românesc au fost călăuzit de râuri. sru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
petrece numai pe-o unitate de teritoriu al pământului. Ceea ce se pierde aci - esport de grâne, de vite, de oameni - se restituie în alt loc. Marea scade într-un loc, dar crește-ntr-altul. Cauza tuturor turburărilor e disproporția între teritoriu și ginte. t[2g. Popoare războinice. Teritoriu mare opune greutăți enorme esploatării. Se cultivă locurile sărace cari cer proporțional munci multe. Se dezvoltă puterea fizică, dar capital ioc. Dorința de a-l câștiga prin pradă. Războaie. t]2g. Nevoi sociale. Lipsă de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
claselor superioare întrebuințarea brațelor lor. Centralism. Monarhie absolută, demagogică. t = g. Civilizație și pace. POPULAȚIONISTICĂ ["SĂ NE-NCHIPUIM... 2275B Să ne-nchipuim că gintea g. s-așează pe teritoriul t, abstracție făcând deocamdată atât de numărul de indivizi din cari ginta se compune precum și de numărul kilometrilor patrați din cari teritoriul se compune. Masa exploatabilă a teritoriului, elementele capabile a fi prefăcute în aliment, cantitatea de insolațiune și de fenomene meteorologi[ce] cari dau fertilitate, adecă cantitatea de puteri esploatabile și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată de clivaje identitare și de necesitatea autodefinirii. Dacă în cazul romantic-clasicizantului Vasile Alecsandri conștiința apartenenței la „ginta latină” impulsiona activitatea de mediator a acestuia între cultura franceză și cea română (fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E călăuza vremei? Putut-a ca să fie Și altfel de cum este tot ceea ce esistă, Sau e un trebui rece și neînlăturat? Și dacă trebui toate să fie-așa cum sunt, Ce legi urmează vremea - Cu ce drept ea apasă O ginte ca pe samă-i o alta să ridice; E v-o dreptate-ntr-asta, sau oarbă-mparte bobii Soarta fără-de-lege? - Și dacă n-ai temeiuri Decât acele spuse de cărțile bătrâne, Și-aceste-s dovedite că nu dau deslegare - Cine-mi va spune mie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fost rău adesea și bine num-odată Aș crede că-ntîmplarea oarbă, nevinovată, A grămădit în mersu-i, dar fără ca s-o știe, Atâta neferice pe țara mea pustie - Dar nu! e-atîta minte - atâta plan de rele S-a grămădit puternic în viața ginții mele, Încât îmi vine-a crede că sâmburele lumii {EminescuOpIV 60} E răul. Cartea lumii d-eternă răutate E scrisă și-i menită. De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine: Bravură se numește. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi, Că ei admiră toate ce le aduc peire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nnalță Pe spatele altora, e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu cer fericire Pentru a lui viață. - O, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în Dumnezeu, credință formată în mijlocul familiei, primită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai reținută în mișcări, dacă se lua în considerație expresia feței ce nu exterioriza emoțiile; a ochilor ce exprimau sinceritate, precum și lipsa totală a gesturilor, ceea ce îi conferă o alură de englezoaică veritabilă, nimerită din întâmplare într-o comunitate de gintă latină. Mai mult ca sigur că, dacă ar discuta ceva cu cei din compartiment, ar vorbi foarte încet și toți ar desluși mai clar ca oricând orice cuvânt, propoziție sau frază. Într-un cuvânt, această persoană plăcută la vedere părea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Baumont, Marea conjurație Împotriva lui Hitler, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1977, p. 207) Vreau să spun că interpretarea semnelor primite din trecutul istoric (obiecte, descoperiri arheologice, documente, cronici, cărți roman... - cum să zic?, romanțat sună a romanță, romanizat a ginte latină, romantic datează Într-un singur secol ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului, sunt inocenți, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de Eminescu, mi s a părut întreaga desfășurare. Nu credeți? C.A. - Salonul este, în plan simbolic, Român ia M are prin mesaj, programe și participare, prin aportul societăților culturale (ASTRA, Plai mioritic, Mișcarea pentru reîntregirea națională, ProBasarabia și Bucovina, Ginta latină) care au îmbrățișat Ideea. El a stat și stă sub semnul „geniului nostru tutelar” Mihai Eminescu - simbol al românismului în universalitate, suprapus de confrații de la C hiși nău și Cernăuți peste imaginea lui Iisus, ca stea polară și s
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din efectivul îndrăzneților nelipsind literații de mai târziu, colegii mei, C.D.Zeletin, Lucian Raic u, Adrian Beldeanu, Alexandru Tacu - Zeletin și nu numai. Prin 1971, la o întâlnire de promoție la Lice ul „Gh. Roșca Codreanu”, când fostul nostru diri ginte, prof. H. Zupperman a strigat catalogul și ne a cerut „raportul de acti vitate”, cei care-i fuseseră participanți la cenaclul literar „Al exandru Vlahuță” pe care-l condusese cu competență și dăruire, n am ezitat o clipă să ne
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fiica lui Chicu Ion (fiul lui Vera, născută la 24.06.1921 în localitatea Călărași, județul Ungheni) și Daria, născută la data de 28 iulie 1979 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. Ginta Latină nr. 17, ap. 108. (3.627/2002) 29. Grabovski Daniela, fiica lui Apostol Veniamin (născut la 15.08.1938 în localitatea Dubna, județul Soroca) și Larisa, născută la data de 16 noiembrie 1968 în localitatea Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
pământului, din moment ce existau obști fără pământ, care se deplasau sub semnul roirii sau erau așezate pe pământul stăpânit de un cneaz sau boier. Între obștea țărănească și cea primară nu era, în istoria românilor, o deosebire esențială. Prin urmare, obștea (ginta) primară (de sânge), în care fiecare familie stăpânește un lot separat (I. Nestor), se destramă pe familii și devine obște sătească (teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o mare familie. Aceste sate aveau ca nume pluralul numelui unui strămoș conducător (întemeietor), din care proveneau toate familiile din sat. Deci, obștile țărănești erau uniuni gentilice, numele lor era cel al ginții, nu al pământului (locului-sat). Pentru ca un străin să intre în obște era necesară (obligatorie) o ceremonie de înfrățire-frăția de sânge și de cruce.11 În ceea ce privește istoricul ei, obștea exista încă de pe vremea geților, o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin participarea obligatorie a sătenilor aleși din satele vecine, statul medieval românesc a păstrat, din dreptul obștilor, ancheta prealabilă a oamenilor locului, "oamenii buni și bătrâni", precum și sistemul stăpânirii colective a pământului. Stăpânirea boierească era tot o stăpânire gentilică, a ginții boierești cu frați, fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a conducerii obștilor dobândește, în istoria românilor, un aspect specific în așa-numitele "sate umblătoare pe bătrâni". În istoria obștilor vechi (antice) și medievale, la toate popoarele, nu doar la români, erau sate care păstrau amintirea unui strămoș comun, conducătorul gintei, familia cea mare. Un aspect specific românesc al organizării pe ginți se observă în satele de moșneni sau răzeși, umblătoare pe bătrâni. Un astfel de sat este împărțit pe cote-părți, fiecare familie știe din care strămoș se trage (provine) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]