4,520 matches
-
să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca mine. Era doar un copil de circa 19-20 ani, cu AKM[ AKM = pușcă mitralieră Kalașnikov .( n.red.)]-ul atârnat de gât plin cu gloanțe reale. Mi-a spus textual, că un țigan, la fel de tânăr, i-a cerut să-i dea automatul să tragă el, căci a văzut că nu are curajul să o facă. Elevul spunea că a tras în viața lui doar trei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
dacă pleacă vreun tren spre Mangalia. Pe peron am găsit un glonte de 7,32 mm din inox și încă unul în incinta gării, în fața ghișeelor, care avea aceeași mărime. Am aflat ulterior, de la cadrele militare, că nu existau asemenea gloanțe în dotarea armatei române, acestea fiind cu înveliș din cupru. Cum acceleratul, care sosise cu o seară în urmă, abia acum, dimineața, își va continua drumul spre Mangalia, mi-am luat bilet și am plecat spre casă. La Mangalia, în afara
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
muind clipele în lacrima zilei din Piața Unirii nesățioase aici statuiele cântă-n imagini istoria arsă de foc de chin și durere în inima Ardealului sângele aici a țășnit din zeci de izvoare sub dinți de oțel sub ploaia de gloanțe a timpului . ars de cuvinte decembrie 89 stâlpi împușcați trepte și dor la porțile istoriei 27 octombrie 2009 Cluj—Napoca Referință Bibliografică: Cluj-inima Ardealului / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]
-
las să se-ntrevadă simt goliciunea-n file pe chipuri prin oglinzi mai iau un hap de umbre aștept să-și împlinească rostul nerostul toate ce le-au adus spre mine între abstract și spaimă mă-ndrept spre foișor acolo glonț de taină m-așteaptă vesel-trist sunt simplu om în piatra din care numai Domnul prin mâna de artist dalta lăsat-a vie și liberă să muște ceva sau altceva se va-ntâmpla să-mi fie... Anne Marie Bejliu, 21 octombrie
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONȚ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Constantin Stancu Timpul ca un glonț* Mirela-Ioana Borchin, în cuvinte puține și încărcate de energie, ne transmite povestea femeii moderne în căutarea fericirii de început
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONȚ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Constantin Stancu Timpul ca un glonț* Mirela-Ioana Borchin, în cuvinte puține și încărcate de energie, ne transmite povestea femeii moderne în căutarea fericirii de început. Cartea sa Apa, apărută la Timișoara: Editura Mirton, 2016, este o carte în care se reface mitul frumuseții spirituale a femeii
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
replică fugară, ni se oferă o creionare credibilă a conceptului: ‚Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul’ ”. (Aleea personalităților) - pagina 7. Mirela-Ioana Borchin are o concluzie perfectă: Timpul ca un glonț! „Nu regret sfârșitul unei excursii sau al unui sejur, căci revin acasă, unde mi-e bine. Nici că s-a dus și acest Crăciun, nu regret. Fiindcă mă întorc la munca mea, adică la pasiunea pentru carte, care-mi dă
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
studenți, în amfiteatre, unde mă simt în apele mele. Îi sunt recunoscătoare Bunicului că m-a învățat să fac,din hobby, o profesie... Nu mi-e greu, nu mă plictisesc. În plus, sunt iubită. Iubesc! Doar timpul zboară, ca un glonț, spre inima mea” (pagina 237). Temele textelor scurte cu bătaie lungă sunt: Visul, Fuga, Castanul, Rusalca, Fotografia, Pana de pescăruș, Aleea personalităților, Salvarea sufletului, Celosa, Valurile, Unda de șoc, Focul... Cu alte cuvinte, gelozia are regulile ei, focul este și
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
se întreabă și răspunde, află... apa îl poartă mai departe, spre alte peisaje, pe alte alei... Februarie, 2016 * Mirela-Ioana Borchin, Apa, proză scurtă, Timișoara: Editura Mirton, 2016, cu o Prefață de Eugen Dorcescu. Referință Bibliografică: Constantin Stancu, Timpul ca un glonț / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească-n vine, falnică și grea, De la munții antici pân-la-ntinsa mare Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să nu curgă lacrimi, fi-va ... Citește mai mult PATRIOȚI DIN FAȘĂÎnvățați copiii să-și iubească țaraDin licărul fraged ce se naște-n ei,Să iubească truda pentru grâne, varaSpre a trece iarna, cu-al său ger
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-i vreme rea.Dragostea de țară să sclipească-n zareSă le crească-n vine, falnică și grea,De la munții antici pân-la-ntinsa mareSă-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea.De le-a cere țara trupul lor în gliePieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta,Să nu curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din ce se naște ideea, flacără vie, întotdeauna speranță între liniile beligerante. Războinicii se înțeleg și nu atacă de sărbătoarea pruncilor uciși din frumoasele zile ale iernii. Mâinile se-mpreună, sufletele urcă, gloanțele mor. Dumnezeu e însăși pacea care răsare la orizont și o statornicește definitiv. Referință Bibliografică: Înțelegere / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
ÎNŢELEGERE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383553_a_384882]
-
de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viu Se aud încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
stau rezemați de hotarele lumiiși privesc plictisiți fumul gros, risipit,Alții dau foc la rugi și atâta nebuniiMorții cațără cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic,Adunând gloanțe vii și pumnale înfipteDe la mame și fii cu obrazul cianotic,Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu,Chiar si lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viuSe aud încă voci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mai trăi iubirea ideală Poate pe-acest pămînt cît vom mai fi, Uitînd într-un tîrziu cumplita boală, Prin care am trecut spre-a ne iubi. Ne-a fost această febră ca o luptă, Război absurd al spațiului vital, Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptă Și am mai dezertat printr-un spital. Am ars ca două lumînări deșarte, Am tot pășit bezmetic prin oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
prin viață. Și toate acestea s-au prăbușit ca la cutremur, cutremurul unui rapt politic, al alungării de pe pământurile natale, cu un bunic, nea Ștefan - Nemțeanul, fără mormânt, zăcând undeva pe drumul pohodului, pe pământ străin, fără cruce, cu un glonț în ceafă. Emilia Țuțuianu: Ai publicat și poezie. ,,Du hast mir wie mit himmlischem Gefieder / Am heissen Tag die Stirne sanft gekühlt” Mă ai pe mine ca cu penaj ceresc/ În zilele calde ușor fruntea e răcită” spunea Goethe - cum
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
discutăm meniul cu mamele noastre. Mi-a rămas vie în minte imaginea copilului erou. Chiar acum, în timp ce fanfara militară se retrage de pe platoul pieței, îmi amintesc, pentru că mi s-au întipărit ireversibil în minte, cuvintele lui Victor Hugo: „Totuși, un glonț mai bine țintit sau mai ticălos decât celelalte îl atinse până la urmă pe copilul acesta năstrușnic. Îl văzură pe Gavroche clătinându-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva din uriașul Anteu: ștrengarul când
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
Anteu: ștrengarul când atingea caldarâmul era ca uriașul când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte: Nu isprăvi. Al doilea glonț al aceluiași pușcaș îl opri scurt. De data aceasta căzu cu fața la pământ și nu mai mișcă. Un suflet mare își luase zborul”. Întrebarea privind asocierea personajului Gavroche cu imaginea românului adolescent
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte: Nu isprăvi. Al doilea glonț al aceluiași pușcaș îl opri scurt. De data aceasta căzu cu fața la pământ și nu mai mișcă. Un suflet mare își luase zborul”. Întrebarea privind asocierea personajului Gavroche cu imaginea românului adolescent în devenire din Paris Match și prețuirea imensă față de
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
se stingea/ Iar eu îl întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie au
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
lui Michel Houellebecq, Soumission, căruia îi este consacrată și deschiderea revistei. Se vorbește despre literatura, rasism, de manifestațiile antiislam din Germania.... Luce Lapin, secretara de redacție, se pregătește să iasă din din redacție. În acel moment...În acel moment două gloanțe perforează plămânii lui Simon Fieschi (biroul său este primul de la intrarea în redacție. Este prima victimă a fraților Kouachi. „Luce a întrebat dacă sunt petarde. Toți ne întrebăm ce se aude”. Sigolene îl vede pe Franck Brinsolaro, unul dintre polițiștii
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
al încăperii. Aude trântindu-se ușa redacției și un bărbat care strigă „Allah akbar”. Aude și întrebarea „Unde este Charb ?”. „În timp ce mă tărâm la sol, am auzit focuri de armă. Eram sigură că voi muri”. A scăpat neatinsă de niciun glonț. Ajunge la biroul lui Mustapha și Luce, apoi se ascunde în spatele zidului care marchează separarea de biroul paginatorilor. Aude ceva ce nu vede: „Au tras glonț după glonț. Nimeni nu a strigat. Toată lumea a fost cuprinsă de stupoare”. „Apoi o
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
auzit focuri de armă. Eram sigură că voi muri”. A scăpat neatinsă de niciun glonț. Ajunge la biroul lui Mustapha și Luce, apoi se ascunde în spatele zidului care marchează separarea de biroul paginatorilor. Aude ceva ce nu vede: „Au tras glonț după glonț. Nimeni nu a strigat. Toată lumea a fost cuprinsă de stupoare”. „Apoi o tăcere de moarte”, povestește ea. Ascunsă în spatele peretelui aude pași care se apropie și noi focuri de armă. Apoi...Apoi îi vede... Ochi mari Unul dintre
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
de armă. Eram sigură că voi muri”. A scăpat neatinsă de niciun glonț. Ajunge la biroul lui Mustapha și Luce, apoi se ascunde în spatele zidului care marchează separarea de biroul paginatorilor. Aude ceva ce nu vede: „Au tras glonț după glonț. Nimeni nu a strigat. Toată lumea a fost cuprinsă de stupoare”. „Apoi o tăcere de moarte”, povestește ea. Ascunsă în spatele peretelui aude pași care se apropie și noi focuri de armă. Apoi...Apoi îi vede... Ochi mari Unul dintre ucigași o
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
partea inferiora a feti distrusă, erau două cadavre deasupra lui. A încercat să îmi vorbească, cu obrazul drept sfâșiat. Nu am reusit sa il ajut. Era prea mult”. Philippe Lancon, a cărui viața nu este în pericol, a primit un glonț în obrazul drept. Sigolene își găsește telefonul mobil și sună la pompieri: „Suntem Charlie, veniți repede, sunt toți morți”. Repeta de trei ori: „Sunt toți morți”. Deodată se aude: „Nu, eu nu sunt mort”. Este Riss, care este împușcat în
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]