KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi răspunsese Tua. Semeni cu un bătrânel care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să spună: „Eu sunt Rudi“! Dar în schimb a întrebat-o: - De unde vine mirosul ăsta de cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
gheață în sufragerie. Îmi părea rău de ce spusesem. Nu există, în fond, nici o familie mediocră pentru mine. Nu știu cum îmi scăpaseră aceste cuvinte din gât și trecuseră libere „peste bariera dinților“, cum spunea Homer. Soțul meu s-a întristat și a glumit amar că va face același lucru cu mine cum făcuse Sucki cu „mireasa“ lui, dacă mai îndrăznesc să vorbesc așa despre familia sa. - Am dat-o în bară cu „nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
transfigurase de venirea bruscă a primăverii. Visasem flori albe - vis rar, se spune, și așteptam să se întâmple ceva fericit. Afacerile soțului meu mergeau bine și era bine dispus tot timpul. - Parcă mi-aș schimba și eu penele, ca Sucki, glumea el. Seara mi-a prezentat o nouă coregrafie a „dansului păsării“, înainte de a ne așeza la masa cu douăsprezece lumânări aprinse și o sticlă cu vin. Îl numea „dansul medicinei“ - în țara copilăriei lui, Flandra, acest dans se exersa pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la care nu se gândise în nici una dintre diatribele sale. - Tu vorbești serios? - Da, lăcrimă cel de lângă el. - Să-m’ bag pula, murmură Cioran, ca pentru sine. Ăsta chiar vorbește serios. Nu glumește. - Da, da, confirmă o tânără familie ce trecea ca din întâmplare prin spatele lor. Evident, discutau despre altceva, dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-am spus. Treci absolut totul pe numele meu. Nu glumesc. Nu vrei, îz’ halesc pula. Clar? Cerul se prăbuși peste bietul Cioran. Se vedea, umerii i se încovoiaseră, privirea îi era cu mult mai apăsată decât fusese vreodată, pentru că, pentru Dumnezeu, la orice ar fi renunțat, numai la pulă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
el reprezenta ultima speranță: una din cele mai mari și mai cunoscute moschei din București. - Dumneata, arab? zâmbi un îngrijitor al locului, privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce de bărbat. Euripide e nebun. La fel și cenaclul ăsta. Am întors capul, speriat. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

fel aparte, cu pioșienie, cu ochii închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au auzit imediat niște chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-a privit pe toți cu ochii lui mirați de pasăre. Supraveghetorul clasei și-a ieșit din fire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
din mine. Erau duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu oamenii, această radioasă dorință de a îmbrățișa lumea întreagă, cum se spune, scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Se întoarse brusc ca să-l înfrunte pe noul adversar. Acesta era la un pas de el, ținea de asemenea un cuțit în mână și încerca să-l înjunghie cu acesta. După cum lansase atacul, Cristian înțelese pe loc că bărbatul nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite lovitura, dar era prea târziu. Cu podul palmei drepte lovi brațul agresorului îndepărtând cuțitul din dreptul gâtului, însă lama tăioasă se înfipse în umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
râs: Arăți ca dracu' cu hainele alea pe tine! își întâmpină el prietenul. Salut! răspunse Traian, apropiindu-se de pat și strângând mâna lui Cristi. Văd că ești bine, din moment ce îți arde de glume. Salut! Cine ți-a spus că glumesc? Vorbesc foarte serios, ar trebui să-ți faci o poză ca să vadă toată lumea cum îți stă. N-am avut încotro, ridică Traian din umeri, nu m-au lăsat să intru fără chestiile astea pe mine. Ia spune, cum te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sclipire. Dacă tot ești polițist la judiciar, m-am gândit să-ți spun și ție de problema pe care o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc cu chestiile astea! Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se potrivesc cu investigația în cauză, ceea ce rămâne reprezintă varianta adevărată a ceea ce s-a întâmplat, oricât de absurdă părea la început. Sherlok Holmes? întrebă Vasilică. Celebrul detectiv? El a inventat-o? N-avea cum, pentru că n-a existat niciodată. Glumiți! Cum să nu fi existat? Toată lumea îl cunoaște. Nu glumesc deloc. Marele detectiv consultant al Scotland Yard-ului împreună cu prietenul și asistentul său, doctorul John Watson sunt personaje fictive inventate de Arthur Conan Doyle, un scriitor britanic devenit celebru tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
adevărată a ceea ce s-a întâmplat, oricât de absurdă părea la început. Sherlok Holmes? întrebă Vasilică. Celebrul detectiv? El a inventat-o? N-avea cum, pentru că n-a existat niciodată. Glumiți! Cum să nu fi existat? Toată lumea îl cunoaște. Nu glumesc deloc. Marele detectiv consultant al Scotland Yard-ului împreună cu prietenul și asistentul său, doctorul John Watson sunt personaje fictive inventate de Arthur Conan Doyle, un scriitor britanic devenit celebru tocmai datorită romanelor ale căror eroi sunt cei doi. Dar Sherlock

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați serios? Chiar vreți să lucrăm împreună, așa cum v-am rugat eu? Mai vedem noi, declară Toma ridicându-se în picioare. Hai, să mergem! Uite cum facem, adăugă el văzând figura dezumflată a tânărului polițist, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă refer. Lacul Negru, Muntele Rău... Cel puțin la lac am fost împreună. Ia spune-mi, mai aveți locuri din astea cu denumiri ciudate? Sau, stai să reformulez! Trebuie să mă iau după nume ca să știu să mă feresc? Nu glumi cu lucrurile astea! îl amenință ea cu degetul. Nu glumesc de loc. Întreb de-a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am fost împreună. Ia spune-mi, mai aveți locuri din astea cu denumiri ciudate? Sau, stai să reformulez! Trebuie să mă iau după nume ca să știu să mă feresc? Nu glumi cu lucrurile astea! îl amenință ea cu degetul. Nu glumesc de loc. Întreb de-a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar să spunem că sunt dispus să ascult și alte păreri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
știe. La fel ca și mine. Exact, la fel ca și tine. Asta-i o conspirație. Străinilor nu le spuneți nimic și îi lăsați la voia întâmplării. Dacă au noroc, foarte bine, dacă nu... Muntele trebuie să-și ia tributul. Glumești. Deloc. Ia gândește-te puțin. Ce să le spunem? Și dacă am face-o, cine ne-ar crede? Tu ești cel mai bun exemplu. Nu știu. Ar trebui totuși să luați măsuri. Faceți un gard în jurul muntelui, puneți niște tăblițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
convingem că pe frunzele pe care le-am găsit mai devreme sunt într-adevăr pete de sânge. Pentru asta trebuie să le trimiți la laborator. Nu există laborator la Baia de Sus. La Deva. Cristian Toma o privi pe sub sprâncene: Glumești! Îl vezi pe tatăl tău făcând așa ceva? Nu înțelegi că încă nu avem nici un caz de omucidere în această localitate? Și atunci ce faci? De ce ai mai luat probele? Din reflex. Mi-ar trebui un microscop și niște substanțe chimice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să te ajut ca să scapi teafăr din încercarea aceasta. Chiar și Moș Calistrat, deși nu-i convine, se va strădui și el să te pregătească. Acum nu mai are încotro, împotriva zeilor este imposibil să te pui. Sunt sigur că glumești, spuse total neîncrezător Cristian, gata cu poveștile! Sunt frumoase, îmi plac și chiar aș putea încerca să mă prind în jocul tău, din moment ce tu crezi cu atâta convingere în ele. Însă în momentul în care eu devin personajul principal într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că se rățoise degeaba la moșneag. Era clar că acesta glumește, însă el nu avea chef să-i țină isonul. În lumina verzuie se vedea un abur subțire ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]