25,515 matches
-
IUBEȘTE-TE TOAMNĂ Iubește-te toamnă cu mine în pântecul potecii gravide, până copacii rămân goi și singuri după ce vântul i-a ucis în coride. Iubește-te toamnă cu mine, în grădina cu păsări lehuze, până copacii rămân singuri și goi cu oasele frunzelor uscate pe buze. Iubește-te toamnă cu mine în parcul cu noaptea în mână, până copacii rămân goi și singuri sub cerul ațipit pe-un căpătâi de lună. Iubește-te toamnă cu mine, ca o amantă nebună
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1330020440.html [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
a ucis în coride. Iubește-te toamnă cu mine, în grădina cu păsări lehuze, până copacii rămân singuri și goi cu oasele frunzelor uscate pe buze. Iubește-te toamnă cu mine în parcul cu noaptea în mână, până copacii rămân goi și singuri sub cerul ațipit pe-un căpătâi de lună. Iubește-te toamnă cu mine, ca o amantă nebună, nebună. GEORGE BACIU (din vol. în pregătire „Cu gându-n buzunar”) Referință Bibliografică: CU GÂNDU-N BUZUNAR / George Baciu : Confluențe Literare
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1330020440.html [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1472153187.html [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
prejos! Am primit de la dânșii șampanii și cutii cu ciocolată. Abundență totală! De exemplu, într-o zi lungă și aglomerată, am numărat 6 sticle de șampanie și 2 de vin... plus câteva cutii cu dulciuri. Ca să nu plecăm cu „stomacul gol" spre casele noastre, după program, am ciocnit deseori câte un pahar (în unele cazuri două!) de șampanie sau vin, cu colegii sau chiar și cu clienții, care mai de care întrecându-se să adreseze cât mai frumoase urări! Vecinii mărinimoși
JURNAL LONDONEZ (13) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Lavinia_iancu_jurnal_londonez_13_lavinia_iancu_1344239467.html [Corola-blog/BlogPost/355005_a_356334]
-
aventuri. Unele dintre fete mergeau de 15 ani cu acestă firmă din București, deși Timișoara mustește de agenții de voiaj. Cândva, la începutul experienței excursiilor externe, un ghid ne sfătuise să ne așezăm mereu la terasele pline, nu la cele goale, că știau clienții ceva (prețuri bune, servicii ireproșabile). Așa m-am înscris și eu în călătoria spre Lido di Jesolo-Veneția-Murano-Burano-Verona-Sirmione, cu firma Nicolexim Travel. Încă din prima clipă am fost impresionată de calitatea autocarului ales, de primirea călduroasă și de
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1493708289.html [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
făcut cuiva, răul ăla poate fi un bine facut bine la un moment dat de un om bine făcut” (p.31) Eu, tu și-o umbrelă; „-Vine unu’ ca B... cu sloganul “Să trăiți bine, rău de tot”...- Cu capul gol, dar cu fes de politician.” (p.25) Franc-Furt; „-Atunci făceam bine și ce făceam rău, acum și ce fac bine e tot rău.” (p.35) Când la trap, când la galop; „-Mă, nici ca ăia, dar nici ca ăilalți - suntem
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihai-fotache-hermeneutica-posibilului-imposibil-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
faci...”( p.129);„La scriitori e altfel, cu cât un scriitor este mai ciudat prin ceea ce face, cum se comportă cu atât e mai normal - normalitatea scriitorului este ciudățenia... anormalitatea, da anormalitatea e normalitate, e firescul.”( p.132); „...ne naștem goi și murim îmbrăcați... Din prima zi începe numărătoarea inversă spre veșnicie, de unde am venit. Viața e ceva strâmb cu cap și coadă.”( p.117) ...Care este Suntem introduși în realitatea curentă, printr-un comic de situație de înaltă ținută, fondul
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihai-fotache-hermeneutica-posibilului-imposibil-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
care dorea să distrugă biserica ortodoxă din Velența.” Însuși împăratul Franz Josef va lua partea episcopului, „considerând insulta prea mare, a calificat, într-o audiență, cele întâmplate la Oradea, drept demonstrațiuni condamnabile, iar lozincile strigate împotriva episcopului român drept fraze goale ale unui șovinism exagerat“ (Istoria României. Transilvania, vol II). Cele câteva sute de geamuri sparte - și pe atunci sticla de geam era foarte scumpă! - la care se adăugau distrugerile materiale ale clădirilor, plus teroarea la care au fost supuși românii
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Oradea_lui_iosif_vulcan.html [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
eram în sală, ascultând cu mult interes evoluția tânărului cântăreț de operă. Din păcate, au fost inadmisibil de puțini spectatori, cu toate că anunțul și afișul au fost publicate în ziarul „Libertatea Cuvântului”. De ce s-a întâmplat ca sala să fie aproape goală? Oare să fi fost la mijloc costul biletului de intrare?! Oare să ne fi speriat afișul din oraș care anunța un recital de muzică clasică?! Sau poate la mijloc e acea indiferență față de cultură, care ne-a intrat în sânge
Un bariton care promite: Dumitru Caulea by http://uzp.org.ro/un-bariton-care-promite-dumitru-caulea/ [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
un lucru lipsit de importanță. Societatea cea mai prestigioasă a comunității românești din regiune a fost reprezentată de o singură persoană - adevărat că era din conducere,- dar oricum, prestanța ei nu a acoperit mai mult de trei sferturi de scaune goale din sală. Dar celelalte societăți? Președintele Societății „Junimea” a semnat un articol despre prezența lui Dumitru Caulea la Cernăuți (Vitalie Zâgrea, Dumitru Caulea a revenit acasă de dorul Bucovinei, în „Libertatea Cuvântului”, nr. 16 (523), 2 mai, 2013, p. 6
Un bariton care promite: Dumitru Caulea by http://uzp.org.ro/un-bariton-care-promite-dumitru-caulea/ [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
unui soldat valon îl țintuiește pe loc. Imediat, un mercenar îi străpunge pieptul cu sulița, în timp ce mulțimea ucigașilor se repede asupra sa cu halebardele. Urmează un spectacol îngrozitor. Viteazul este hăcuit și batjocorit prin praful din fața cortului său. Trupul său gol este aruncat, iar capul, după ce îi este tăiat, este lăsat pradă câinilor și corbilor ce ar fi trecut pe acolo. Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mânăstirea Deal, lângă Târgoviște. Pe
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_uitat_eroii_acestei_glii.html [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
nisip. De aceea fiecare și-a adus Propria cărămidă, Și-a bătut cuiul Ca să crească biserici, case, Școli, cetăți, Spitale și... închisori. Orașul este doar un vis bolnav, O utopie a sufletelor rănite, Creată prin puzderia de mîini În spații goale. (12) Nuia cu nuia, rămurică cu rămurică, Ziua toată am dus, am purtat dintr-un loc În altul, am aranjat, am îmbinat, Am înnădit, am împletit Căptușind cuibarul cu puf. Însuflețit de o construcție ciudată, Îmi păream mie însumi pasăre
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului IMATERIALĂ autor, Bertoni D Albert Noaptea ce-a trecut, iar te-am visat Se făcea că împărțeam același pat Nu știu prin ce stare anormală Mi te-nfățișai alături, goală Un val de dorinți, acumulat Timpul ce s-a scurs și-am așteptat La căderea dulce, abisală În plăcuta dragoste carnală Și îndeplinind un ordin, ca soldat Din a ta dulceață, eu m-am ospătat Iar plăcerea fuse colosală!... Dar
IMATERIALĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1478367309.html [Corola-blog/BlogPost/372722_a_374051]
-
împăcat Chiar de gândul mi-e spre tine dirijat Vastă-i noaptea, și universală Iar dorința-i tot mai ancestrală Dar să știi că nu am renunțat Ți-am găsit deja un surogat Partea ta de pat nu va fi goală Plină e, dar și imaterială. 03 brumar 2016 undeva, în România sursa foto: internet Referință Bibliografică: IMATERIALĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert
IMATERIALĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1478367309.html [Corola-blog/BlogPost/372722_a_374051]
-
iară nu copia înfiorătoare a vreunui monstru gigantic din carne și oase învățat să sfâșie și să ucidă nemilos tot ceea ce întâlnește în cale. Deși nu sunt adepta temei predilecte a lui Georg Buchner, anume aceea a neantului - un spațiu gol de forme bine definite, în care personajul principal Woyzeck din piesa cu același nume rostește lucid și cu o „liniște atât de stranie”: „Domnule căpitan, bunul Dumnezeu n-o să-l condamne pe bietul vierme fiindcă nu s-a spus „Amin
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_portret_final_magdalena_albu_1332755297.html [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
același nume rostește lucid și cu o „liniște atât de stranie”: „Domnule căpitan, bunul Dumnezeu n-o să-l condamne pe bietul vierme fiindcă nu s-a spus „Amin” înainte să se nască.” -, totuși, când văd aproape zilnic în fața mea cripte goale de conținut unde se descompune neîncetat speranța și care își mai spun încă Oameni, căscându-și în cenușiul cerului atât de îndepărtat privirea-le completamente inexpresivă, mă cuprinde dintr-o dată un sentiment egal ca semantică proprie cu acela de neputință
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_portret_final_magdalena_albu_1332755297.html [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
din simplă imaginație fără ca viața și, deopotrivă, moartea să nu își reverse amândouă cu putere seva în sufletul meu. Rânduri nesfârșite de cruci cu brațele așezate perpendicular ori în formă de „x” precum crucea Sfântului Apostol Andrei, perechi de suflete goale ori de tălpi așijderea, iată ce mi s-a perindat constant de-a lungul vremii prin fața ochilor cu blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_portret_final_magdalena_albu_1332755297.html [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
pe care le savura prima dată. Nu avea timp să se mai gândească la ce o avertizase sora mijlocie cu ani în urmă că are să-i placă și că le va căuta. Costi aruncă cămașa de pe el și la bustul gol se apropie de trupul fetei la fel de descoperit ca și al său. Trupurile li se împreunară, se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fiori_cu_zmeura.html [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Neșer. Acolo unde se face berea cu același nume. Pe mine m-a atras acolo „hameiul” artei. Știam că voi avea clipe de încântare. Liana Saxone Horodi e o garanție! Și nu m-am înșelat. Am găsit sala de expoziție goală. Adică fără oameni. Tumultul pereților însă, era fascinant. Se aflau în treabă 34 de tablouri noi, din etapa aceasta, care înseamnă, pentru L.S.H., „ revenirea de dincolo”, căci artista a trecut, cu doi ani în urmă, o operație pe cord deschis
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_euforia_de_a_exista_roni_caciularu_1329745352.html [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
frumos, prin universul artistic al expresivității cromatice, al pastei pline și pregnante, al îmbinării armoniase a „petelor de culoare”, al contra-punctelor și liniilor și luminilor și umbrelor - ele impunând atmosfera trăirilor artistei - când afirm toate astea nu spun o vorbă goală. In liniștea sălii de expoziție a Casei de cultură, privind picturile semnate de L.S.H., mi-au venit în minte, și de data asta, versuri știute și frumoase. Apoi, din nou, parcă am auzit o doină și un cântec de „cleizemer
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_euforia_de_a_exista_roni_caciularu_1329745352.html [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
Citește cu nesaț cărțile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotești nu-i vin la timp și pleacă la Sibiu, în căutarea fratelui său Neculai, dar acesta plecase la Timișoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi dă niște ghete. Pașaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rășinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) să treacă clandestin granița austro-ungară spre țara sa, România, furisându-se prin munți. Străbate Oltenia și Muntenia, atras
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare by http://www.iasi4u.ro/mihai-eminescu-este-propus-pentru-canonizare_2010/ [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1213 din 27 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă în mare uneori ele vin sirene la țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește cu
APĂ ŞI PIETRE de VASILE PIN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Vasile_pin_1398612205.html [Corola-blog/BlogPost/347968_a_349297]
-
în: Ediția nr. 1213 din 27 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă în mare uneori ele vin sirene la țărm să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați piatra de sub talpă este un cuvânt atât de dulce prin care curge sânge de mare nu aruncați cuvântul ce se leagă de inimă precum ulise de catarg este o poezie care pășește cu picioarele desculțe peste
APĂ ŞI PIETRE de VASILE PIN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Vasile_pin_1398612205.html [Corola-blog/BlogPost/347968_a_349297]
-
cei mai mari gânditori creștini, Fericitul Augustin. De asemenea, în una din cărțile sale, Sfântul Augustin surprinde cititorul: “Adevărul este ceea ce se vede!” Și este destul de evident acest lucru, deoarece în afara acestui spațiu limitat se desfășoară plăsmuirile închipuirii și speculațiile goale de adevăr ale rațiunii, ducătoare la nimic, chiar dacă uneori sunt relativ utile. Omul vine de nicăieri și merge nicăieri. Omul nu știe despre el mai mult decât știa înainte, adică nimic. În literatura mai mult sau mai puțin populară, despre
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Invata_sa_vezi_stefan_popa_1389441936.html [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
întins la bancă pentru a-și achita rata. Chiar e obsedat de plată datoriilor și în maximum două zile după chenzină face câteva ture de oraș la ghișeele de taxare lăsând o bună parte a venitului, apoi cu buzunarele aproape goale răsuflă ușurat “a mai trecut o lună și ...evident, acasă merg cu ceva...”. Desigur, ați ghicit!... cu chitanțele de la cablu, internet, E-on, apă și alte utilități, iarîn ultimă instanță...cu cea de la bancă. Din respect, pe aceasta a indicat
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]