14,967 matches
-
lecturii. Ceea ce în fond ar putea să echivaleze cu o compensație pentru riscul scrisului asumat de subsemnatul. Punct. Citește mai mult AvertismentMă simt dator să atrag atenția Măriei Sale Cititorul că aceasta este într-adevăr o scenetă banală și dacă se grăbește sau are altceva mai bun de făcut, poate să sară lejer peste ea.O schiță în care acțiunea decurge linear și în care nu se petrece nimic important. Dacă vreți, vă spun tot eu în două cuvinte despre ce este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
nu băteau clopotele. Nici chiar la morți. Era interzis. Comitetul Central dăduse ordin Patriarhiei. În Ardeal intervenea Biserica Catolică, având legături strânse cu țările europene - gândeam stând pe bancă și ascultând, înfiorat, dangănul clopotelor. Parcă cobora Dumnezeu pe aripile sunetelor. (...) Grăbit, am intrat în librăria de pe colț și am cumpărat un caiet de 400 de file, cu coperți albastre. Pe acesta îmi voi scrie memoriile. După câte știu, ele se scriu la o vârstă înaintată. Dar în condițiile mele, nu se
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
atras atenția în mod deosebit. Un elev a prezentat natura primăvara ca pe o imensă sală de bal. Toate elementele naturii sărbătoreau viața dansând, copacii dansau, asemenea și primele flori ivite printre firicelele de iarbă, firicele de iarbă ce se grăbeau să-și găsească verdeața. Era multă veselie în tot acel dans al naturii. O elevă a găsit un ghiocel bucuros de venirea primăverii, la fel de bucuros ca ea și s-au împrietenit. Alt elev s-a împrietenit cu o pasăre migratoare
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
stării de conștiență, crizele convulsive, deficitele motorii, stările lipotimice și alte simptome..., explică doctorul Lăcătușu ca pentru sine, dar cu voce suficient de puternică încât să fie auzit de toți ceilalți. - Ce posibilități avem? Care este prognosticul, soluția, riscurile? se grăbi a se interesa Dragoș? - Voi fi cinstit cu tine... Ești medic, spuse Vlad Lăcătușu. Îți voi prezenta medical, profesional, ce mi-ai cerut. Mortalitatea este foarte mare în aceste cazuri, între 50-90% dintre pacienți decedează. Este foarte important ca pacientul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
decât un simplu însoțitor în promenadele de pe bulevardul din Ciulnița, așa cum îi promisese, când plecase la liceu. Odată terminată construcția, domnul Alexandrescu a venit în Slobozia să doteze magazinul și depozitul cu rafturi și alt mobilier care era necesar.Se grăbea, deoarece începea să se culeagă recoltele și dorea să facă provizii pentru sezonul rece, mai ales că acum, cumpărând en-gros, plătea mai puțin. Vroia să facă și o mică pregătire cu cei care vor lucra în franciză la punctele lui
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
Grecu Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MULT DORITA Te așteptam de Dragobete C-așa le stă bine la fete. Întâi medici, părinți, apoi bunici Credeau că ai să vii atunci. Dar, te-ai grăbit, fată, de zor Să vii în lumea cea cu dor. Frumoaso, te știai dorită Și ai venit pe lume hotărâtă. La mijloc de săptămână Ai apărut, iubito, ca o zână. În zi de joi, în zi cu soare Ai răsărit
MULT DORITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377286_a_378615]
-
obicei, gospodari ies în ogradă, cu fierul de plug tras de boi. Cu ciubote se lovește pământul de sub picioare. Că anotimp se-nnoiește cu explozie de floare. La viață să se trezească insecte din hibernare, pe cărări lungi să pornească, grăbite după mâncare. Păsări înapoi să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte Și-ncă opt mici, rotunjoare, Cu petale albioare. Apoi nouă, zvăpăiate, Ies din frunzele uscate Și, desigur, încă zece Pirotesc sub roua rece. Primăvara-i drept, sosește, Însă nu se prea grăbește! Referință Bibliografică: FLORILE DE PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
casă. - Dacă zici tu, chiar că nu am mai fost de mult timp la o plimbare așa fără o țintă anume. În zece minute sunt gata. - Știu eu ce înseamnă la tine cele zece minute. Nu-i nevoie să te grăbești. Poate trec și pe la agenția O.N.T. să văd ce oferte au. - Ce, gata te-ai și plictisit de noi și vrei iarăși să pleci? - Vreau să fug câteva zile la munte. Nu am mai fost din vremea studenției. - Unde
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
în port era mai distrusă decât cea de la țară, aceasta din cauza utilajelor de mare tonaj ce transportau marfa din port în diferite direcții ale țării. Viorel, rezolvând repede cu actele necesare la D.A., a luat dispoziția de încărcare, a revenit grăbit la mașină și au plecat spre depozitele de îngrășăminte din zona Oborului, I-a lăsat dispoziția de încărcare lui nea Cârâc, i-a spus că are ceva probleme personale de rezolvat prin oraș și au fixat ora și locul de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească pe Săndica. Știa că aceasta îl aștepta cu materialul seminal în recipient la Laboratorul de Ameliorare al Regnului Animal Palas. Nu putea să umble cu termosul plin în mână prin oraș, pe căldura lunii lui cuptor. Văzându
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
știi ce monștri ies din camerele întunecate? Nu, nu! Nu mă duc acasă! Și pe urmă, trece Ajunul și nu am apucat să colind. Măcar o dată! Să cânt „Steaua sus răsare!” Așa se ciumăra privind în gol, pe când trecătorii alergau grăbiți pe lângă ea fără s-o bage-n seamă. Iar ea se uita insistent la ei parcă le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că am grâu mult! Știu atâtea colinde!... Dar toți trecătorii erau
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
geantă diplomat: Eu nu lucrez astăzi. Am și eu o zi liberă pe săptămână și doresc să stau liniștit. Sunați la urgențe! Femeia tânără: Vă rog să ne împrumutați telefonul dumneavoastră! Telefonul meu nu funcționează. Bărbatul cu geantă diplomat: Mă grăbesc. Rugați pe altcineva. (Pleacă.) Bătrâna: Nu ne ajută nimeni? Femeia tânără: O să găsesc pe cineva. Bătrâna: Câtă nepăsare! Când eram tânără oamenii se ajutau unii pe alții, chiar și la oraș erau altfel. Femeia tânără: De ce s-ar mai ajuta
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de acolo pe fereastra rotundă, deschisă larg. Rățoiul de apropie de fereastră și privi înăuntru. Mare îi fu bucuria când îl văzu pe împăratul păsărilor, dormind în patul de sub fereastră. Se grăbi să intre și încercă să-l trezească. Oricât se strădui bătrânul rățoi, nu reuși nici măcar să îl facă pe Petruș-Împărat să se miște. Rotindu-se prin încăpere, văzu că pe peretele de la capătul patului erau scrise două rânduri de litere
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
E un biet pădurar, de ce ne-ar păsa? Spuse a doua. - Dacă mama nu se îndrăgostea de el n-am fi avut-o soră pe Mira, spuse și a treia, care se dovedea cea mai isteață dintre cele trei iele. - Grăbește-te, spuseră toate trei odată, ne e foame! Mira râse ușor și se apucă de lucru. Cele trei iele părăsiră casa și începură să se hârjonească printre copaci. Țipetele lor se auzeau în căsuță și rățoiului cel bătrân îi luă
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Uscate de necaz, încerci ca să le-mpaci, Cu ochii ațintiți, spre verile din noi. Pe-o ramură respiră din clipa muribundă Din anotimp rănit și cer înnegurat, O ultimă sămânță, sublimă și fecundă, Ce poartă amintirea sărutului curat. Cu pas grăbit m-apropii și tâmpla-mi urc spre tine În rădăcini mă prind hrănit de-al tău cuvânt, Să nu te las să pleci în negura ce vine Și plumbul să ne-apese adânc pân’ la pământ. Prind drumul tău grăbit
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]
-
rătăcit drumul și-am zis așa să-i ies în întâmpinare dar e afurisită, taică, e afurisită... Se întâlnește doar cu cine vrea ea... Continuă să vorbească singur în urma lor privindu-i cu ochii lui obosiți. Da voi de ce vă grăbiți așa, că tot acolo ajungeți? Doamne, ce s-a întâmplat cu lumea asta? Parcă e dată pe repede înainte, nu mai au timp să se bucure de răsărit,de apus, de șoaptele vântului în frunze, de dansul norilor pe bolta
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră în inimă. Dar pașii lui obosiți păreau că bat drumul pe loc iar timpul trecea în viteză pe lângă el așa cum trecu o mașină a poliției urmată imediat de ambulanță. - Doamne ai grijă de sufletele lor
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
spiridușul moșului de monstrul cu un ochi de cărbune. Zâna Iarna porunci să i se aducă cea mai mare dintre cele douăsprezece sănii pe care le avea și, după ce doisprezece cai albi ca spuma laptelui fură înhămați la ea, se grăbiră către casa lui Moș Crăciun. În timp ce treceau pe deasupra lacului, zânei i se făcu milă de blocul de gheață în care se transformase uriașul și îl urcă în sanie alături de spiriduș și de micuța prințesă. Cine e acest flăcău? Întrebarea pe
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
unison, aprinzând ruguri dogorâtoare pe versanții munților, pentru a anunța venirea primăverii și pentru a alunga spiritele rele ale anotimpului geros. Deosebirea este că valencienii aprind focurile în plin oraș, sub ochii pompierilor îngrijorați, dar nu foarte. Superstițioși, toți se grăbesc să „ardă” iarna grea, acordând naturii șansa de a renaște din propria ei cenușă. Mii de turiști li se alătură, dornici să simtă dogoarea focului pe obraji, dar mai ales dornici să admire grupurile statuare înalte cât un bloc, construite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
sunt de doar 18%, iar în Europa această rată este și mai mică, de aproximativ 16%. Parnia este convins că metoda lui, ieftină și sigură, poate salva anual viața a peste 40.000 de americani. Totuși, autoritățile medicale nu se grăbesc să apeleze la acestă alterrnativă pe scară largă. Sperând că va atrage atenția asupra teoriilor sale, Parnia a scris o carte, „Efectul Lazarus”, în care își prezintă noua metodă terapeutică. În prezent, un pacient poate fi resuscitat cu succes în
Un medic inconformist Sam Parnia, medicul care poate „învia” morţii [Corola-blog/BlogPost/93113_a_94405]
-
cu un surâs încurajator, după care își continua drumul în pas alert pe holurile facultății. Mereu energic, întotdeauna preocupat, aproape de fiecare dată dădea senzația că este întro cursă contracronometru. Însă niciodată nu era nici prea absorbit de gânduri, nici prea grăbit pentru ca, trecând pe lângă un student în sala de lectură a bibliotecii, să nu tragă cu ochiul la cărțile ce le avea pe pupitru tânărul, încercând probabil să își dea seama cine dintre noi vădește înclinație către munca de cercetare. După
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
copiilor lor! Cât despre noi, urmașii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruți dintr-o aventură amoroasă a întregii populații feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, așteptând apariția “sâmburilor” noului popor și grăbindu-se, între timp, să învețe cât mai repede și mai bine noua limbă, limba latină , când de la soții, când de la fiicele lor (iubite ale soldaților romani cuceritori) ba chiar și direct, de la soldații romani năvălitori ce le-au înjosit căminele
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
chema. Cînd n-avea nimic nou - erau și asemenea zile - îl puneau să povestească vreuna mai veche, ceea ce nu accepta totdeauna. Nu-i plăcea să se repete. Mai ușor începea o povestire nouă decît una dintre cele vechi. Dacă-l grăbea careva, zicea "Stai, bă, să-mi aduc aminte!" Tăcea un minut, două. Începeau să-i sclipească ochii, își pregătea vocea și dădea drumul povestirii. Dacă-l întrerupea careva, să-i reamintească vreun amănunt pe care-l pierduse, îl invita să
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
desigur, o expresie a excedării, dar și a convingerii că după atât de mult rău nu se poate să nu urmeze și altceva. Într-o privință e bine, scria Radu Ciobanu în septembrie 1985, toate astea (noi măsuri restrictive, n.m.) grăbesc într-un fel sau altul sfârșitul. Totul e să găsim resurse pentru a aștepta cu răbdare și încredere triumful rațiunii". La sfârșitul lui 1985, Radu Ciobanu călătorește în Rusia gorbacioviană, experiență pe care și eu am fă-cu-t-o, cu același sentiment
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]