13,844 matches
-
ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era putred în toată tărășenia asta. De fapt, erau chiar mai multe. Unu la mână: dacă unii copii se transformă în șoimi, n-o fac nicidecum de plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un dulap cu naftalină până în ziua în care cineva va reuși să vă explice ce-i acela un „prinos“ și la ce folosește el? L-ați dărui, așa cum zic tovarășele, Partidului? Și de ce, mă rog? Pentru că v-a trimis la grădiniță ca să creșteți și să învățați? Și dacă la grădiniță e nasol? Pentru ce să-i dai Partidului chiar și un prinos de fericire, dacă el te trimite unde tu nu vrei să te duci? Ar mai fi și patru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
va reuși să vă explice ce-i acela un „prinos“ și la ce folosește el? L-ați dărui, așa cum zic tovarășele, Partidului? Și de ce, mă rog? Pentru că v-a trimis la grădiniță ca să creșteți și să învățați? Și dacă la grădiniță e nasol? Pentru ce să-i dai Partidului chiar și un prinos de fericire, dacă el te trimite unde tu nu vrei să te duci? Ar mai fi și patru la mână: dacă despre Patrie mai știam cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trimită la păscut lumină într-un plai ca o grădină. Era treaba ei de Patrie și cu chestii din astea e bine să nu-ți bați prea tare capul. Ce mi se mai pare un pic aiurea e că la grădiniță nu ni s-a vorbit niciodată despre Cristos care, dacă e să dau crezare statisticilor, e prima ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis întotdeauna să-mi spună dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pace și dreaptă ocârmuire) a avut loc doar printr-un hazard al sorții. Cine și-ar fi închipuit vreodată că bucătăreasa poate avea un copil? Și cum de s-a întâmplat ca în acea zi să-l aducă la grădiniță? Nu vom ști niciodată. Ceea ce trebuie reținut e că acea ființă care tot dădea târcoale nisiparului cu priviri piezișe de animal la pândă nu era ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu se poate înalța o patrie. Atunci, privind chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu se poate înalța o patrie. Atunci, privind chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui de invadator s-a dovedit prea fragilă în contact cu asfaltul de dincolo de nisipar. Inutil să spun că a dat bir cu fugiții. Abia ân acea clipă, în viața aceea cu totul și cu totul reală de șoim la grădiniță, și nu în cealaltă, mai puțin certă, de sosie a lui Rahan, am înțeles cu adevărat ce înseamnă destinul unui erou: să fii îmbrățișat, adulat, ridicat pe brațe, iubit... Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Dumnezeu l-am trecut sub tăcere. Și pe undeva trebuie să fiu și eu înțeles. Până la urmă, să devii legendă vie nu e o treabă chiar atât de rea. Pe vremea aceea, când bunul meu renume încă mai făcea înconjurul grădiniței și ajungea până și la urechile sângeroșilor gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare și vecină, care își arătau respectul păstrând o distanță regulamentară și față de cel mai neînsemnat scutier din tabăra noastră, pe când cealaltă grupă mare, a noastră, trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui mă întrebau pe creste sau prin căldările glaciare „câți ani ai, puișor? “, iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o fată șatenă și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu ne stătea mintea la strategii perfide, cu bătaie pe termen lung. Fratele meu a făcut pipi în cascheta ofițerului (ajungând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de fapt, Ramona. Dar, pentru a afla asta, a fost nevoie ca un camion cu cabină albastră să intre în curtea grădiniței și să verse patru tone de cărbuni sub un plop, ca o sută de copii în șorțulețe să se strângă în jurul cărbunilor și să-și imagineze că a aterizat avionul prezidențial, ca eu și Ramona, după ce ne cocoțaserăm în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar ușa era deschisă; ai fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are nevoie de ajutor. Deocamdată, nu. Mulțumesc. Privi în jur. Unde-i fetița? Aniela fusese înscrisă la grădinița cu program prelungit din cartier și ea nu știa. Cât de departe, de inexistentă fusese în viața propriului copil! Împlinise, deja, trei ani și Luana nu putea număra măcar jumătate din acest timp ca fiind petrecut împreună. Se jucaseră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o îngrozea așa cum o grădiniță aglomerată de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu să-și rupă picioarele alergând de colo-colo, incapabilă să se hotărască. Alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ființă umană-n toate mințile. Vă las vouă, vechilor profesioniști, spectacolul În direct. Mi-a făcut plăcere, doamnă. și-a dus mâna la frunte, ca și cum ridica o pălărie imaginară, și a dispărut În josul scării. — Cine era tipul ăsta fugit de la grădiniță? — Ah, Larry, e-un prieten. Bill a privit-o pe Margaret și a zâmbit. Vreau să zic, e un coleg de birou. Lucrează la ambasadă. Mi-e destul. Nu cred că-i nevoie să aflu mai mult. La plecare, Bill
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându-mi, jucându-se cu degetele mele, vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cer nu erau avioane, ci fortărețe - niște construcții solide, pătrățoase, cu poduri mobile, metereze și steaguri ce flutură-n bătaia vântului, plutind că fermecate prin văzduh. Am rămas cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen cu fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, nu pălește de spaimă la apropierea nopților friguroase. Și-n zori de ziuă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]