1,129 matches
-
bucată de pânză fină și au îngropat-o sub cel mai puternic și mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebă Auta cu glas nehotărât. - I-am dat dreptate. Mergem la Muntele de Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Buzele i s-au oprit ușor pe capul penisului și femeia a început să sufle încet, tachinându-și prada. Apoi, când James părea că e pe punctul să explodeze, Julia l-a tras adânc în gură până când a simțit cutremurul grăitor, care indica faptul că treaba ei era aproape încheiată. După câteva secunde, Julia a lipăit către baie, unde a scuipat în chiuvetă. Sperma era mult prea plină de calorii ca s-o înghită. —Ești bine, dragule? a întrebat ea scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de box sau În arena de lupte cu taurii. Există furt și prostituție aici, dar toată lumea le vede ca pe un soi nou de „lucrări benefice“. Nimeni din Residencia Costasol n-a raportat nici măcar o singură infracțiune. — E cea mai grăitoare dovadă dintre toate, spuse Sanger, dîndu-și la o parte, cu un gest repezit, o șuviță de păr ce-i intrase În raza vizuală. Suprema societate bazată pe crimă e cea În care toți sînt infractori și nimeni nu-i conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mobilul era perfect asigurat și banca unde s-a întâmplat lucrul ăsta nu m-a dat în judecată. Articolul din Herald discută o mare parte din problemă și are și o fotografie în care apar într-o postură artistică, foarte grăitoare. Mai aveți și alte întrebări? Mă ridicai. Margaret Pickett sări și ea în sus, părând îngrijorată. Îmi pare nespus de rău, zise ea. Se pare că te-am jignit. — Ar fi trebuit să mă întrebați direct. Se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vasal și nu dorea să moară altfel; numai că el nu putea să nu țină seamă de vrerea armatei, care observa cu neascunsă nerăbdare luptele pe care le duceau cu eroism alți prinți din familia regală a Nasrizilor. O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau cinci rânduri, erau cele douăzeci de tăblițe de lut pe care i le adusese Henry Blyth-Pullen cu câteva zile mai devreme. În ciuda tonului neîncrezător al lui Aweida, nu erau lipsite de interes - simpla mânuire a unor fragmente atât de grăitoare din trecutul antic îl entuziasma de fiecare dată pe Shimon Guttman -, dar nici nu-ți luau ochii. Se uită la ceas: 1.45 p.m. Va termina cu asta și va pleca spre Psagot pentru întâlnirea de la 3.00 p.m. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască nici când să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu știe nici ce să grăiască, nici ce să tacă. 141 Grabnic la auzire, zabavnic la grăire. 142 Grăitorul de rău și pe morți îi judecă. 143 Cam de obște toți grăiesc ca cei mai învățați, iar urmările lor sunt ca de nebuni înarmați. 144 Când grăiești întunecat, ca și când n-ai grăi nimic, că nimeni te înțelege, iar când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noii mele companii în timp ce îl urmăream pe epuizatul Javier Rodriguez moțăind în patul de vizavi. M-am gândit la mai multe nume care să capteze spiritul sarcinii pe care mi-o asumam și, în final, mi-a venit neutrul, dar grăitorul Biografii fără Limite. La cam o oră după asta, am decis că prima mișcare va fi să iau legătura cu Bette Dombrowski, la Chicago, și să o întreb dacă o interesează să-mi comande o biografie a fostului ei soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
corectitudinii politice ne învață să mulțumim frumos pentru asta și să ne ștergem la gură. Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi. Ați ghicit, presupun, că este vorba despre Ei (țiganii) și Noi (românii), imaginile montate artistic fiind „grăitoare”. Nimic nou, nimic surprinzător, tot e bine că nu ni se sugerează și „soluția finală” ! Mai mult, nici nu mă interesează în cele de față părerea domnului Mândruță și a fanilor săi despre romi, am vorbit altă dată despre „ascuțirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o socotea ca și încheiată. Ea explicase acum în întregime de ce ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
multe lucruri... Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu nu există acolo sus, în Cer, atunci, cel puțin, El sigur există aici jos, pe pământ, în mințile și în sufletele oamenilor, iar asta fără îndoială. Uită-te la tine, tu ești un grăitor exemplu! Acum, însă, îți mai zic încă o dată și ține minte: nu pot nicidecum accepta intervenția și influența Lui directă (fără de care spui tu că nu se poate) în viața mea proprie. Nu cred în miracole, nu cred în vise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
începea să lumineze masa pardosită cu ziare pline de informații care mai de care mai palpitante. Mai aveam doi pași și Venus-Afrodita avea să fie din nou întreagă. Și totuși, priviți din spate, parcă mai văzusem umerii aceștia delicați, prea grăitori și tentanți. Îi văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă, vrând-nevrând, mă agasa țăcăneala aceea, adevărat supliciu, și mai mult decât atât, mă deranja șifonarea frecventă a benzii de indigo și a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pare rău, am zis. Știu că vreți să ajungeți la ceva anume, dar nu... — Totul se reduce la asta: dacă vreți să studiați una dintre creaturile astea, teritorialitatea reprezintă singura dumneavoastră speranță. Dacă găsiți pe cineva care manifestă toate semnele grăitoare ale unor repetate răni provocate de un ludovician, puteți găsi rechinul. — Așa m-ați găsit și pe mine? — Angajatorul meu e foarte atent la tot ce mișcă. Doctorul dumneavoastră se gândește să scrie un studiu despre „afecțiunea“ de care suferiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din trecutul meu. Am zâmbit în sinea mea; nu era cazul să-și facă probleme din pricina asta. — De ce ți l-ai făcut, deci? — Mă credeam foarte tenebroasă și comică. — Tu? am spus. Niciodată. Se întoarse și-mi aruncă o privire grăitoare. Am presupus că discuția luase sfârșit. În următoarele câteva minute am rămas tăcut, dându-mi timp să-mi revin complet și privind-o pe Scout într-un fel fix, de dimineață devreme, în timp ce scotea o pungă pentru haine și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare a unei apropieri naturale care acum se pierduse. Mi-am dat seama că lumea întreagă, călătoria noastră de două zile prin ne-spațiu, tot ce se întâmplase între noi, puținele semne, puținele avataruri ale ei care existaseră, curând aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
copil, dar dacă‑i așa urgent, poate să se ducă, însă data viitoare să‑și rezolve treburile în pauză. Gerhard își mișcă deja șuncile spre ușă, uitându‑se mai întâi la Anni cu o privire consiprativă care se vrea foarte grăitoare. Dar nu este grăitoare, ci jalnică. Ajută‑mă, Anni, te rog, te ador de multă vreme, iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa urgent, poate să se ducă, însă data viitoare să‑și rezolve treburile în pauză. Gerhard își mișcă deja șuncile spre ușă, uitându‑se mai întâi la Anni cu o privire consiprativă care se vrea foarte grăitoare. Dar nu este grăitoare, ci jalnică. Ajută‑mă, Anni, te rog, te ador de multă vreme, iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot să ți‑o bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un ton apăsat și hotărît, zîmbind cu un cinism amar. Nu, domnule, nici să n-aud! Așa ceva nu-i de mine! CÎnd o să-mi dau duhul și-or să se-adune toți În jurul marelui sicriu, continuă el făcînd un gest grăitor, vreau să mă privească lung, cu toții, și să zică: „Să știți că a venit pe lume fără nimic și pleacă fără să ia nimic, dar a fost un om adevărat“, rosti evreul tare, pe un ton autoritar, „un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Închipui că ți-au mai pus mulți Întrebarea asta și te-oi fi plictisit s-o tot auzi... Mulți se plictisesc să tot audă aceeași Întrebare de-o sută de ori. (Are un aer Încurcat, ridică din umeri În chip grăitor și rostește cu optimism.) Pricepi? Străinul cel Înalt: Cum să nu!... Ha, ha, ha!... Cred că pricep... Adică, hai, spune... Ha, ha, ha... e-n regulă! Fiul orașului: Îmi Închipui că ți-au pus atît de mulți Întrebarea asta, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dispară de pe pământ și lucrarea divină să ia sfârșit. Astăzi nu mai dispunem nici de cultul faptelor plăcute lui Dumnezeu, nici de cultul morților, nici de solidaritate... Nu mai dispunem nici de cultul muncii, nu mai avem demnitate. Dacă e grăitoare o Sorbonă, noi legionarii avem Sorbona noastră: diploma pătimirii, diploma temniței prin care mulți s-au înălțat până la starea de sfințenie... Nu e deajuns să constați răul care ne doboară pe toți! Trebuie să strigi și să lupți, glasul tău
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unul ortodox, altul greco-catolic. * Circulara cu nr. 685, din 18 august 1875, când diriginte în Lisa era Ion Pop Reteganul, și pe care am găsit-o citată în aceeași monografie a Lisei, întocmită de "unchiul George", e mai mult decât grăitoare in privința condițiilor în care funcționau aceste școli: " Onoratei Eforii școlare din Lisa. Înaltul minister de culte a dificultat în noul Abecedar de Petri următoarele trei pasaje: la pag. 44, numele de țări înșirate sub punctul 1: la pagina 82
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]