2,243 matches
-
în versurile care interoghează asupra veacului și a civilizației moderne - construite, epic și epigramatic, în jurul câte unui simbol livresc, B. adoptă teme ale actualității literare, se încredințează mărturisirii, vorbește despre un spațiu de predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se regăsește și în versuri marcate de o romantică aplecare către visare, de nostalgia unui timp al plenitudinii afective, în elegii și în poeme de dragoste, nu rareori
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială e
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre și se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livrești. Ca și A. I. Odobescu, C. peripatetizează grațios și bonom. Numai că, „paralizat de discreție” (G. Călinescu), poate și de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuși. SCRIERI: Cercetări filosofice și sociologice, Iași, 1935; Colectivismul în filosofia lui Platon, Iași, 1936; Originea socială
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
iar balamalele unei uși folosite nu ruginesc niciodată. Aceasta se datorează mișcării. Același principiu este valabil și pentru esență și energie. Dacă trupul nu se mișcă, esența nu curge. Atunci când esența nu curge, energia stagnează. Exercițiile de qi gong, ca grațiosul dans ritmic Tai Chi Chuan, sunt deseori denumite „meditație prin mișcare” deoarece combină mișcările lejere, ușoare ale corpului cu o stare de spirit calmă, contemplativă. Totuși, pentru a înțelege pe deplin rolul mișcării în qi gong, trebuie să înțelegem și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
intern de arte marțiale a fost dezvoltat în această perioadă de Tung Hai-chuan. Cunoscut sub numele de Pa Kua Chang („Palma celor opt triagrame”), acest stil complicat, dar și spectaculos de practică implică manevre circulare continue în jurul adversarului, cu întoarceri grațioase și mișcări ritmice ale membrelor și ale trunchiului, bazate pe transformările ciclice ale celor opt triagrame din Yi Jing. Împreună, Tai Chi Chuan, Hsing Yi și Pa Kua Chang au devenit triumviratul stilurilor de arte marțiale interne, în care rolul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească pe clișeu lumina palidă a zilelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
curții umbrite de frunzișul teilor și al plopilor se înălța o casă mare de lemn cu două etaje, înnegrită de timp, cu ferestre mici, întunecate și bănuitoare. Pe asta și pe semenele ei voia guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din cufărul siberian. Ne-a vorbit, balconul s-a desprins încet de zid și a plutit, cufundându-se în umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împreună cu președintele Republicii, prima piatră a Podului Alexandru al III-lea, care va lega Parisul de expoziția din 1900, și să acorde astfel măreței opere de civilizație și de pace pe care o inaugurăm înalta aprobare a Majestății Voastre și grațiosul patronaj al Împărătesei. Abia a apucat Președintele să aplice două lovituri simbolice pe blocul de granit, că s-a produs un incident incredibil. Un individ care nu aparținea nici suitei imperiale, nici notabililor francezi s-a proțăpit în fața perechii imperiale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
elegantă, o rochie cum birjarul văzuse numai la doamnele frumoase care ieșeau de la teatru, seara, în plin centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o pălărie mare îl încununa. Vântul primăvăratic ondula vălul aruncat peste borurile largi, îndoite grațios. - Mergem la gară! a spus ea și l-a uimit și mai mult pe birjar cu sonoritatea vibrantă și foarte străină a vocii ei. La gară, a repetat fetița care-l chemase adineauri pe stradă. Ea vorbea foarte bine rusește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eram. O feminitate oarecum normativă. Toate trei purtau rochii lungi, negre care le puneau în valoare ampla rotunjime a pieptului, li se mulau pe șolduri, dar, mai ales, înainte de a le îmbrățișa coapsele și de a se revărsa în cute grațioase în jurul picioarelor, le schițau conturul discret al pântecelui. Senzualitatea pudică a tringhiului aceluia ușor proeminent mă fascina! Da, frumusețea lor era exact cea pe care un tânăr visător încă inocent trupește și-o putea imagina necontenit în punerile lui în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care dintele timpului îl lipsise parte de lustru, sta portretul unei dame travestite în haine de păstoriță, cu pălăria de paie fîlfîindă și cu o bâtă de păstori în mână, un surâs grațios juca pe buzele ei de purpur și tinereța strălucea în ochii ei. - Aceasta e, zise contele, buna mea, ea ni surâde; ea e zugrăfită ca mireasă și încă șede în frumuseța-i virginală; cu portretele e ca și cu sufletul, ele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cuvinte. [Î]și luă sabia-n dinți, câte un pistol în fiece mână și cu curaj începu a scoborî treptele scării. Spectacolul cel mai extraordinar îl aștepta pătrunzând în pimniță. Toate sticlele săreau din loc în loc, formând figurile cele mai grațioase. Sticlele pecetluite cu verde înfățișau pe bărbați și cele cu roșu înfățișau pe femei. Era chiar și o orchestră. Sticlele goale răsunau ca instrumentele de suflat, sticlele sparte ca niște cimbale și triangule și cele fără gât pare că aveau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Indiviualitatea femeiască stă în genere mai aproape de simțire și-și are cu mult mai mult patria sa în lirică decât bărbatul. De aceea e și deajunsă la reprezintarea acestei individualități copiozitatea (Fulle) inspirărei lirice purtată de-o personalitate nobilă și grațioasă și asta cu mult mai mult decât la caracterele bărbătești. Mai înrudită cu natura cum e în genere femeia și trăind mai mult într-o unitate neruptă de simțire, neavizată așadar la durerea discordiei și la luptă cum e bărbatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte ale artei, ne ridică repede asupra acestei contradicțiuni. Ba se poate chiar ca, în gura unei amabile ființe femeiești, dialectul ce-l auzim pronunțîndu-se deodată cu-o naivitate grațioasă și într-o petrecere veselă și plină de-nțeles să esercite asupră-ne un farmec oarecare, însă numai de-aceea pentru că trezește-n {EminescuOpXIV 286} noi intuițiunea unei forme individuale a spiritului, care pătrunde într-o conversațiune ce se mișcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci apologiștii lui Blanqui și ai nihiliștilor, 38 {EminescuOpXIII 39} oamenii cari n-au în memoria lor nici colindele, nici legenda grațioasă a băilor lui Ercul, nici avutul istoric al acestui mare și nefericit popor care se numește poporul românesc. Cât triumf a avut ministrul de interne al Ungariei când, la 27 decemvrie anul trecut, a adresat o circulară către toate prefecturile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de precis ar fi el, este cu totul nedemn de adevăr, de moralitate, de acești membri ai partidului conservator și de d-sa. Toate acestea le însoțește, conform unui obicei care a devenit a doua natură la "Romînul", de epitetele grațioase de: "crima de calomnie", "înfierarea criminalilor " etc. Mărturisim că, daca n-am ține seama de dragostea părintească în numele căreia vorbește puternicul nostru adversar, ocaziunea ar fi din cele mai nemerite pentru a râde un moment cu lectorii noștri. Vom fi însă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
le rămâne, în manieră principială, contemporan. Lumea noastră e plină de semnele lui. E adevărat că nu poți ajunge azi la Platon fără a frecventa platonismele mai noi ori mai vechi. Dar Platon se „multiplică” în posturi inedite (redublare uneori grațioasă alteori inutilă), refuzând cu încăpățânare exclusivități. Noi, post-modernii, intrăm de regulă prea profesorali în filosofie pentru a putea surprinde la dimensiunile sale reale, anvergura și esențele unui orizont istoric confecționat prioritar din scene disparate. Dezamăgiți metodic de „societatea spectacolului” și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cronicile de întâmpinare, apreciază această „poezie ușoară, grațioasă și senină”, în care sentimentalismul e „temperat” de „ușoara ironie” și „reținut de umor”. Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea” versurilor constituie principiul „poeticii” sale, iar scopul versurilor se limitează la impresionarea „micuțelor” cititoare reale. Multe poeme din O
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
nu-mi pare rău.” Poetul este un ghiduș sarcastic, un ludic agitat și hipersensibil. Neliniștea subiacentă o deghizează în posturi zgomotos-candide, poetul se simte permanent sub reflectoarele aprinse, orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea cea mai frecventă este fuga spre intrarea în rol, spre travesti, spre arlechinada provocatoare și exasperată de real. Un personaj feminin deranjează cu „chițăitul ei
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
jucătorului de scrabble (2002), propune o lirică meditativă originală, construită în bună parte pornind de la un „pretext” ludico-lexical: experiența jucătorului de scrabble, ceea ce înseamnă joc, reflecție asupra cuvintelor etc. În tonalitate familiară, fără încruntări și fără afectare, aparent intimist și grațios artizanal, versul lui I. are de fapt o miză gravă. SCRIERI: Cuvânt despre tinerețe, București, 1953; Așa va fi la festival, București, 1953; Urmașii lui Roaită, București, 1953; Fructe în mai, București, 1956; În preajma lui Lenin, București, 1957; Pe acest
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
și comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina cu păpuși de porțelan este o compunere epică grațioasă, intermitent meditativă, transcriind povestea provincialului visător Mircea Severin, care imaginează scenariul unei iubiri perfecte și ireversibile. Pământul ispitelor-Delta aspiră la statutul de roman social, surprinzând realități la care participă numeroși trăitori din zona atât de particulară și de ciudată a
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]