3,340 matches
-
punct de vedere militar, neoconservatorii îl au drept mentor pe Albert Wohlstetter, profesor și specialist în strategie militară. Acesta respinge doctrina echilibrului de forțe, care n-ar face decît să handicapeze creativitatea tehnologică americană, și propune o politică de disuasiune graduală, care include și acceptarea războaielor limitate, chiar cu arme nucleare tactice și arme "inteligente", de mare precizie, capabile să penetreze dispozitivele adversarilor, și care asigură astfel superioritatea militară, deci și dreptul de a impune propriile opțiuni. Același mentor l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe afirmarea suveranității naționale nu mai e o garanție pentru stabilitatea globală. În același timp, politica externă americană încurajează în comunitatea internațională unele tendințe ce diluează suveranitatea națională. Pledoaria sa, care străbate cartea ca un fir roșu, este pentru configurarea graduală a unor relații internaționale bazate pe "interese împărtășite" (o formulă foarte fericită, după părerea mea), alternativa însem-nînd haos și insecuritate. La începutul acestui secol, puterea militară, tehnologică și cea economică a Americii au atins cote fără precedent. Complexă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Și munții. La Eminescu se realizează o permutare adânc/înalt, care confirmă plastic faptul că sensul celor două (sub aspect semantic, dar și ca orientare spațială) converge în etimologicul punct de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Poe să fie astăzi un autor la fel de marginal și de obscur ca Fitz-Greene Halleck, William Gilmore Simms sau Joseph Rodman Drake, prozatori mult mai bine cotați decît el la vremea lor" (p.9). Datorită atenției acestor autori francezi, Poe intră gradual în grilele critice evaluative ale unor exegeți precum Allen Tate, W.H. Auden, Richard Wilbur și Edward Davidson, începîndu-și practic, post mortem, destinul internațional. Tematica adoptată de Poe, atît în proză, cît și în poezie, nu reprezintă, într-adevăr, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul descoperă asemănarea fizionomică izbitoare dintre această pisică și Pluto, similitudine ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie. Într-una dintre acestea, încercînd să lovească animalul, fatal, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin aceasta el deconspi-rînd fie și numai metaforic motivația secretă a gestului său odios. Totodată, mențiunea, aparent marginală, că matrimoniul eroului a început foarte timpuriu nu este întîmplă-toare. După ce sîntem informați despre acest detaliu biografic, asistăm la dezvoltarea unui proces gradual de disipare a personalității și pierdere a identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată nefiind decît expresia ultimă, grotescă, materială
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
istorică. Personajele sale reușesc să relativizeze perspectiva epică și implicit, să acutizeze nevoia interacți-unii (colaborării) intelectuale dintre scriitor și cititor. Ultimul se transformă într-un participant nemijlocit la jocul estetic, un manipulator de semne și reprezentări. Homo spectator este înlocuit gradual de către homo symbolicum. Bibliografie E.A. Poe Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri. Schițe, nuvele, povestiri 1843-1849. Traducere, note și comentarii de Liviu Cotrău. Iași: Polirom, 2005. Scriitura epifanică Anglistul clujean Liviu Cotrău a revenit pe piața noastră editorială cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Jane Guy, al cărei jurnal de bord ne arată un profesionist complet, radical schimbat în comparație cu novicele de la bordul lui Ariel. Distingem aici natura de "cunoaștere în trepte" a experiențelor lui Pym. Succesiunea stadiilor sale de inițiere trasează o ascensiune cognitivă graduală. Mai mult, avant la lettre, ea instaurează un principiu fenomenologic introdus de Maurice Merleau Ponty abia în secolul XX -, principiul "procesului de corecție" sau "al așezării în perspectivă". Naratorul lui Poe are obsesia obiectivității și face orice pentru a o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat la nivelul întregii cărți. Devastați de foame, supraviețuitorii catastrofei de pe Grampus zăresc în depărtare un vas, trăind prima licărire de speranță într-un coșmar fără sfîrșit. Pym expune gradual, toate senzațiile trăite de el la vremea respectivă. Crede mai întîi că marinarii, vag vizibili la bordul navei ce se apropie, fac, prietenește, semne cu mîna, și dezvoltă un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salvări. Apoi, pe măsură ce perspectiva asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil, în plină cădere în prostrație. Privește în gol, dar "vidul" rămîne aici un referent destul de abstract, fiindcă personajul este înconjurat de ziduri și are o perspectivă volens-nolens limitată. Gradual, naratorul descoperă faptul că angajatul său locuiește în birou, refuzînd să dea vreo explicație în acest sens. Prin urmare, atingînd pragul psihologic al posibilei deteriorări de imagine socio-profesională, avocatul îi cere să părăsească locul de muncă, unde nu mai funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pune, desigur, eroul în situații ieșite din rînd, pentru a face o asemenea transformare identitară credibilă de la un capăt la celălalt. El stabilește, așa-zicînd, cîteva "trepte" ale schimbării personajului, un fel de "etape" ale mutațiilor de personalitate. Prin traversarea lor graduală, Pip dezvăluie fațetele noii sale identități. În același timp, pe parcursul articulării "existenței în trepte" a protagonistului, Dickens pare preocupat să ne atragă atenția asupra unui lucru cumva obscur (deși important), ce ar trebui să completeze, prezumtiv, mesajul subteran al cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ce trebuie legat de intervalul trăit de autor în provincie în preajma redactării romanului în casa părinților săi), Dorothy își asumă postura cu o conștiinciozitate vecină cu masochismul. Biserica se află, literal și figurat, în pragul disoluției. În vreme ce stabilimentul se ruinează gradual, visteria parohiei s-a golit complet. Mai mult, vechii enoriași pleacă fie spre congregații învecinate (datorită aroganței reverendului din Knype Hill), fie spre lumea personală, sub puseurile ateismului tot mai accentuat. În decorul psihologic al unui stoicism rar întîlnit în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
soției lui, Katy, ambii atașați afectiv, treptat, de tînărul protagonist, înțelegerea ajunge permanentă). Intrarea lui John în casa lui Maartens are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă o femeie ultrareli-gioasă, cu coduri puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de ani (cît are la timpul povestirii), un prizonier al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personalitățile celorlalți. Amiciția din interiorul "triunghiului" este, de fapt, o manieră de exprimare a identității: o singură identitate completă, organică, numai așa, în reprezentarea ei triadică. Ca și eroii lui Lodge, "reinventatori ai relațiilor sexuale", Jose, Jaime și Marcos trec, gradual, de la prietenie la tensiune erotică, inițiind un experiment amoros à trois, teribil și pasional. Aparent, tinerii își regăsesc sinele în acest patetism sexual, construind o armonie psihologică, greu de atins în condiții diferite. Totuși, și aici viața pare să anihileze
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vitală în apartamentul lor. Aparatul se strică, iar Jim cumpără imediat unul nou imens, hidos, depersonalizat. Acest radio are capacități paranormale. Începe să redea în locul vechilor concerte fragmente din conversațiile, certurile, viețile vecinilor din bloc. Deși inițial oripilați de situație, gradual, cei doi soți (și, în special, Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zece episoade ale cărții sînt treptele ieșirii (franceze) din "corsetul" (american) al apartenenței culturale. De aceea, voi spune că acest artefact textual întrucîtva de pionierat al lui Miller își clarifică (și la acest nivel stru ctural!) natura inițiatic-formativă. Autorul-personaj trece gradual, în "trepte", cum ar veni prin "depersonalizare" și "repersonalizare". La sfîrșitul procesului, el e un intelectual (american), poate, înstrăinat, dar, fără îndoială, un scriitor adevărat. Bibliografie Henry Miller. Primăvara neagră. Traducere din limba engleză și note de Cristina Felea. Seria
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru subiectele și personajele evreiești, descinse dintr-un univers familiar lui, motivul Holocaustului nu mai e dezbătut, în întreaga operă bellowiană, decît în menționatul deja roman Mr. Sammler's Planet). Într-un dialog prelungit, din interiorul familiei Fonstein, se conturează, gradual, povestea lui Billy Rose care, în timpul răboiului anti-nazist, realizează o adevărată "filieră" de ajutorare a evreilor europeni (de către cei americani), sub masca "showbiz"-ului derulat la fabuloasa arenă new yorkeză Madison Square Garden. Discuția cazului devine însă mult mai complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vreunei îndoieli vizavi de intențiile urieșești ale autoarei. Deși prezentată din unghiul unui singur narator, californi anul Richard Papen (transferat, fără posibilități materiale, la Colegiul Hampden), povestea capătă dimensiuni gigan tice, desfășurîndu-se pe diverse planuri și în condiții de revelare graduală a unui mister teribil. Un grup elitist de studenți (discipoli ai aceluiași profesor de cultură clasică, Julian Morrow), unde Papen e admis, datorită cunoștințelor sale de greacă și latină, se angajează plenar în experimentul paideic (alături de "ghidul" lor spiritual, Morrow
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comparabile, Corecțiile lui Jonathan Franzen reprezintă tot un roman al transformărilor memo rabile. Într-un anumit sens, putem vedea scrierea fostului bursier Fulbright în Europa (Franzen a predat la Berlin, sub auspiciile celebrului program de schimb academic) drept radiografia fărîmițării graduale a "Americii profunde", datorate influenței tot mai insistente a "Americii (post) moderne". Nucleul și metafora absolută a acestui transfer de identitate ajunge să fie Midwest-ul anilor cincizeci și, cu precădere, o familie tradițională din spațiul respectiv (conservator prin definiție), familie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
moment dat, ritualul tradițional, născînd un băiat o "monstruozitate" în viziunea "fisurilor" care îl ucid aproape instantaneu. Fanta vaginală transcendentă continuă "să producă" însă "orori" masculine, menite, în ciuda efortu rilor disperate ale "fisurilor" de a le elimina, să supraviețu iască. Gradual, bărbații devin trib și își fac astfel, insolent, intrarea în istorie. Temele epice de acest tip, deși tratate remarcabil din punct de vedere estetic, o blochează pe Doris Lessing în proiectul social, îndepărtînd-o de proiectul psihologic al operei sale. Ideologicul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metafora preferată de Dan Sociu ca titlu pentru selecția românească "țara mlaștină" ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. "Țara" (Irlanda) sucombă gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, dacă nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
new-yorkeze depășesc limita decenței, "agresînd" pudoarea "omului socialist", cu morală fermă și principii inalienabile, se miră de prezumtiva naivitate a localnicilor grabnic socializabili, deschiși, necondiționat, spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei doi scriitori nu au cum să nege, gradual, evidența. Au pătruns într-un univers fascinant, a cărui "realitate" trece de limitele conceptului ca atare, mișcîndu-se către fabulos și oniric, intrînd adică, fără echivoc, în spațiul mitului și al ficționalului. Intuim aici fascinația oricărui newcomer pe pămînt american, newcomer
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din lipsă de fonduri) niște așa-zise "cruciulițe" articole stilizate, despre diverși reprezentanți ai vieții publice ucrainiene, redactate (pre zumtiv) la dispariția acestora. Viktor descoperă însă, gradual, că, de fapt, necrologurile sînt solicitate în avans de ziar (pe cînd protagoniștii lor sînt încă în viață, fără a da vreun semn vizibil de suferință), dintr-un exces de zel, se pare, pe cît de sinistru, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt mesagerii săi enigmatici într-o lume anihilată pe care o clonează și apoi o dizolvă. Tengo și Aomame în postură de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
robuste. Într-o primă fază, hotărăște să-l inițieze în tainele vieții spirituale pe tînărul Tito Designori (fiul lui Plinio). Totuși, în orice act paideic, impactul este dublu direcționat, venind dinspre maestru către discipol și invers, după principiul vaselor comunicante. Gradual, sub influența impulsurilor vitale puternice ale lui Tito, Joseph intră în spațiul instinctelor și emoțiilor primare, autentice, pentru ale căror efecte secundare, el, castalian înnăscut, nu are imunitate. În mod simbolic, atunci cînd încearcă să traverseze, înot, un lac de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]