2,069 matches
-
lucru fu adus imediat la cunoștința lui Nobutaka, care, pentru câteva zile, fu într-o confuzie totală. Nici nu știa ce strategie să adopte, necum în ce fel să desfășoare o bătălie decisivă. Nobutaka nu se gândise decât la planuri grandioase, dar n-avea idee cum să le ducă la îndeplinire. Până atunci, se aliase cu oameni ca Takigawa și Katsuie și ticluise proiecte de a-l ataca pe Hideyoshi, dar nu se așteptase nici un moment să fie atacat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Himeji cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare bucurie, însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din țară și loc de unde să se guverneze națiunea, Osaka era de nenumărate ori superior castelului Azuchi al lui Nobunaga. Kazumasa nu-i putea descoperi nici un cusur. Ce părere ai? îl întrebă Hideyoshi. — E absolut perfect. Un plan pe scară grandioasă, răspunse Kazumasa. Cu toată sinceritatea, nu avea ce să spună mai mult de-atât. — Va fi suficient, nu crezi? — În ziua când se va termina, o să fie cel mai mare oraș al unui castel din toată țara, zise Kazumasa. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la prof. Vasile Fetescu - om al meleagurilor evocate - prin care mă anunța că DOROHOIUL și oamenii săi sunt în plină comemorare a celor șase secole de atestare documentară, iar împătimitul ziarist - scriitor Ion N. Oprea se află în miezul acestei grandioase manifestări de suflet. Un adevărat și grăitor semn al prețuirii de care se mai bucură încă truditorii din domeniul cuvântului scris, acolo în ȚARA de SUS a MOLDOVEI. Călduroase și binemeritate felicitări orașului DOROHOI și neobositului autor. Al. Mânăstireanu, „Elanul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
consumatori, în ideea de a construi un reflex de recunoaștere a mărcii care să-l oblige pe cititor să verifice cotorul copertei înainte de a se decide ce să aleagă din librărie. Era un concept interesant, dacă nu de-a dreptul grandios, la a cărui prezentare, în fața mai marilor de la Mather-Hollinger, Vivian pusese umărul. Am tras dosarul afară din sertar, dislocând tot ce se găsea în jurul lui. Alice l-a înșfăcat ca un alergător care preia ștafeta într-o cursă pe echipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Carol. Deodată, un june superb. Arăta artist, mă privea, am simțit, de mai mult timp. Parcă m-ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți primăvara asta ilegală. Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-l înjur... Doamna făcu un gest agasat. Un gest de lahamite, pe care îl repetă, fără să-i mai dea timp să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la aceste ore de rară comunicare și comuniune. Tot ce mi-ați ingăduit sâmbătă părea un grandios prolog, dar putea fi și o încheiere, retezată brusc, în confuzie. N-aș suporta să însemne un adio, vă voi vorbi despre cea mai tulbure zonă a iubirii, după care alergăm cu limba scoasă, cum bine spuneți, scumpa mea Venerică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Newport? — Cei din Oxshott. Janice și Martin. O privesc nevinovată. Îi cunoașteți? Nu, zice Elinor, aruncându‑mi o privire de gheață. Nu cred. Restul drumului îl parcurgem în tăcere. Apoi mașina se oprește brusc, coborâm și intrăm în cel mai grandios și mai enorm hol pe care l‑am văzut vreodată, cu portar în uniformă și oglinzi peste tot. Urcăm un catralion de etaje într‑un lift aurit cu un bărbat cu chipiu țuguiat și intrăm într‑un apartament. Și așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în care Elinor vine să mă caute. Așa că, după ultimul fâs de Eternity, trag de mine să mă ridic și să mă întorc în îmbulzeala unde chelnerii pășesc în vârful picioarelor, murmurând „Masa este servită“. În timp ce toată lumea se îndreaptă spre grandioasele uși duble, mă uit în jur după Elinor, dar nu o văd. Pe un scaun de lângă mine se află o femeie în vârstă, îmbrăcată în dantelă neagră, care încearcă să se ridice sprijinindu‑se de un baston. Stați să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prima dată. Poate și‑au dat seama că au devenit obsedați până în punctul în care au lăsat ca alte lucruri să sufere. Poate și‑au dat seama că trebuie să‑și mai tempereze orgoliul și să renunțe deocamdată la planurile grandioase; și să o ia mult mai încet. — Foarte... logic, spun. Așa că au făcut o nouă propunere, au găsit un finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat în cale nimic. Au demarat deja activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei turnuri, două pavilioane, o galerie și o poartă arcuită. Ascultă vântul și se liniștește. În a treia zi de ninsoare, vine iar, ca să se uite la clădirea grandioasă care are un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt laturi, cu acoperișul cu streșini duble construit din țigle smălțuite în auriu. Acum, este acoperit de o pătură de zăpadă. Plânge în voie și se simte înțeleasă - dispariția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trape pentru îngeri ca să coboare din cer și pentru diavoli, să se ridice din pământ. Sub scenă există și un puț adânc și cinci piscine pătrate, pentru scenele care necesită prezența apei. Legat de scenă este Turnul de Machiaj, o grandioasă clădire din culise, cu două etaje. Îmi este dor de rolul meu. Îmi este dor de scena mea. Pentru o vreme, frumusețea locului îi ocupă timpul. Apoi se satură. Se retrage. Vizitează mai puțin. Curând, încetează să mai vină. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chinezilor au fost influențate. A sosit timpul să testeze apele - publicul ar trebui să fie pregătit să susțină o eroină și în viața reală. Am plănuit totul, îi spune ea la telefon lui Kang Sheng. Sunt în toiul unui proiect grandios. Mă pregătesc să intru pe scena adevărată. Indiferent ce faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
slăbească, prin menținerea armatei ruse la Dunăre. Trupele mareșalului Marmont așteptau deja în Dalmația desăvârșirea programatei alianțe franco-turce, ca să lovească apoi Rusia de la sud, în timp ce Napoleon, cu grosul armatei franceze, ar fi atacat-o din nord, prin Polonia. Un plan grandios pe care Franța risca să îl rateze dacă reprezentantul ei de aici, din București, nu ar fi reușit să zădărnicească acțiunile acelui influent negustor care se bucura nu numai de încrederea sultanului și a marelui vizir, Laz Ahmed pașa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ierți, mon cher général! Nu știu de ce spun toate aceste prostii. Un om atât de important și preocupat să redea creștinătății marele Constantinopol are, desigur, multe alte probleme, cu mult mai interesante. Cucerirea Constantinopolului este un lucru de-a dreptul grandios. Sper din toată inima să reușiți. (Hopa! De unde a aflat primadona asta abia sosită de la Londra de intenția mea de a cuceri Constantinopolul? Cu excepția prințului, n-am mai vorbit cu nimeni despre asta. Dar în prinț am totală încredere, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să asiste la meciuri de fotbal sau să doarmă peste noapte la prieteni - singurul motiv pe care cei doi soți îl aveau ca să rămână împreună se evaporase. După spusele lui David, Belinda fusese cea care deschisese discuția care dusese la grandiosul final, dar femeia descoperise în soțul ei un interlocutor entuziast, care fusese de acord cu propunerea despărțirii temporare, care să le ofere amândurora mai mult spațiu și timp suficient în care să se decidă dacă mariajul lor mai avea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mea“. Oare a fost sarcastică sau a spus-o din inimă? Femeia s-a hotărât să aleagă a doua variantă și a pășit în casă sperând într-un nou început. Bill terminase de vorbit la telefon și aștepta în holul grandios de la intrare, punctat de scara uriașă și de dalele în alb și negru de pe podea. —Bună, iubito, a spus el și a strâns-o pe Susan în brațe. Ați călătorit bine? — Da, n-am avut probleme, a răspuns ea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia n-a așteptat răspunsul lui James, ci a plecat, alunecând ușor, către scara grandioasă care ducea în holul hotelului. Și-a deschis telefonul mobil, a anulat comanda la taxi și s-a îndreptat către recepție, unde a luat o cameră. * ** Când a ajuns și ea, James stătea singur la bar, cu un Baccardi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uitam că fuseseră rostite, pentru prima oară, cu opt veacuri mai Înainte, În cine știe ce grădină din Nishapur, din Isfahan sau din Samarkand. Păsările rănite se-ascund ca să moară. Cuvinte de ciudă, de consolare, monolog sfâșietor al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi, ignorați, un decar grandios pentru o piesă derizorie. M-am retras de-a-ndăratelea; m-am izbit de un picior, m-am Întors să-mi cer scuze, m-am găsit față-n față cu un bărbat Îmbrăcat, asemenea mie, după moda europeană, descins de pe aceeași planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe tradiționale abbaside, de moliciunea cașmirului, o veritabilă simfonie artizanală de lână, îngemănată cu borangic, pe urzeală de bumbac, degajând, în medalion central, Pomul vieții, împresurat de magnifice câmpuri florale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii săi amici de-o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lupu mare vornic al Țării de sus, pe Lipovăț, a fost închinata la mănăstirea Zugraf de la muntele Athos. Astăzi biserică de lemn a devenit o biserică muzeu. Cu timpul s-a construit o biserică care poartă hramul Sf. Mucenic Gheorghe grandioasă și frumoasă, înaltă pe pereții ei fiind pictate scene bisericești, altarul este acoperit cu o semicalotă, racordata la est, cu conturul pereților, prin intermediul a trei fâșii, catapeteasma este realizată în 3 registre, despărțite prin chenare cu motive florale și antropomorfe
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]