22,374 matches
-
De aici balcanizarea, apărută ca denominație politică, în 1878 și, mai apăsat în primul război mondial. Și, mai tîrziu, în 1960, un austriac socotea că termenul balcanic "era sinonim cu neseriozitate, letargie, corupție, iresponsabilitate, management deficitar, ștergerea competențelor și a granițelor în domeniul legislativ și multe altele"... Desigur, termenul era limitat la Europa de Est, dar se considera că a pătruns și dincolo. Ba chiar, mai tîrziu, balcanismul a fost identificat cu multiculturalismul. De fapt, crede autoarea noastră, termenul balcanic este deposedat de
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
rațiunea de a fi. De la această moștenire herderiană Balcanii au fost considerați un Volkmuseum al Europei. Treptat, Balcanii au fost apreciați drept zona subdezvoltării originare. Și azi, celebrul articol al lui Huntington, care împarte Europa după religie (la noi trecînd granița dintre catolicism, protestantism și ortodoxie), preconizează că, în viitor, sursa fundamentală de conflict va fi mai curînd culturală decît economică sau ideologică. Dar și acel politolog opera cu criterii laxe devreme ce plasarea civilizației la est de falia slav-ortodoxă în loc de
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
și Estmitteleuropa. De fapt, relevă autoarea noastră, azi ideea despre Central Europa are un vădit caracter politic pentru includerea în NATO și Uniunea Europeană, iar Balcanii sînt prezentați ca o alteritate la Europa Centrală, alături de Rusia. Un alt specialist propune ca graniță dintre Vest și Est să fie alfabetul latin de cel chirilic. Mă opresc aici, recomandînd mult lectura acestei cărți informate și inteligente a Mariei Todorova. Maria Todorova, Balcanii și balcanismul. Traducere din engleză de Mihaela Constantinescu și Sofia Oprescu. Editura
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
literar al "Gazetei de Transilvania" (Brașov). Dicționarele de terminologie literară definesc amintirea (sau memorialistica literară) ca o "consemnare retrospectivă a unor împrejurări și evenimente cărora autorul le-a fost martor în cursul vieții sale". Fiind o specie literară aflată la granița dintre literatură (confesivă) și istorie, amintirile prezintă în primul rând un interes documentar, aducând amănunte revelatoare în măsură să contribuie la reconstituirea adevărului cu privire la oameni și întâmplări din trecut". Paginile lui Grigore Cojan nu sunt propriu-zis amintiri literare, ci niște
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
privim lumea în absența unuia din cele două elemente. Cred cu tărie în complexitate, chiar în paradox. Iar derută! Titlul unuia din romanele mele - Waterland - e ambiguitatea însăși, e un 'atât... cât și', nu un 'ori... ori.' Sunt fascinat de granițe, sau mai bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale - de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
și', nu un 'ori... ori.' Sunt fascinat de granițe, sau mai bine zis de imposibilitatea de a trage o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale - de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat - granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
o linie de demarcație clară între chestiuni umane fundamentale - de pildă între trecut și prezent, între trecutul istoric și istorisire. Există o graniță și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat - granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat - granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale ale romanelor dvs. este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este proza dvs. autobiografică? Sunt romanele dvs.
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ostentație orice asumare a eroismului, lucru justificat de condiția să: orb, condamnat la trăirea aproape epidermica a realului. Totul este negat, minimalizat și deconstruit. Valorile umanului își pierd astfel orice eficientă și viața devine o scenă absurdă. Nu mai există granița între bine și rău, a iubi, a uri, a nega, a afirma. Singură revenire pare a fi aceasta calatorie, singura temporalitate acceptată este a celor "cinci plus două zile". Pentru Ciccio același timp pare suspendat: "Am evitat să mă uit
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
fiecare. Și moartea circulă și ea, oricum, peste tot, fără frontiere. În final, se găsește un croat și în America, un croat adevărat care știe că sîrbii trebuie împușcați, oriunde ar fi pe lume. Ca să nu se extindă conflictul dincolo de granițele cunoscute, acesta îi omoară pe cei doi artiști bălgrădeni ce visau la metamorfoze de tip De Niro sau Jodie Foster. Am insistat asupra piesei pentru că mi se pare lucrul cel mai interesant din spectacol. Am senzația, s-ar putea să
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon. Dar surprinde călătorul nostru și contrastele acestui oraș unic în felul lui: "Bucureștiul se află la granița cu Orientul. Prin lustrul pe care înaltă societate valaha l-a dobîndit în timpul indispensabilei șederi la Paris continuă să se străvadă peste tot Orientul; trecătorul grăbit îl observa, ce-i drept, doar în detalii, un ochi neexersat nici atît. În
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
și exodului, și deși verdictul ei părea pripit pentru că sosea atît de devreme, timpul a dovedit că nu se înșela prea mult. Secolul XX a fost secolul emigrărilor, al expulzării, al azilului politic sau economic, ca urmare a renegocierii de granițe, tulburărilor politice, frustrărilor naționaliste și rasiste, dar poate și ca urmare a unei neliniști a individului, a unei nesiguranțe personale care nu te lasă să-ți găsești locul, obligîndu-te mereu să-l cauți sau să-l inventezi. În eseul ei
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
simtă înstrăinați și neîntregi. Iată, însă, că acest secol se încheie în plină ascensiune a unui fenomen care promite să elimine din dicționare concepte precum exil sau dezrădăcinare: Internetul. Lumea virtuală a World Wide Web-ului e o lume fără granițe, fără cetățenii și pașapoarte. Dacă aceasta este lumea în care vor trăi oamenii secolelor următoare, ce mai poate să însemne dezrădăcinarea care o tulbura pe Hannah Arendt cu doar cîteva decenii în urmă? Spre deosebire de jumătatea anilor '90, cînd Internetul părea
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
am înregistrat la rîndu-mi tendințe și similitudini, fericite corespondențe, dătătoare ele însele de speranțe. În pragul anului 2001, frenezia milenarismului s-a mai domolit, dar persistă în forme disimulate, subsumate parcă titlului generic "Eternitatea și o zi". Concentrîndu-și acțiunea la granița dintre veacuri, filmul lui Dimitris Athanitis 2000 + 1 secvențe are în vedere un număr aleatoriu de personaje a căror soartă se intersectează în mod mai mult sau mai puțin fatal. O pereche modestă - ea muncește din greu, el e șomer
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
primele pagini pe tînăra regizoare care l-a proiectat imediat în spațiul scenic, materializîndu-i semnificațiile psihanalitice și sociale printr-o inedită configurare scenografică și muzicală. Decorul unic înfățișează în deschidere o perdea de vis: mulțime de păpuși suspendate, undeva la granița ambiguă dintre amintire și imaginație. Aburul inefabilului astfel instituit nu se va mai risipi nici o clipă , întreținut de magia sonoră a faimoaselor melodii Beatles, ale formației asimilate revoluției sexuale, frondei generației de la mijloc de secol XX. Regresia în copilărie și
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
străin e anunțat în propoziții simple, clare (despre care iresponsabilii spun c-ar fi ironice!) că n-are ce căuta în România, să fim siguri că el a înțeles mesajul! Și să fim la fel de siguri că se va opri la granițele României. Adică în Ungaria, în Bulgaria, în Slovacia și chiar în Iugoslavia! Și atunci, nu va fi prea mult să le cerem inșilor de teapa lui Neacșu ori Ciontu să-și asume, până la ultima centimă, consecința politicii de subminare la adresa
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat că-l și judec. Apoi sunt înjurături deștepte și înjurături de două parale. Io
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția omului de presă și despre pitorescul oamenilor de presă. Se combină aici confesiunea dură, scârba existențială și abjecția, ratarea constantă
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
e un fiu de domn, dar interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
e nici o rușine să ți-o spun. Virgil Micu avea o slujbă și mă invita la masă. Era important. Pînă la Viena trebuia trecută frontiera. Sunt adesea furios împotriva celor care nu realizează ce înseamnă să treci cu piciorul peste graniță. E drept că încă nu erau prea multe miradoare pe frontiera româno-ungară, nici pe cea ungaro-austriacă. Dar, spre deosebire, să zic, de iugoslavi, care n-aveau de trecut decît o singură frontieră, ca să ajungă în Italia, sau de unguri, care
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
întrucâtva barocă. Cerea ce-i aduce însă o maximă gravitate este parțiala ei desfășurare - crucială pentru sensul întregului - în lagărul nazist de la Bergen Belsen. Această precipitare dramatică pare decisă cumva de particularitățile speciale, misterioase ale jocului de șah, pendulând la granița dintre hazardul inspirației și planificarea riguroasă. Tot astfel se împart și cele două tabere de personaje - cea a călăilor, de un raționalism rigid și fad care sfârșește în neomenesc, și cea a victimelor, înzestrate cu o fantezie de care atârnă
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
uitate în civilie. Discuția este, fără îndoială, mult mai complicată. Se stimulează pe negativ lipsuri fundamentale ale școlii făcute și comoditățile care îi țin prizonieri pe artiști. Atunci, într-o lume foarte deschisă, într-o lume în care, de exemplu, granițele între teatru și dans sînt de multe ori formale, într-o lume dinamică, inventivă ca cea artistică în care trăim, puțin la noi, mi se pare o împlinire, o speranță cînd o promoție de actori, la sfîrșitul studiilor, prezintă și
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte o trufanda când se așteaptă mai puțin. La
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]