1,935 matches
-
a auzit chemarea „Veniți la rugăciune“ și apoi „Veniți la bine“, nu a fost În stare să se ridice măcar pe jumătate. Se simțea de parcă tot sângele i se scursese din acea parte a trupului, lăsând În urmă un sac greoi și trândav. Rugăciunea e mai bună decât somnul. Rugăciunea e mai bună decât somnul. — Ce e cu voi, băieți, de ce nu mă lăsați să mă mișc? a Întrebat mătușa Banu cu o nuanță de frustrare În glas. Cei doi djinni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei să pună Întrebări: — Îți place orașul? Îți place mâncarea? Cât stai? Ai de gând să revii?... Deși au Întâmpinat-o călduros, s-au Întors destul de repede la atitudinea lor standard de perpetuă apatie, fiindcă nimic nu putea tulbura ritmul greoi ce predomina la Café Kundera. Cei care aveau nevoie de viteză și variație puteau pur și simplu să iasă afară, fiindcă din astea se găseau Îndeajuns pe străzi. Aici domnea o leneveală obligatorie și o eternă recurență. Locul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
camera ei, mătușa Zeliha a Închis ușa, a aprins o țigară și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au reluat cântecele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moartea mamei sale. Fără cartea aceea, François n-ar fi auzit niciodată vorbindu-se de bunica lui moartă cu mult Înainte de nașterea lui. Nepoții acelei moarte n-o cunoșteau decît din două-trei fotografii: li se părea urîtă și mai curînd greoaie. Copil fiind, François avusese poftă să-i spună tatălui: „Mama mea e mai frumoasă decît a ta!“. N-ar fi bănuit niciodată că tatăl lui iubise atît de mult o mamă despre care nu Își mai Îngăduise nici o confidență de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu! Dar totuși! Cum așa?“. Am un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele mamei, dar a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă și îngustă, cu o destinație necunoscută și unde nu locuia nimeni, o construcție care avea deasupra trei forme care semănau cu niște coșuri, dar care sigur nu erau, de vreme ce din ele nu se desprinsese niciodată vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propun chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai recunoscătoare ca oricând că o avea pe Stevie alături. Nu numai că Stevie putea să preia conducerea activităților de zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să lucreze, Stevie își trântea trupul greoi, ce devenise o prezență liniștitoare, pe biroul lui Fran, se uita cum i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor idei. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stă la pândă; Chiar de pare foarte blândă, Dânsa zgârie cam rău. Cine trupul își îndoaie Și bea apă după ploaie? Cine oare poate spune: E sălbatică, nu-i lup, Mai mult coadă decât trup Și tot mestecă alune? E greoaie, nu măreață, Are aripi, dar nu zboară, Mai mult grea decât ușoară Și pășește ca o...? Violent mai abitir Decât cel de prin ogradă, El câteodată pradă, Dar preferă mai mult jir. E mai mică decât cioara, Cântă cum ar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de elemente disparate, și cîteodată valoroase, a trebuit să răzbească, în atenția greoaie a publicului, mulțumită aceluiași factor și aceluiași procedeu de rînd: numărul și iureșul. Pe steagul care-i ralia și forma singura legătură trainică, sta scris: nemulțumire. Peste acest cuvînt, criticii doctrinari au lipit etichete prețioase și au colectat silnic nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în revista Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am putut să le spun tuturor că eram Însărcinată. Slavă Domnului că majoritatea și-au Închipuit că bebelușul fusese conceput În luna de miere, așa că asta a devenit versiunea oficială a poveștii. Am Încetat să mă mai simt grasă și greoaie. Sentimentul delicios pe care am Început să-l am era unul de voluptate și feminitate. Pentru prima dată, am senzația că trupul meu face exact ceea ce a fost proiectat să facă. Îmi ador sînii umflați și pîntecele rotunjit și proeminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fără chef și jenat, mi-a întins o punguliță învelită într-o bucată de papirus. Conținea o monedă de aur cu chipul lui Iustin al II-lea. Pe papirus - câteva cuvinte: „Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko și am ascuns moneda sub tunică, jurându-mi să i-o înapoiez neatinsă. După ce-am ieșit pe la poarta dinspre miazănoapte a orașului, câțiva soldați m-au escortat amenințători mai bine de două mile. Am povestit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut enoriașii îngrămădindu-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat din toate părțile. Unii urlau la el mustrându-l pentru vorbirea greoaie, alții îi reproșau ceea ce susținea sau pur și simplu se distrau insultându-l. Făcându-mi loc cu coatele, am ajuns la absida din dreapta, unde, dând la o parte cortinele, am nimerit într-un colț liniștit. În cele din urmă, predicatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce-a distrus Montecassino. Facem așa: dacă regina ar avea nevoie de un om cult ca să facă treaba asta, ai fii disponibil? Eram buimac, și n-am putut să nu o întreb: - De ce, doamnă? Și de ce eu? S-a sprijinit greoaie de un perete, a oftat și mi-a răspuns: - Am doar douăzeci și șase de ani și nu vreau să-mi treacă viața în halul ăsta, aproape incapabilă să mă mișc și să gâfâi după șase trepte. Și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-au pus piedici, fiind băgați până-n gât în disputa despre monotelism 1. Era însă vorba despre bătălii ușoare și rapide, pentru care gerul n-a fost o opreliște, de vreme ce s-a acționat doar cu cavaleria, renunțându-se la carele greoaie și la mașinile de război greu de transportat prin zăpadă și nămol, precum și la pedestrași, domoli în marș și care aveau nevoie de încartiruire. În fiecare săptămână unul din noi se ducea la Gaila. Era la fel de nestrămutată în hotărârea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu considerase că era cazul să-i ofere lui Elio, profesionist de excepție și atât de popular În oraș, șansa de a se salva prin votul proporțional. Din păcate, alegerea În Parlament părea deja făcută. Respirația lui Elio deveni din ce În ce mai greoaie. Avea impresia că o menghină Îi strângea plămânii. Dar poate că era doar greutatea fetiței. Nu reuși să vorbească. În tăcerea aceea percepu inima Camillei, stânjeneala președintelui și foșnetul frunzelor de magnolie, mieunatul disperat al unui motan În călduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochiul meu zărește sus, pe munte, un urs care trage în jos o copilă îmbrăcată în roșu. Un roșu violent pe albul nesfârșit și, în apropierea petei de culoare, o cabană. Acolo, uriașul din poveste lasă fata și, cu pași greoi, se-ndepărtează. Doi oameni mai zăresc ieșind din căsuța din poveste. Un bărbat și o femeie, probabil domnul și doamna Filip. În brațele lor, Violetta se-ncălzește și deschide ochii. Un fulg i se topește pe o geană sau poate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
convins că niciunul dintre, nu auzise de paradoxul EPR, de experiențele lui Aspect; niciunul nu catadicsise să se informeze În legătură cu progresele realizate În fizică de la Începutul secolului; concepția lor despre atom rămăsese aproape aceeași cu a lui Democrit. Acumulau date, greoaie și repetitive, cu singurul scop de a scoate aplicații industriale imediate, fără a deveni vreodată conștienți că baza conceptuală a demersului lor era minată. Djerzinski și el, Desplechin, cu pregătirea lor inițială de fizicieni, erau probabil singurii din CNRS care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diferite În funcție de natura lor genetică. Este și singurul punct În care Huxley s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley e un scriitor foarte prost, frazele lui sunt greoaie și lipsite de grație, personajele insipide și mecanice. Dar a avut intuiția - fundamentală - că evoluția societăților umane, de mai multe secole, a fost determinată exclusiv de evoluția științifică și tehnologică - și că așa va fi din ce În ce mai mult. Altminteri, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întâi. Tocmai se mutaseră. Când mi-am spus numele, pentru el n-a însemnat nimic, în schimb a însemnat ceva pentru mama lui. Epstein era tânăr, proaspăt ieșit din facultatea de medicină. Mama lui era bătrână - brăzdată de cute adânci, greoaie, înceată, de-o tristă și amară vigilență. — E un nume foarte cunoscut, a zis ea. Probabil că știți lucrul ăsta. — Poftim? am spus eu. — Nu cunoașteți pe nimeni altcineva cu numele Howard W. Campbell, Jr.? întrebă ea. — Bănuiesc că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]