1,400 matches
-
cele 16 ținuturi. În 1831, hușenii au cerut guvernului să înființeze și în orașul lor „postelnicie”, adică isprăvnicie sau prefectură și tribunal, la Fălciu distanța fiind prea mare. Au reclamat faptul că dichiul îi judecă în favoarea Episcopiei „îi închide la gros și-i pune în butuci”. Divanul a organizat o anchetă la fața locului. Comisia formată din boierii Iordache Costache și Alexandru Ruset, în Raportul din 21 martie 1831, consideră că la mijloc este „o alcătuire de complot a câtorva fețe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
contradicție cu evoluțiile electorale. Din punctul de vedere al poziției lor profesionale și sociale, datorată mai întîi capitalului lor educațional și cultural, "burghezii boemi" sînt sociologic apropiați de aleșii stîngii pariziene. Stînga pluralistă pariziană, de la Verzi la comuniști, trecînd prin grosul trupelor socialiste, se pliază bine preocupărilor privind mediul și ecologia, interesului pentru drepturile omului, opțiunilor antirasiste și liberale în privința moravurilor care par să caracterizeze aceste straturi sociale care nu sînt, în fond, decît modularea contemporană a foștilor studenți din 1968
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Tian Ji comandant-șef și Sun Bin șef al statului major, să intre în luptă alături de Zhao. Analizând situația, Sun Bin a subliniat că armata statului Wei era foarte puternică. Bătălia purtată direct cu aceasta ar putea aduce pierderi uriașe. Grosul armatei statului Wei este la luptă și apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qin a dat ordin generalului Wang Qian să atace ținutul Shangdang. Trupele de-aici nu au putut rezista și s-au retras în ținutul Changping (astăzi partea de nord-vest a ținutului Gaoping, provincia Shanxi). Aflând de invazia trupelor statului Qin, grosul armatei statului Zhao a venit în Changping, încercând să redobândească ținutul Shangdang. Sub comanda generalului Lian Po, trupele statului Zhao au lansat mai multe ofensive asupra armatei inamice, dar fără să obțină rezultate. Trăgând învățăminte din eșecurile suferite, Lian Po
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că nu poate să-i țină piept. Fără să verifice situația, Zhao Kuo a dat ordin să fie urmărită și atacată. Când trupele statului Zhao au intrat în zona prevăzută de armata statului Qin, au întâmpinat o rezistență dârză din partea grosului armatei statului Qin. Zhao Kuo a vrut să se retragă, dar a fost prea târziu. Trupele statului Qin ascunse pe cele două flancuri au trecut imediat la ofensivă, au blocat drumul de retragere al trupelor inamice și le-au încercuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost acceptată. Din timp în timp, statul Wu trimitea oștenii să atace punctele de graniță ale statului Chu. Acesta din urmă trimitea prompt, fără nici o excepție, oaste puternică la graniță. Dar în acel moment, armata din Wu se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie a armatei din Wu ajungea la graniță și desfășura o nouă provocare. Astfel de hărțuieli au durat șase ani. Armata statului Chu a ajuns să fie foarte obosită și puterea ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puternice. Xiang Yu și Liu Bang au convenit ca acela dintre ei care va cuceri capitala imperiului, orașul Xianyang, să devină suveranul țării. În anul 207 î.e.n., când armata condusă de Xiang Yu purta la Julu o bătălie aprigă cu grosul trupelor imperiului Qin, oastea condusă de Liu Bang cucerea Xianyang, fără să întâmpine o rezistență puternică. Ascultându-și sfetnicii, Liu Bang a decis să-și retragă armata din Xianyang și să instaleze tabăra acesteia la Bashang, în apropierea capitalei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
geografice. Armata statului Zhao era superioară numeric și odihnită, în timp ce oștenii lui Han Xin se găseau într-o situație defavorabilă. Sfetnicul armatei statului Zhao, Li Zuoche, i-a propus comandantului șef, Chen Yu, să atace din față armata inamică cu grosul armatei și să trimită o parte din ostași în spatele armatei inamice, pentru a tăia calea prin care se aproviziona aceasta. Dar Chen Yu a refuzat, fiind convins că având o armată mult mai puternică, poate învinge cu ușurință inamicul. Han
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și gol -poate ultimul mijloc de-a sufoca dorinți murdare în piepturi stârpite și pustiite de corupțiune și beție. Bețivul intra, semiîntunericul devenea întuneric și amurgul gândirilor se prefăcea într-o miază-noapte de plumb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Doinei Ruști, după excelent-primitul (cel puțin de critică) Omulețul roșu. Ceea ce se remarcă imediat în cazul ei (ca și în cel al majorității prozatorilor apăruți după 2000, pe care Editura Polirom a avut generozitatea să-i găzduiască) este că, spre deosebire de grosul întreprinzătorilor prozistici din promoțiile anterioare - șaizeciști, șaptezeciști, optzeciști -, debutanta sau debutanții de astăzi nu se mai opresc la exerciții, „momente și schițe“, textualisme cu suflu scurt, short-story, ci încearcă direct, din start, cea mai complexă și pretențioasă specie epică - romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
public, cu toții declamă coduri etice și morale pe care le încalcă primii atunci când sunt chemați să le aplice. Dublul discurs practicat pe scară largă în România i-ar putea determina pe naivi să creadă că, de fapt, majoritatea cetățenilor și grosul clasei politice ar fi devotați unor principii mai înalte. Adevărul este că nu sunt. Dovadă stă frenezia cu care votează, când i se oferă șansa să-și aleagă conducătorii, cercetați penal, incompetenți, caricaturi sau și mai grav: personaje care le
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței. Ea nu-și putea explica această aversiune și considera că n-o stârnise în nici un fel. A doua categorie, din care făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent de inteligență sau prezența de spirit de la ore, rămâneau cufundați în anonimatul numelui. Eleva Leon se sufoca să vadă cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
erul Carminei, fărĂ ca ea să le vadă măcar. Când a venit auto- buzul meu, Carmina m-a luat de mână și mi-a spus, pe un ton care mi-a rupt inima și care nici nu mai era atât de gros : „nu pleca, te rog, mai stai puțin cu mine !“. m-am uitat În ochii ei și am crezut că zăresc ceva omenesc În fundul lor, Însă nu știam dacă era o chemare sinceră sau era doar vreun tertip al răului. Poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o felie cât mai mare. Nu conta din ce. important era să fie mare, să Însemne ceva, ca să balanseze lipsa de sens a existenței. Totul era de vânzare. În general se punea preț pe trei lucruri : bani, glorie și divertisment. Grosul populației era format dintr-un amestec plicticos de oameni de afaceri, de carieriști-vocaționiști, de simpli consumatori și de pierde-vară, precum și combinațiile acestora. majoritatea celor de vârsta mea visau să devină „cineva“, să cucerească un piedestal de unde să Împartă zâmbete foto-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
domnul Helmut Gasteier, șeful Societății de Cooperare Tehnică a Germaniei, va fi prezent la Primăria timișoreană pentru a discuta cu domnul primar Gheorghe Ciuhandu despre proiectele care sunt susținute financiar de Guvernul federal german. Este vorba despre proiectul Pieței de Gros și despre cel vizând asistența tehnică pentru reabilitarea fațadelor clădirilor din centrul istoric al Timișoarei. În intervalul 16-18 octombrie, o delegație din partea Fundației Culturale a Șvabilor Dunăreni din landul Baden-Württemberg va veni în județul Timiș. În data de 18 octombrie
Agenda2004-41-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282966_a_284295]
-
băț și, pentru a le spiona dispunerea și moralul, trupele clanului Oda Își ascunseră steagurile și flamurile și observară situația de pe creasta muntelui. Corpul de luptători ai lui Asano Mataemon se stânsese pe versantul de la miazănoapte, puțin mai departe de grosul armatei. Deși erau arcași, lupta din acea zi nu avea să le solicite arcurile și săgețile, așa că oamenii purtau lănci. Micul grup de treizeci de pedestrași conduși de Tokichiro era alături de ei, iar când comandantul le ordonă oamenilor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mlaștini, de la rădăcinile copacilor, și sufla prin Întunecime. — Aproape am ajuns! Dengakuhazama e dincolo de muntele ăsta și de o mlaștină. Sunteți gata să muriți? Dacă rămâneți În urmă, urmașii voștri nu vor avea parte decât de rușine, până la sfârșitul veacurilor! Grosul forțelor lui Nobunaga nu avansa În formație. Unii soldați ajungeau cu Întârziere, pe când alții Înaintau În rânduri dezordonate. Dar toți erau Însuflețiți de atracția glasului său. Nobunaga răgușise de atâtea urlete, iar oamenilor le era greu să Înțeleagă ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tokichiro nu se osteni să-i chestioneze și pe ceilalți. Probabil unii din oamenii lui muriseră În luptă, iar alții de amestecaseră prin alte unități. Dar nu numai soldații se zăpăciseră În toiul bătăliei. Unitatea lui Tokichiro era despărțită de grosul armatei și de regimentul lui Mataemon și nu avea idee unde se afla. — Se pare că lupta s-a sfârșit, murmură el, În timp ce-și conducea oamenii Înapoi pe unde veniseră. De când se Înseninase cerul, apa mocirloasă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tokichiro porni drept Înainte. Prin fața ochilor lui Inuchiyo trecură câteva flamuri roșii. Tokichiro se Întoarse și-i zâmbi. Libelule roșii zburau liniștite pe cerul albastru. Fără altă vorbă, Inuchiyo Își Întoarse calul În direcția Castelului Kiyosu. * * * Mușchiul era surprinzător de gros. Ai fi putut privi În spațioasa grădină a conacului Hachisuka, atât de asemănătoare cu grădinile templelor În care intrarea e interzisă, Întrebându-te câte veacuri vechime avea, de fapt, mușchiul acela. Desișuri de bambus se Înălțau la umbra stâncilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și sunară din cornuri. Agitând steagurile comandanților, Își chemară oamenii. Treptat, ostașii armatei Învinse se adunară În jurul lor. Toți erau scăldați În sânge. Totuși, corpul de armată al lui Baba Nobufusa și Obata Kazusa din oștirea provinciei Kai știa că grosul trupelor inamice era acolo și Începură foarte repede să preseze cu arcuri și săgeți dintr-o parte și cu puști din cealaltă. Încercau să le blocheze retragerea. — Aici e periculos, stăpâne. Ar fi mai bine să vă retrageți cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de frânghie. — Ce credeți că au de gând cei din Oda cu toți țărușii ăștia? se Întrebau privitorii. Armata clanului Tokugawa care pornise În dimineața aceea spre linia Întâi număra mai puțin de opt mii de oameni. Iar acesta era grosul oștirii. Singurul lucru de care nu duceau lipsă era curajul. Pentru Oda, acela era un teritoriu străin - o regiune În care veneau ca trupe de ajutorare. Dar, pentru războinicii din clanul Tokugawa, era țara strămoșilor lor. Era un ținut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i imediat pe Sakai, Honda și Ishikawara, ordonă el calm. Le ordonă celor trei generali să păzească Muntele Komaki În absența lui. Avea să-și conducă el Însuși grosul forțelor, pornind În urmărirea armatei lui Shonyu. Cam tot atunci, un samurai de țară venise să dea raportul În tabăra lui Nobuo. La vremea când Nobuo aduse omul să discute cu Ieyasu, acesta convocase deja o consfătuire a statului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vor alege cu pradă bogată și glorie multă, osmanlâii înaintau cu hotărâre. Ștefan le-a venit în ajutor: a pus un pâlc de buciumași și trâmbițași să sune semnalul luptei dinspre dealul Rediului, ca Soliman să creadă că acolo-i grosul oștirii moldovene și să-și împingă armia cât mai înainte, cât mai repede și cât mai orbește prin ceață și prin smârcuri în ușor dezgheț. Spre norocul românilor, Soliman s-a purtat întocmai cum și-a închipuit Ștefan Vodă că
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
finanțarea proiectelor din cadrul Programului operațional de cooperare transfrontalieră România - Ucraina - Moldova 2007-2013; * Dezvoltarea relațiilor de cooperare și întărirea capacității administrative a Asociației de Cooperare Transfrontalieră „Euroregiunea Dunărea de Jos”; * Sprijinirea dezvoltării regionale prin înființarea unor obiective economice transfrontaliere - piață de gros la Cahul și parc agroindustrial la Galați; * Crearea centrului transfrontalier pentru dezvoltarea activităților inovative și de cercetare, în vederea organizării unor activități comune, expoziții, conferințe, seminarii în domeniul activităților inovative și cooperării transfrontaliere; * Dezvoltarea schimburilor comerciale între partenerii din cadrul euroregiunii și
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian, Mătăsaru Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92389]