1,519 matches
-
evreii sefarzi), adică sarmale din carne de miel condimentată, pusă în foi de lăptucă sau de varză. Referindu-se la sarmale, Păstorel concluzionează: „Într-un tratat de gastronomie comparată, sarmaua turcească nu și-ar afla loc decât ca o variantă grosolană a unei mâncări care, trecută prin bucătăria moldovenească și cea rusească, a devenit excelentă.“ Însă și asupra acestui subiect marele nostru gastronom are rezerve: „Sarmalele se fac și cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
atitudini." (600c-601a) Duplicat al lumii fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi, nu înțelege nimic din realitate, nu-i cunoaște decât aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră teatrul un fenomen cu atât mai periculos, cu cât posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
impietățile și infamiile de care sunt pline comediile lui Molière, sau să nu fie puse printre piesele de astăzi cele ale unui autor care de-abia a murit, și care umple și în prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane cu care au fost vreodată infectate urechile creștinilor. Nu mă obligați să le repet: gândiți-vă numai dacă ați îndrăzni să susțineți în fața cerului piese în care virtutea și pietatea sunt totdeauna ridicole, corupția totdeauna apărată și totdeauna plăcută, iar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie naturală, dar de acest firesc pe care gustul îl rectifică, în care să nu lase nimic indiferent, neglijent, difuz, plat, insipid. Chiar și limbajul poporului își are grația și eleganța lui, după cum își are și caracterul inferior și grosolan: își are formele ingenioase și vii, expresiile sale pitorești; și printre figurile de care este plin, sunt unele foarte elocvente. Își va avea deci puritatea lui, când alegerea va fi făcută cu discernământ. Felul în care operează gustul, în arta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caracterul tradițional al acestei piese pe care o califică drept "giocosa" (adică bazată pe improvizație), pentru că, explică el, "jocul lui Truffaldini constituie esența ei. Ea seamănă mult cu comediile tradiționale ale histrionilor, chiar dacă mi se pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut aproba glumele și clovneriile lor, uneori obscene. Lucrul cel mai esențial al Comediei, scrie un talentat francez 65, este ridicolul. Există un ridicol al cuvintelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Veneția, și Neguțătorul din Veneția. El reușește să reprezinte la Teatrul-Francez, bastion al conservatorismului, Maurul din Veneția, în octombrie 1829. Unele pasaje au fost foarte prost primite, uneori huiduite, de partizanii Clasicismului, înspăimântați de scena cu beția lui Cassio, considerată grosolană, de apariția, în mai multe rânduri, a termenului "batistă"77, considerat de o vulgaritate nelalocul ei. Uciderea Desdemonei, strangulată sub ochii spectatorului, a șocat o mare parte a publicului. Iată ce scrie Vigny cu privire la acest lucru: "Puteți să credeți voi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și jucărie a familiei sale; bătrân regicid umilind ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de fundal. "Drama istorică actuală, scrie el în Naturalismul în teatru, fiind bazată pe erorile cele mai grosolane, este redusă la a arăta mulțimii istoria pe care mulțimea nu o cunoaște, numai pentru că atunci poate să o travestească în voie." Zola nu concepe interesul pentru acest gen decât în cazul în care autorul, îndrăgostit de adevăr, ar reuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin sau mai mult. Astfel Jean Genet declară, în "Cum să joci Bonele" ("Comment jouer Les Bonnes"): "Ceea ce mi s-a spus despre fastele japoneze, chinezești sau balineze și ideea magnifică poate care mă obsedează fac să-mi pară prea grosolană formula teatrului occidental. Nu poți decât visa la o artă care ar fi o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l'oeil. Să specificăm că susnumitul trompe-l'oeil îl iluzionează pe cel care vede într-un mod grosolan, adică pe cel care nu vede, și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și eligent natura, prezentându-i caricatura prin intermediul celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște brute, se spune, iar Tițian pe un hangiu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scopuri destul de apropiate. Teatrul, la fel ca pictura sau ca sculptura, este pentru ei unul din rarele locuri din lume în care invizibilul se poate lăsa văzut. Opunându-l cinematografului, Artaud, în Teatrul cruzimii (Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură ca cea căreia i se supun unii neofiți înaintea inițierii. Toți trei au meditat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frumosului prin caricatură 179. Spre deosebire însă de comic, pentru care esențial este caracterul deliberat al nepotrivirii sau al dizarmoniei dintre lucrurile alăturate, în grotesc, susține Francesco De Sanctis (Storia della letteratura italiana), straniul amestec este realizat cu o naivitate grosolană. În realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un crez simplificat, pe care primesc misiunea de a-l apăra fără șovăire și fără să crâcnească de criticile "contrarevoluționare". Nu trebuie să ne mirăm peste măsură de vigoarea acestor teze perimate, care surprind astăzi prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea, nici cunoașterea, ci credința și ignoranța."283 Marxismul este o sofistică, menționează Caillois, însă totodată constituia doctrina unui partid puternic, care se revendica din el și îl considera
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este nicicum interzis, De foame, să mănânce Delicat câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat azi, au mâncat mâine, Sâmbătă, duminică, luni, (Având, o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul tău încruntat de enervare la vederea inscripțiilor de tot felul scrijelite de mâini netrebnice pe zugrăveala bisericii, grosolana violare a sacrului de, David cântând la lăută și lângă el căutând să-și eternizeze prostia prin simpla înscriere a numelui cu ajutorul unei monezi sau a unui vârf de unghie, o Iulie, o Roză, un Bebi, un Nelu, lipsesc semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ușurință tavanul, prin intrarea îngustă se strecoară după mine și soarele, a trecut printre crestele celor două vârfuri de munte din depărtare și luminează acum prin cadrul ușii strâmte de piatră o parte a adăpostului, acum văd și patul grosolan de crengi curățite de ramuri, pe deasupra un strat de iarbă uscată, în mijlocul încăperii, în cerc, câteva pietre arse îmi întăresc convingerea că mână de om a trecut prin aceste locuri, poate chiar a locuit aici, cercetez cu luare aminte locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am văzut întâia oară vorbind cu Ana, cum am înțeles că se spunea între ei ceva despre mine însumi, efectul limbii franceze asupra mea și nu înțeleg ce se întâmplă, i-am spus și despre ce căutai la Paris, o grosolană dovadă de impolitețe din partea mea marginalizând gazdele cu bună știință, apoi Ana, care știa engleza, a mutat discuția în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în primul rând la prezentările Versace, Dior, Dolce & Gabbana, Chanel, primeai flori și cadouri, doar pentru actul de prezență. Era un circ de patru zile, plin de designeri nebuni, modele nevrotice, staruri rock, stele de cinema, milionari siniștri cu bijuterii grosolane din aur și, bineînțeles, editori de reviste - care se uitau unii la alții cu ură sălbatică, verificând care le era locul în ierarhie. Petrecere după petrecere, în galerii de artă, cluburi de noapte, depozite, abatoare (unii designeri mai nonconformiști pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cunoșteau, fiindcă veneau în grupuri și se duceau înăuntru cu ele. Privea prin găurile din gard, până când una dintre femeile acelea, o țărancă blondă, îl zări, îl luă de mână și îl întrebă: — La ce te uitai? Vorba îi era grosolană, cu un accent aspirat și dur. Îi spuse: — O să vină repede și vremea ta, după câte văd. Soldații râdeau. Ea lăsă cămașa să-i alunece pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndată apariția, înconjurat de alți tribuni. Văzu grupurile dezordonate și nu scoase o vorbă. Surâsul îi dispăruse. Germanicus trăia în sintonie cu oamenii săi, indiferent dacă aveau un grad înalt sau o poziție umilă, o cultură rafinată sau o simplitate grosolană. „Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt, însă cu părere de rău, un istoric puțin înclinat spre laude cum era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau un motiv de îngrijorare și de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum, când îi erau adresate mamei împăratului. Se vorbea despre insurecție, și copilul se înfioră de emoție când un bătrân tribunus, cu platoșa grea de medaliile primite în zece campanii, îi strigă lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus Caesar nimeri deodată într-o lume inimaginabilă. Dinaintea imensei puteri a tatălui său se prezentau personaje în straie colorate și exotice, cu alaiuri pitorești, vorbind limbi de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]