1,968 matches
-
descărcăm un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Imperiu. În epoca romano-bizantină, Dobrogea a exercitat o puternică influență culturală asupra populațiilor daco-romane, carpice și a triburilor în migrațiune (sarmați, goți etc.). 3.3. Inventarul mormintelor Tipul de mormânt cel mai frecvent folosit de romani a fost cel în grotă simplă, singurul adaos fiind țiglele așezate sub schelet, pe o latură a acestuia, sau în ambele părți, acoperindu-l. Sarcofagul din piatră sau alte construcții cunoscute în necropola de la Mangalia este absent la Piatra Frecăței. Singurul indiciu care ne determină
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
situează, inevitabil, la jumătatea drumului între aventură și parcurs inițiatic. Atunci când alege preistoria ca decor, fiind spațiul în care va cutreiera energicul Rahan, fiul lui Crao, banda desenată anticipează viitoarele puneri în scenă ale unei pelicule precum 10.000 BC. Grotele, jungla, confruntarea cu bestiile feroce și cu prejudecățile sunt ingredientele din care se hrănește una dintre cele mai longevive narațiuni adăpostite de Pif. Venerația nostalgică de care este înconjurat Rahan ține și de proximitatea imagologică cu un alt erou ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
va afla, la rândul său, moartea, după ce a abandonat cauza lui EnverPașa. Instrumentul destinului va fi, ca și în Manciuria tinereții lui Corto, simpaticul asasin Rasputin. Eliberat de povara dublului malefic, Corto îl poartă pe Rasputin către inima labirintului de grote în care își doarme somnul milenar comoara lui Alexandru Macedon. Marele joc al celor doi se află la sfârșit - tezaurul lui Alexandru se sustrage ochiului lor, iar Rasputin are doar consolarea de a-l fi întrevăzut pentru o clipă, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre "terapia de grotă". Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am* răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: "Bolnavii sânt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este boală. " A râs. 15
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sacrilegiu să deschid una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit.. 2 martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întîlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. "E adevărat că ești cam bolnav?" m-a întrebat. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi a doua oară. 14 aprilie N-am mai notat nimic de o lună. Nici nu aveam ce spune. Am fost plecat pentru "tratament de grotă". Sarea și boala. Salina semăna cu o catedrale primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când ar ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sânt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. "Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!", mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
actuale de pelerinaj de la noi nu există o justificare, o scuză. E și acest fapt un semnal că regimul comunist, în dorința de a crea „omul nou”, a creat un om care se comportă mai lamentabil ca atunci când locuia în grote și caverne, în îndepărtata copilărie a omenirii. Revenind la ziua de 1 Mai, la orele prânzului mi s-au anunțat și au sosit musafiri de suflet. E vorba de Doinița Pintilie (fostă elevă) și soțul ei, care a ținut să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel că Cipriano Algor își retrase într-adevăr mâna, deși faptul că-i mângâie imediat capul lui Găsit, fiind evident o cerere de iertare, trebuie interpretat și ca un semn că, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: „Bolnavii sunt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este o boală”. A râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sacrilegiu să deschid una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit. 2 martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi a doua oară. 14 aprilie N-am mai notat nimic de o lună. Nici nu aveam ce spune. Am fost plecat pentru „tratament de grotă”. Sarea și boala. Salina semăna cu o catedrală primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când am ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu a rânjit a batjocură, dar eu știam că el nu amenință de pomană, nici măcar în acel moment de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors în grotă, Andras înainte, și eu după el, împingându-l cu scramasaxul prin tunică. Pe micul altar am văzut, pregătite să fie duse de-acolo, o raclă și un copăcel de aur, înalt cam de-un picior, cu o montură de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-a pierdut simțurile și, după câteva horcăituri, și-a dat duhul în spasme. Am rămas locului, uitându-mă la sângele lui Andras, care se scurgea în nisip. După care, fără nicio grabă și tremurând de emoție, am ieșit din grotă. Țineam încă în mână copacul de aur plin de sânge. S-au uitat cu toții la mine temători. - Aruncă-te-n apă și întoarce-te la tatăl tău. Spune-i că-i datorezi viața lui Stiliano, magistrul lui Rotari, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru, a găsit taurul îngenuncheat ca și cum s-ar fi rugat dinaintea unei grote. Deși și-a dat toată silința, nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de făcut era să-l omoare, ca să se-aleagă măcar cu pielea, a tras în el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A treia zi, absorbit fiind în rugăciune, a căzut într-un somn neașteptat în care i-a apărut Arhanghelul Mihail, destăinuindu-i că el a provocat minunea, deoarece a ales acel loc anume pentru rugăciune. Atunci episcopul a urcat până la grota aceea și a proclamat-o sfântă. Povestea însă a continuat, căci arhanghelul i s-a arătat din nou în vis după doi ani, în timpul unei încercări de asediere a orașului de către heruli, și i-a inspirat în ce fel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asediere a orașului de către heruli, și i-a inspirat în ce fel să fie alungați dușmanii. După ce Siponto a ieșit învingător, Lorenzo a urcat din nou pe munte împreună cu cei șapte episcopi de Puglia pentru a-i aduce mulțumiri arhanghelului, grota devenind loc de pelerinaj. Pe vremea când Rodoald și Grimoald au ajuns la Benevento, cultul nu mai era atât de puternic. Cu toate astea, într-o zi, Rodoald a mers în acel loc și, găsind că era de o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]