1,026 matches
-
ori de câte ori ne poate servi pentru a ne ajunge scopul, în politică trebuie să știi să iei proprietatea altuia fără ezitare, dacă putem obține în felul acesta supunerea și puterea. Statul nostru, în această cucerire pacifică, are dreptul de a înlocui grozăvia războiului prin condamnări la moarte mai puțin vizibile și mai folositoare, necesare pentru a întreține această teroare care face ca popoarele să asculte orbește. O asprime dreaptă, dar inflexibilă, este cel mai mare factor al forței unui stat, nu este
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cedează identitatea ecuației Politicii, finalitatea procesului economic fiind echivalată cu finalitatea procesului politic, avuția devenind interșanjabilă ca sens cu puterea, până la fuziunea generatoare de practici și instituții. În această configurare, conceptualizarea Economiei deschide Cutia Pandorei spre speculație și virtual, aducând grozăvia experimentului în plan social. Este faza încercării limitei, forțării ei pe căi iraționale, întreprindere accesată datorită virusării corpului Economiei cu Politica, ceea ce i provoacă Economiei nebunia de a se manifesta ca demiurg al spațiului public. Cu această alterare de funcții
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
au auzit cuvîntul Evangheliei dar au să-l audă la sfîrșitul veacului.” Și au auzit cuvîntul criminal și odios dar la sfîrșitul mai multor veacuri, însă spus numai prin sabie și pîrjol chiar dacă nu erau doritori de aseme-nea otrăvuri, minciuni, grozăvii și monstruozități! Tertulian, un adversar crîncen al pretinselor erezii ne lămurește în Praescriptio adversus Haereticos cam tot pe la anul 200 de ce stăteau iudeo-creștinii călare pe val: ,, Pentru că adevărul învățăturii Bisericii este dovedit de unitatea și vechimea sa, iar eroarea ereziilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
alegoriei practicată de Filon în interpretarea Scripturii a fost preluată de Clement și Origene pe care au introdus-o în tradiția creștină considerînd că o in-terpretare literară a scrierii nu este demnă de Dumnezeu! Se putea altcumva drăguților la ce grozăvii sînt descrise în pretinsele voastre scrieri sfinte, drept fapte dumnezeiești ale lui Iahwe cel întunecat? Puțin din opera lui Origene s-a păstrat prin traducerile lui Rufin și Ieronim. Concepția lui teologică era o îmbinare a tuturor tradițiilor filozofice ale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
simplu obiect, o umbră, un accesoriu, ci devine o voce care își face cunoscute trăirile, se confesează, protestează, scrierea sa devine un document psihologic: „citind nu veți găsi basme grecești, împodobite cu nenumărate minciuni, și nici războaie troiene, năclăite de grozăvia sângelui, ci lupte izvorâte din iubire, ațâțate de mulțimea dorințelor” 240 . Tânăra Fiammetta reușește să realizeze, în manieră retrospectivă, un autoportret, subliniind originea aristocrată, dar mai ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a capăta proporții mărite. La fel și omul, din dorința de a apărea mai mare în fața interlocutorului, își depărtează picioarele și își pune mâinile pe șolduri. Gestul este întâlnit astăzi la unii părinți în momente de indignare și furie față de ,,grozăviile" copiilor lor, încercând astfel să-i intimideze și să-i domolească. După Peter Collett (2003/2005) există trei componente care fac ca gestul ducerii mâinilor pe șold să exprime impunerea, amenințarea și dominarea: a) componenta expansivă (prin mărirea teritoriului ocupat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a geniului de a realiza cele mai imprevizibile combinații posibile Între idei sau Între sentimente, Însă neglijăm faptul că există În același timp și o suferință a lucidității superioare (ex: suferințele savanților atomiști, care au trăit În reprezentările lor anticipative grozăviile posibile ale unei folosiri necontrolate a energiei atomice - lucru care s-a și petrecut, din păcate la Hiroșima și Nagasaki). * „Talentul nu devine geniu, decît atunci cînd a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepție ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și de „defecte” sufletești: „Oamenii nu sînt nici buni, nici răi, ci sînt și buni, și răi, În același timp” (Lev N. Tolstoi). * „Răul din noi trebuie dus pînă la capăt.” (Lao Tzi) Nefugind de „rău” și Înțelegîndu-l În toată grozăvia lui, putem nădăjdui să ne creăm În timp o suferință a conștiinței, singura capabilă de a ne schimba Într-atît, Încît să putem spera apoi că vom ști să realizăm și „binele”. * „Fă totdeauna lucrul pe care te temi să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de împăcare a noastră cu Dumnezeu; este o rugăciune cutremurătoare, adresată de Fiul către Dumnezeu Tatăl să le ierte păcatele celor care l-au răstignit. Păcatul le-a întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
chipul cel mai evident, a investit mult din propriul sine. O poveste de dragoste, precum și alte întâmplări extrase din cotidian conferă romanului consistență epică. Finalul este simbolic, stingerea tânărului e dedramatizată printr-o buclă a resemnării victorioase, căci personajul domină grozăvia morții absurde prin puterea autointrospecției și printr-o înțelegere calmă a existenței. Romanul sintetizează cu acuitate și un ansamblu de mentalități, comportamente, reacții și atitudini ale tinerei generații de orășeni instruiți din anii ’70. Acest profil de generație e trasat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea mare succes, și în domeniul dramaturgiei prin piesele L’Aveu (1916) și Bogdan (1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina vieții unui... nebun, București, 1912; Beția morții, București, 1912; Cavalul fermecat, București, 1912; Din grozăviile Parisului, București, 1912; Humorul englezesc, București, 1912; Ideal și anarchie, București, 1912; Teoria supremației, București, 1912; L’Aveu, București, 1916; Războiul, București, 1916; Zmeul, București, 1925; Cartea cu minuni (în colaborare cu D.N. Țoni), București, 1935; Bogdan (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
pînă ce aceștia cu tot cu religia lor au dispărut ca popor din Palestina pe la începutul erei noastre, cum ne dovedesc scrierile descoperite la Qumran. Regele macedonean al Siriei, Antioh lV(175-164 î.e.n.) care avea atunci în stă-pînire și Palestina, auzind despre grozăviile pe care le făceau ivriții pe seama filistenilor dar și a celorlalte neamuri, le-a interzis în anul 168 î.e.n. practicarea mozaismului, tăierea împrejur și citirea Torei. Pe dată a dat în clocot borșul în tot nea-mul și hasidimii/înțelepții au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
marginea unui subiect care se pretează la asta, Războiul cel Mare, doream să evit patosul. Și atunci, am tăiat, am tot tăiat... P. Modiano În asta rezidă reușita incredibilă a romanului dvs.: să pui în atît de puține pagini toată grozăvia unui război, despre care s-au scris atîtea cărți. J. Echenoz De fapt, totul a pornit de la niște hîrtii de familie pe care le aranjam... Am dat peste șase carnete manuscrise pe care unchiul prietenei mele le scrisese de la mobilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bătrânul însuși e un "veteranus" al imperiului. Împărăția l-a lăsat aci domn ("dominus"). Năvala slavă a adus vocabularul propriu a exprima noua stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mai morococean el" (asta se spune despre fiul Radului Armașul Vărzariul). Cronicarul înregistrează cu satisfacție un necaz tragicomic al lui Gligorașcu-vodă: "...și lui încă-i trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un cocon ce avea, foarte rău, și făcea grozăvii multe, că era mic, înfășat, iar el sărea ca unul de 30 de ani, și tot sbiera și țipa ca caii, pînă-și deade duhul..." Uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino în trapezăria mănăstirii Snagov e povestită cu emoție. Letopisețului cantacuzinesc i se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toate s-ar esmulge din marea încentrare, Ieșind din a lor axe și nu s-ar mai ținea, S-ar prăvăli în spațiu spre vecinică pierzare Și una peste alta zdrobindu-se-ar cădea; Ast zgomot ce ar face, fatala grozăvie, Amestecul, izbirea și uietul trupesc, Vrăjbite elemente, cutremur în tărie, N-ar face-atîta zgomot c-ast zvon duhovnicesc. Cu toată detestabila lui filologie, Eliade are mijloace pentru marele vers romantic. De la Victor Hugo a luat numele proprii barbare, hohotitoare, pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești, izbirea a două oștiri, un monument vechi sau de o mărime și Înălțime urieșească, ruinile unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului și ale prezentului. Crede Bolintineanu În eficacitatea scrisului său? Uneori pare a se Îndoi de puterea literaturii de a aduce pe oamenii epocii la măsura nobilă și demnă a istoriei. Dar, văzînd fervoarea pe care o arată În decepția
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a nu fi lăsat deoparte În viitoarele combinații politice. Liniștea scrisului este o slabă scuză. Nu-i trebuie prea mult lui Alecsandri pentru a și-o găsi. Paulina și toți ceilalți i-o pregătesc cu fidelitate. Ca să scape, așadar, de grozăviile iernii („am vrut să scap de plictiselile iernii, și, pentru a izbuti, m-am apucat de o mare dramă istorică În versuri” - mărturisește poetul la 5 februarie 1879 prietenei Lucia Duca), Alecsandri face literatură. Scrisul merge ușor. Întrebarea dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Trăiește doar În amintire prin efortul unei imaginații fidele. Acum, În exil, poetul este În căutarea unui peisaj asemănător. „Caut cerc peste tot locul vrun pustiu, vro adîncime”, spune exilatul sentimental, „oțărit” de bucuriile lumii, Îngrețoșat de tot. Caută vreo „grozăvie, vreun loc Întunecat să se afunde În durere... și nu află. Fuga nu rezolvă nimic dacă „amurezata” nu-i aproape. Este limpede că exilul nu c o soluție de salvare pentru omul Îndrăgostit. d) Obiectele, peisajul exilului amoros mai vin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a participa la evenimentele pasiunii. „Ceriul se deschide” adesea În poeme, „Înfocații planiți” iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu ceva din voi înșivă? Căci, așa cum înspăimîntătorul ocean înconjoară uscatul verde, la fel și în sufletul omului sălășluiește o insulă Tahiti, plină de pace și de bucurie, dar împresurată de toate grozăviile unei vieți numai pe jumătate cunoscute. Dumnezeu să vă aibă în pază! Nu vă aventurați prea departe de acea insulă, căci s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]