1,485 matches
-
șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi se Înghesui la o masă de lângă fereastra aburită. Supa era fierbinte și gustoasă, și cu mult mai folositoare decât strângerea de mână. Dar măcar supa era gratuită. Un inspector Insch Încântat se trânti de cealaltă parte a mesei, Între doi polițiști uzi până la piele. Stătea și se uita vesel la toți și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
râse. Ceilalți îl priveau dezorientați, însă el spunea adevărul. Musculi - termenul tehnic utilizat de autorii de tratate militare Vegetius, Gellius și chiar de Julius Caesar în lucida latină din al său De bello Gallico - era identic cu musculi ce desemna gustoasele moluște. Asiaticus continua să râdă. — Spuneți-le oamenilor că au înțeles greșit; „băiatul“ a dus legiunile să culeagă scoici pe plajă. Dintr-odată se prefăcu serios: — Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și fiica lui Grady să fie cruțate. Conform planului lui Malerick, sacrificarea lui Swensen era perfect logică. Dar ce sens avea, se întrebă el, să ucizi și familia lui Grady? Pusese această întrebare lui Barnes și celorlalți printre bucățile foarte gustoase de friptură de curcan. - Păi, domnule Weir, răspunsese Jeddy Barnes, asta e o întrebare foarte bună. Eu aș spune să-i ucideți de-aia. Și Malerick încuviințase din cap cu o mină foarte îngândurată; știa că niciodată nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la vârsta de treisprezece ani, de ziua ei de bar mitzvah, apoi doi ani mai târziu de ziua lui Izzie de bar mitzvah — dar tot și-l mai amintea ca pe un loc unde mâncase cea mai proaspătă și mai gustoasă mâncare. Ea i-a vorbit despre preocuparea restaurantului de a servi lapte și faptul că bucătarul folosea numai fructe și legume organice. Lui Chef Massey i-a plăcut și a rugat-o să-l însoțească într-o călătorie de documentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
9. În principiu, se poate ajunge cu tramvaiul 17 și 22. Pompierii sunt la Gara de Est. Pe strada Țepeș Vodă, la numărul zece, pe gard cresc zorele albastre. Îți place să le sugi. Au o zeamă dulce. Sunt la fel de gustoase ca și florile de salcâm. Multă lume face clătite cu flori de salcâm. După ce sugi nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să te miri, nici să te sperii. Începi, doar, să porți În tine o taină, multă vreme, greu de suportat. În acceleratul Pekin - Shangai din vagon În vagon trece un om care servește ceai. La vagonul restaurant se servesc tăiței gustoși cu bucăți mărunte de carne. Acest fel de mâncare este cunoscut aici din cele mai vechi timpuri. Chinezii consdieră că macaroanele au apărut În Italia de abia după ce s-a Întors Marco Polo din China. Lista de bucate a restaurantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
măsuri de evitare pe viitor a pătrunderii de impurități În ciment. Vagoanele C.F.R. se mătură și se căptușesc cu hârtie, atât podeaua cât și pereții până unde ajunge cimentul. Tu mănânci o mâncare de prune. Are carne și este foarte gustoasă. Afară ninge și azi v-au instalat, În fine, telefon. Telefonul e de culoare verde. Este din material plastic. Fabrica de mase plastice e pe la Obor, lângă Spitalul Doctor Stâncă. Nu ai pe cine să suni, nu are cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
păru că În aer zboară, prin praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prea mănânc carne roșie ca să nu Îmi agravez reumatismul, dar Într-o noapte am mers la un local unde se servesc hamburgeri... cred că se numește Vera’s. Ruby, Îți jur că nu am mâncat niciodată o carne atât de gustoasă. Serios, așa de bună? Oh, nici nu-ți venea să crezi. Am ales un cheeseburger. Ginerele meu mi-a sugerat un Veraburger, dar era fără brânză și mie Îmi place puțin cașcaval topit pe burger - atâta timp cât nu e ațos. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat ceva de mâncare? Mama ta era punctuală ca întotdeauna. — Sigur. Bineînțeles că mințeam. În vara aceea trăiam cu arancini, niște turte de orez prăjite, cât se poate de gustoase. Mă opream să le mănânc într-un local care astăzi nu mai există. Era acolo o tejghea de marmură și un bărbat costeliv îmi servea tăcut porția de mâncare. Trei arancini pe o farfurie grea de cârciumă. Știi, fetițo, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plugarii ce l-au precedat pe ogor, pentru ca recolta să crească, mulțumită unor seve noi, mai mândră, iar bobul să dea mai bine în spic, și făina să fie mai bogată, și noi, spaniolii, să mâncăm o pâine spirituală mai gustoasă și mai ieftină. Am spus că Paparrigópulos continuă să muncească și să-și pregătească lucrările pentru a le da la lumină. Și așa și este. Augusto aflase, prin intermediul unor prieteni comuni, despre studiile privitoare la femei, cărora li se consacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o coace, deși nu era nevoie de aragaz decât pentru a încălzi niște ciocolată. Rețeta consta în a turna ciocolată peste pișcoturi, pe care le cumpăra de la supermarket, apoi punea totul la frigider câteva ore ca să se întărească. Era destul de gustoasă, dar nu era ceea ce eu numeam o prăjitură adevărată, deși poate că am fost prea răsfățat după anii în care avusesem prea puțină mâncare și prea multă imaginație. Îmi amintesc vremurile în care mâncarea era ceva de poveste, un mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
curând nu va mai trebui să fim dependenți de programul nostru alimentar, nu va mai trebui să ne strângem laolaltă în jurul mesei, nimeni nu va mai fi obligat să gătească, poate doar la sărbători sau fiindcă spaghetele sunt atât de gustoase, dar în zilele obișnuite - și fratele meu făcu un gest ca și când ar fi aruncat în sus o asemenea pilulă și ar fi prins-o cu gura deschisă -, în zilele obișnuite: țac! și masa de prânz e asigurată. Nu vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit cu mâncăruri de casă simple, gustoase. Invoca plăceri gustative nesofisticate în marginea exursurilor lui fundamentale, în centrul cărora se afla de fiecare dată câte ceva gata de a fi hăcuit. Noi, cei care sufeream de foame, scriam. Pagini întregi pline de mâzgăleli. Se ia... Se adaugă... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am învățat repede să mă tem, am început să cânt în pădure, puteam să dorm în picioare, să mă salvez prin povești mincinoase, să-mi inventez, fără grăsime, carne sau pește și fără nici un fel de zarzavat fripturi și supe gustoase; în plus, să invit la masă oaspeți din cele mai îndepărtate ere; până și să citesc viitorul din palmă învățasem, cu toate astea mă aflam la o distanță imposibil de depășit de absolvirea școlii, care mi-ar fi certificat faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi privea pe ucenici, dar în egală măsură și pe mine, își aveau prețul lor, care a și fost solicitat cu promptitudine. Chiar lângă depozitul de piatră, nevasta meșterului, care se trăgea dintr-o familie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
uman În ăl mai fecund sens al vorbei, plin dă iertare pentru toate alea create, m-am trezit deodat la Pizzeria Zoologică, hăpăind ca bărbatu simplu o temeritate de ensaimadas care - măcar odat să fim sinceri - mi-a căzut mai gustoase ca toate meniurili a la franceză ale tristei Mariana. Io ieram ca filozofu cocoțat pă ultimu fuștei la scară, care-și vede semenii ca furnicile și să râde ha, ha. Consultarea pă alfabetică a cărții argentinene dă telefoane mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rîsului deși fetița zice „mama”, În brațele căreia am urmărit drama. Motivul acesta cu iepurele martirizat În filme americane a devenit extrem de răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă gîndesc că-i gustos În sos de vin. Iepuri vom mai Întîlni așadar pe pelicule, În paginile astea, În pădure, În oală, pe autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Belgia este o țară a berii, există În jur de optzeci de mărci, și a ciocolatei, am uitat cîte sorturi de ciocolată sînt, am impresia că le-am mîncat pe toate, pe lîngă stridii, pești, homari, melci, melcii sînt foarte gustoși dar trebuie apucați cu un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște crenvurști cît degetul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi niște animale de companie. Ca să nu mai pomenim de vițeii lui, care sunt lăsați să doarmă pe paie și fac mai multă mișcare decât câinii lui nenorociți, probabil. Și se mai miră că nu scoate din ei carne albă gustoasă! — Ce să spun? îi răspunde Mortimer. Poate că are alte priorități. — Ce priorități? — Păi... poate confortul animalelor. Atmosfera fermei. — Ce atmosferă? — Uneori în viață există lucruri mai importante decât obținerea profitului, Dorothy. Nepoata se uită la el. Poate s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
săptămâni: deși un purist ar disputa probabil interpretarea exactă a expresiei „a se culca“. Procedura era cam așa. Venea acasă de la serviciu - în majoritatea cazurilor, terminată - și se urca în pat aproape imediat. Între timp, eu, în bucătărie, pregăteam ceva gustos; nu prea substanțial, pentru că nu prea avea poftă de mâncare; ouă jumări sau pește era de obicei suficient sau uneori încălzeam doar o cutie de supă și o serveam cu cornuri. Apoi duceam tava cu mâncare prin hol în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În fața unei căsuțe de culoarea brînzei franțuzești, Reggie spuse: — Uite, are loc În spate pentru porci și pui. Mi te și imaginez aruncînd lăturile. Te văd culegînd mere din livadă. Mi-ai putea face o plăcintă cu mere și budinci gustoase cu seu. — Te-ai Îngrășa, zise ea zîmbind și Împungîndu-l În burtă. El se feri de ea. — N-ar avea importanță. Se presupune că la țară trebuie să fii gras, nu crezi? Era cu un ochi la drum, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fântâna veche cu ciutura aproape putredă și mă apropii incet de căsuța cu gard verde. O voce din mine ar vrea să strige și acum: - Tanti Păduraru...! M-o trimis mămica sâ cumpăr borș, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum își freacă bucuroasă palmele și îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creștet cu blândețe. O iau din loc, grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
singură, își plânge dorul..păsărilor care se opresc s-o asculte până târziu. Spre zori când fața i se umple de lacrimi, își ridică din nou capul și-l imploră să -i sărute obrazul plâns, care se transformă în semințe gustoase, căci poartă pe ele urma sărutului fierbinte, plin de dragoste înfocată nepieritoare. S-au scris multe legende despre ea, dar ce am scris eu nu-i legendă, ci doar povestea de iubire a florii-soarelui, pe care mi-a spus-o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]