1,124 matches
-
Curând, se va termina și acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi hărăzit să guste din acea otravă! Istoria, stă, și va sta, tuturor, drept martoră! RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O râmă. O râmă? Da, o râmă, ce te miri așa? O râmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ci sunt niște sfinți galonați, care au atribuțiuni specifice în ceea ce privește securitatea raiului. Adică, mai pe înțelesul credincioșilor, ei sunt cei care conduc serviciile secrete și de pază, ale lui Doamne, Doamne. Se pare, că întreaga mea viață mi-a fost hărăzit să aud de această sărbătoare, fiindcă pe când eram în satul meu natal, de Sfinții Mihail și Gavriil era hramul bisericii din sat, iar după ce am plecat de acolo, am și eu o Gabrielă în familia mea, fapt care îmi amintește
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Costantin Haralambie Covatariu a descoperit bucuria scrisului relativ târziu, a trăit până spre vârsta tâmplelor albe în miezul unei epoci ce i-a fost hărăzit de destin și a răzbit cu demnitate prin ani, făcându-și datoria firească față de sine, familie și cei din neamul său. Să tot fi împlinit șapte decenii de viață când a scos două masive cărți de proză (Culorile vieții și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
produse electrotehnice, unde îl aștepta un post de inginer, pe care îl putea imediat ocupa prin transfer. În acest fel, cea mai neagră perioadă din cariera lui inginerească lua sfârșit. CAPITOLUL III 1 Viața lui Stelian Teodorescu își urma cursul hărăzit de soartă. O soartă care se dovedise plină de lucruri greu de prevăzut și imposibil de evitat. După război, în numai câțiva ani, își pierduse pensia de stat, suprimată de regim în virtutea unei legislații șchioape și strâmbe, apoi se văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viața. Plecau în lume, să găsească locul potrivit pentru a se stabili și a întemeia o familie numeroasă și puternică, asemenea celor din care se trăgeau amîndoi. Tînărul lup era încrezător în forțele proprii și în destinul ce-i fusese hărăzit și care i-o scosese în cale pe lupoaică. Nu regreta o clipă că, întîlnind-o și îndrăgostindu-se de ea pentru totdeauna, nu le rămăsese cale de întoarcere. În lumea lupilor, așa ceva nu era permis. Doi membri a două haite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
unde se află, n-a încetat nici o clipă să se gîndească la tine și să spere că te va afla. Dacă ai un tată, atunci fără îndoială că nu-și va găsi liniștea pînă nu va ști ce ți-a hărăzit soarta. Și mîndri vor fi ei de tine, cînd te vor vedea sănătos, puternic, curajos, milostiv... Nu te ajută nimeni, spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
legăturile care-i țineau prinși, încurajîndu-i să se ridice. Puteți pleca acum!, le strigau, trăind împreună cu ei presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de sclav ce le fusese hărăzită pînă atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim al universului În care soarta ne-a hărăzit să trăim. Dar, nu cu mult deasupra capetelor noastre, ca și dedesubtul picioarelor noastre, această putere explodează cu o forță Însutită. Nu e oare dovedit că pietrele rețin această putere În măruntaiele pământului? Diamantul nu e oare rege printre minerale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre verzi ascuns sub vestă. Nemurirea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
divină Purificată-n mine, să nască iar, IUBIRI. De imi cedezi iubirii, te lasă presărată, Pe Căile Lactee, ferită de păcate. Pe-altare, în chivoturi, să ne unim o dată, în suflete de oameni, de alții sfărâmate. Dar vezi? Mi-e hărăzită o viața mai săracă, Sunt boț de-argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au născut trei feciori: Semproniu, Liciniu și Coriolan. Primii doi au urmat liceul „Sf. Sava” din București, apoi s-au Înscris la Drept. Au intrat În „Mișcare” fără să-și Întrebe părinții și au trecut prin toate câte le-a hărăzit această alegere: de la Rebeliune la Reeducare, și de la Pitești la Gherla și Aiud. Semproniu a ieșit din Închisoare În august 1964, după șaisprezece ani de detenție. Liciniu a scăpat mai ușor căci a fost Împușcat mortal În luptele de la Galda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vadă... Începu Agbongbotile, dar Mai-Baka făcu ceea ce n-ar fi cutezat să facă niciodată: îl întrerupse pe bătrân. - Dacă zeul ar fi văzut-o, nu putea să nu se încînte de frumusețea ei. Zeul știa că Ntombi i-a fost hărăzită lui. - Dar dacă zeului nu i-a plăcut fata și a poruncit leilor s-o sfîșie? întrebă Iahuben. Arcașul își întoarse fața de la ei și scrâșni din dinți. Auta sări într-o clipă gardul și-l apucă de braț: - Ascultă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întoarse spre Puarem; acesta îl privi supus, dar își încordă sprâncenele auzind porunca ciudată: - Puarem, spuse bătrânul, zeii ți-au menit un viitor de strălucire. Zeii noștri mari, cei cinci zei ai Atlantidei, zeii fericirii și puterii noastre, ți-au hărăzit ție cinstea să cucerești cu armele țara Ta Kemet cu toate ținuturile ei și s-o supui regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic! Puarem nu înțelese nimic. Dar de vreme ce zeii porunceau astfel prin gura Marelui Preot, cine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuviincios. Din acel punct, Spectrul le derulă, cu amănunțime, întreaga viață anterioară a băiatului și o putură cerceta, cu mișcare iuțită, pe cea următoare. Ulpiu Galopenția era ceramist. Constituția sa semifiravă, caracterul labil, temperamentul său deșirat nu păreau să-l hărăzească marilor fapte. Încă de pe vremea în care nu se ilustrase în postura de ceramist, când încă nici 21 de ani nu atinsese, secondat de cei trei din automobilul astral, coboară din Blajul natal către vechiul Regat, pentru studii, nelăsând în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al simțului estetic cu care Îl hărăzise Tatăl ceresc: Au! Au! Au! Eu nu am floli ca aiestea! Ce flumoase Îs! Nu-i nimica, de-acu’ ai să ai! Ți le dau ție, că-i a meu oleandrul, Îl am de zece ani! Va a spus, așa cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o sârbă și când le Încheia! Știa mai toate cântecele pe care le cânta „banta”! și toți băieții și fetele au rămas uimiți, l-au rugat să-i Învețe și pe ei, dar arta-i artă și nu toți sunt hărăziți a ajunge artiști! A Învățat pe fiecare În parte, iar fetelor mai frumușele le ținea frunza cu mâna sa, cu care-o Înconjura pe după umeri și pe după mijloc. Fata preocupată să Învețe, nici nu simțea când mâna „profesorului” aluneca așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduială de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoșii pâlpâie întunecați. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viață care m-a răsfățat, să rămân atât de singur încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni ― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul capătă la tine un sens care te depășește? Acum, asta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Dacă lucrurile stau așa, nu e greu să ne Închipuim ce loc le rezervă Carlyle dandy-lor. Am putea crede că le e dedicată toată cartea, că nu există paragraf fără vreo trimitere directă la Eleganți. Numai că dandysmului Îi este hărăzit un singur capitol, nici pe departe cel mai amplu: Corporația filfizonilor. Nu multe pagini, dar extrem de dense și măgulitoare din perspectiva slujitorilor eternei glorii a Veșmintelor: „Un filfizon este un Om-purtător-de-Haine. Orice aptitudine a sufletului, spiritului, pungii și persoanei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
minunea minunilor. Numai oamenii mărginiți nu judecă după aparențe. Adevăratul mister al lumii stă În cele văzute, nu În cele nevăzute... Da, domnule Gray, zeii au fost darnici cu dumneata. Dar zeii Își iau repede Îndărăt darurile. Nu ți-s hărăziți decât vreo câțiva ani În care să poți trăi cu adevărat, deplin și desăvârșit. Când tinerețea Își va lua rămas bun de la dumneata, frumusețea va pleca Împreună cu ea, și atunci vei descoperi pe neașteptate că triumfurile nu-ți mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
francez. El va rămâne străin, aidoma lucrului pe care Îl exprimă. Am făcut să se răsfrângă din plin toate culorile; dar cameleonul nu poate oglindi albul. Iar pentru popoare, albul e forța Însăși a originalității lor. Nouă ne-a fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși esența unui popor. Ei bine, forța originalității englezești imprimată vanității umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu se prea dedica lucrurilor Îndeobște atribuite inteligenței? Era, În felul său, un mare artist; doar că arta sa nu putea fi clasificată și nu se exersa Într-un timp anume. Era chiar propria-i viață, sclipirea nepieritoare a Înzestrărilor hărăzite spre a se dezvolta doar printre semeni. Fascina prin Însăși persoana sa, așa cum alții fascinează prin operă. Valoarea Îi era instantanee. El scotea din torpoare - greu lucru - o societate teribil de blazată, savantă, pradă oboselii, asemenea tuturor civilizațiilor bătrâne; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe omenești”. Ca și la Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
calmul. A văzut textul. Știe ce scrie în el. Nu putea să-l lăse să-și dea seama că ea nu-l văzuse și nu știa. — Deci îți era teamă că israelienii vor renunța la negocieri pentru că Avraam le-a hărăzit lor Muntele Templului? —Sau musulmanilor. Nu conta cine îl primea. În ambele cazuri, procesul de pace s-ar fi încheiat. Trebuia să ne asigurăm că nici unii, nici alții nu pun mâna pe ea. Asta îi prilejui un moment de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea ori, poate, pe insurgența lor de neînțeles și le-a tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină, numai sinucigându-se credea că se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]